De ce se exagerează impactul majorărilor salariale asupra balanței comerciale? ANALIZĂ

Deteriorarea soldului balanței comerciale cu bunuri din ultimii doi ani constituie un dezechilibru al economiei determinat de majorarea importurilor într-o mai mare măsură comparativ cu dinamica exporturilor. Astfel, deficitul comercial cu bunuri a sporit cu 5,5 miliarde de euro în 2018 relativ la 2016, ajungând anul trecut la 15,4 mld euro, conform datelor Eurostat. În rapoartele oficiale/presa de specialitate sunt enunțate câteva concluzii privind problematica deficitului comercial, precum:

România are o evoluție singulară în această privință între țările din Europa Centrală și de Est;

deficitul comercial este rezultatul slabei competitivități a exporturilor și al faptului că producția internă nu face față creșterii cererii interne suplimentare;

creșterea salariilor (în special din sectorul public) a generat majorarea importurilor de bunuri de consum și adâncirea deficitului comercial cu bunuri.

În cadrul acestui articol voi examina concluziile anterioare, realizând atât o comparație a României cu celelalte economii din Europa Centrală și de Est, cât și o analiză structurală a importurilor din ultimii doi ani

1.România este unică la nivelul țărilor ECE în privința schimburilor comerciale?

Economiile ECE au înregistrat printre cele mai mari rate de creștere economică din UE în perioada 2016-2018, iar ritmul de creștere a importurilor fost mai ridicat decât cel al exporturilor (mai puțin Estonia și Lituania), ceea ce a condus la reducerea soldului balanței comerciale. De exemplu, în Slovenia, Letonia, Lituania și Polonia importurile au crescut procentual mai mult decât în România în ultimii 2 ani. Deficitul comercial (% din PIB) s-a majorat cel mai mult în Bulgaria, Letonia și România, iar cele mai mari surplusuri comerciale (în scădere relativ la 2016) au avut Cehia, Slovenia și Ungaria.

Dincolo de influența ciclicității economice asupra soldului comercial, acesta are și cauze structurale, precum în cazul României, care au condus la un deficit comercial permanent cu bunuri în ultimii 30 de ani. Astfel, mai mult de jumătate din deficitul comercial al României este rezultatul balanței cu bunuri intermediare (în special, petrol, produse chimice, metalurgice, mase plastice etc.), al cărei deficit nu scade sub un anumit prag nici măcar în anii de recesiune economică.

2.Exporturile României sunt slab competitive relativ la celelalte economii ECE?

Realitatea este că România înregistrează cea mai ridicată competitivitate prin preț a bunurilor exportate dintre toate economiile ECE, conform analizei industriei prelucrătoare căreia îi revin aproximativ trei sferturi din exporturile totale. În anul 2017, productivitatea orară a muncii ajustată la salarii (Wage-adjusted labour productivity ratio, indicator propus de către Eurostat) din cadrul industriei prelucrătoare a fost de 2,66 în România, comparativ cu 1,71 (media europeană), 2,14 în Lituania, 1,98 în Polonia și 1,47 în Estonia. Astfel, productivitatea orară a muncii din 2017 (în prețurile anului 2010) a fost în România de 2,66 ori mai mare decât costul salarial orar, altfel spus, la 1 euro plătit pe oră unui salariat român acesta obține o valoare adăgată de 2,66 euro pe oră, ceea ce constituie expresia unei competitivități relativ ridicate a bunurilor industriale exportate, și nu a uneia reduse.

De altfel, productivitatea orară a muncii din industria prelucrătoare românească a fost în 2017 de 59% din media europeană (la paritatea puterii de cumpărare), fiind mai ridicată decât cea din Polonia (50,3%), Estonia (44,7%), Letonia (44,6%) și Bulgaria (36,6%), iar costul salarial orar a fost de 38% din media europeană, un nivel mai redus fiind doar în Bulgaria (35%).

De asemenea, cursul real de schimb efectiv pe baza indicelui prețurilor bunurilor exportate din România relativ la prețurile bunurilor exportate din UE (Comisia Europeană, 2019) a înregistrat o depreciere de 6,2% în ultimii 3 ani      (cea mai ridicată dintre economiile ECE), ceea ce corespunde unui câștig de competitivitate a bunurilor exportate. Într-adevăr, leul s-a depreciat nominal cu 3% în 2018 relativ la 2015, dar a existat și un câștig suplimentar cauzat de reducerea relativă a prețurilor bunurilor exportate în România față de UE. Bulgaria și Țările Baltice au avut cea mai mare apreciere reală a cursului de schimb efectiv, ceea ce a deteriorat competitivitatea prin preț a exporturilor, în lipsa posibilității utilizării instrumentului cursului de schimb (Consiliu monetar, respectiv apartenența la zona euro).

3.Cum reacționează producția internă la creșterea cererii interne în România relativ la țările ECE?

Impresia creată este aceea că România este o țară specială din acest punct de vedere și că în majoritatea celorlalte producția internă asigură o mare parte din cererea suplimentară din economie. Realizând analiza pe cazul bunurilor de consum, ale căror importuri sunt foarte corelate cu dinamica masei salariale și cu modificarea consumului privat, rezultă că România înregistrează cea mai redusă înclinație către import dintre economiile ECE.

Astfel, cheltuielile de consum ale gospodăriilor din România au fost de 125 mld euro în 2018 (în creștere cu 20 mld euro relativ la 2016), iar importurile de bunuri de consum de 17,6 mld euro (în creștere cu 3,2 mld euro față de 2016), aspect care reflectă o reacție relativ redusă a importurilor la cererea suplimentară de bunuri de consum, comparative cu toate celelalte economii ECE.

Așadar, problema economiei românești nu este nici cea a competitivității reduse a exporturilor (precum am demonstrat în secțiunea 2) și nici cea a reacției reduse a economiei la creșterea cererii de bunuri de consum. Cauzele sunt altele, fiind specifice nu doar unei dependențe structurale de importuri de bunuri intermediare a economiei, ci și unei capacități reduse de export.

De exemplu, ponderea exporturilor de bunuri de consum din România a stagnat la 6,1-6,3% din PIB în ultimii 10 ani, în condițiile în care toate celelalte economii ECE au o proporție cel puțin dublă relativ la cea a României, care le permite să înregistreze surplusuri comerciale sau deficite comerciale mai mici. Alături de România, numai Cehia, Estonia și Lituania au avut în 2018 deficite comerciale de bunuri de consum.

4.Salariile din România au crescut numai în sectorul public?

În ultimii 2 ani România a avut cele mai mari creșteri ale masei salariale și ale consumului privat dintre toate economiile ECE – 34%, respectiv 19%. Masa salarială totală s-a majorat cu 20,1 mld euro, consumul privat cu 20 mld euro, importurile de bunuri de consum cu 3,2 mld euro, iar importurile totale cu 15,5 mld euro. Două treimi din creșterea masei salariale (13,3 mld euro) au fost acordate în sectorul nefinanciar al economiei, iar restul de o treime în sectorul public. Creșterile din sectorul nefinanciar sunt rezultatul majorării numărului de salariați, productivității muncii, migrației și majorării salariului minim. Astfel, productivitatea muncii pe oră lucrată din sectorul nefinanciar al economic s-a majorat cu 21% în 2018 relativ la 2016, valoarea adăugată brută a sporit cu 21 mld euro, iar numărul de salariați cu aproximativ 190 de mii (83% din creșterea numărului total de salariați din economie).

Ponderea salariilor din sectorul nefinanciar în salariile totale a fost de aproximativ 69% în ultimii 2 ani (peste nivelurile din 2007-2010 și 2012-2013), în timp ce ponderea salariilor din sectorul public în salariile totale plătite la nivelul economiei s-a majorat de la 25,5% în 2016 la 27,6% în 2018 (sursa – baza Tempo a INS).

Pe de o parte, nu se poate neglija presiunea ridicată a cheltuielilor publice de personal din România (ținând cont de încasările bugetare), dar, pe de altă parte, nu este deloc constructivă abordarea potrivit căreia creșterile salariale din sectorul public sunt singurele responsabile pentru adâncirea deficitului comercial al României. Masa salarială din sectorul privat a crescut de două ori mai mult decât cea din sectorul public, iar importurile de bunuri de consum au reprezentat numai 21% din remunerarea totală a salariaților din economie - cel mai redus procent dintre țările ECE.

5.Ce a determinat creșterea importurilor de bunuri din România (2018 relativ la 2016)?

Importurile totale ale României au fost de 82,8 mld euro în 2018, iar importurile de bunuri de consum au reprezentat 17,7 mld euro, adică aproximativ 21% din total. De asemenea, aproximativ 20% din creșterea importurilor totale din ultimii 2 ani a fost rezultatul unor importuri suplimentare de bunuri de consum, iar peste 55% de importuri de bunuri intermediare.

Conform statisticii Nomenclatorului combinat (sursa Baza Tempo a INS), importurile au crescut în ultimii 2 ani cu 16,9 mld euro pentru 830 grupe de bunuri și s-au redus cu 1,4 mld euro pentru 345 gupe de bunuri.

Aproximativ 24% (3,7 miliarde de euro) din creșterea importurilor totale au provenit din:

importuri de petrol (brute și minerale bituminoase) – 13,5%

importuri de componente pentru industria auto – 7,3%

importuri de autoturisme – 3,1%

Dintre importurile de bunuri ale căror creșteri au fost de cel puțin 100 de milioane de euro, majoritatea au fost bunuri intermediare, influențate de comenzile din industrie. Primele 20 de grupe de bunuri intermediare însumează o majorare a importurilor de 3 miliarde de euro (adică 19% din total), cele mai importante fiind (în milioane euro) următoarele:

Din totalul grupelor de bunuri de consum, 102 se caracterizează prin importuri cu cel puțin 5 milioane de euro mai mari în ultimii 2 ani – 2,6 miliarde de euro (aproximativ 17% din total), din care:

-20 de categorii de bunuri de folosință îndelungată – 0,85 mld euro (5,5%), cele mai importante fiind – telefoane, obiecte de mobilier, biciclete și jucării, televizoarele și mașinile de spălat (mai mult de jumătate din bunurile de folosință îndelungată)

-38 de categorii de bunuri nealimentare (inclusiv îmbrăcăminte) – 0,92 mld euro (5,9%), dintre care cele mai importante au fost – medicamentele și obiectele de îmbrăcăminte/încălțăminte

-64 de categorii de bunuri alimentare – 0,8 mld euro (5,2%), dintre care cele mai importante au fost – carnea de porc, brânza și cașul, respectiv produsele de brutărie (35% din total bunuri alimentare). Importurile de legume/fructe au fost mai mari cu aproximativ 200 de milioane de euro în ultimii 2 ani.

6.Concluzii

România înregistrează deficite comerciale mai mari, dar nu din cauza competitivității reduse (prin preț) a exporturilor sau a reacției reduse a producției interne la creșterea veniturilor din economie. Alte țări ECE au surplusuri comerciale desi se caracterizează printr-o competitivitate prin preț a exporturilor mai scăzută, dar și printr-o dependență mai mare de importuri. Explicația constă în capacitatea mult mai ridicată de producție și de export (inclusiv de bunuri de consum) a acestora relativ la România, ca urmare a investițiilor străine și autohtone. De altfel, România a atras cele mai puține ISD ca procent din PIB sau pe locuitor dintre economiile ECE, iar creditele acordate companiilor nefinanciare au cea mai redusă pondere din UE.

Pentru ca deficitul comercial să nu genereze o depreciere a monedei naționale este nevoie pe termen scurt de intrări stabile de capitaluri (în special, fonduri europene de natura investițiilor și ISD), care sunt în măsură să îmbunătățească și capacitatea de producție internă. Soluția pentru reducerea sustenabilă a deficitului comercial ar fi atragerea a câteva investiții mari în sectoare orientate către export (automobile, electrocasnice, produse chimice etc.).

o analiză de Marinas Marius, Prof. Univ dr ASE Bucuresti