Premium
Prin urmările posibile, traumatismele cranio-cerebrale constituie o patologie complexă nu doar imediat după producere, în faza acută, ci și în perioada următoare, de ore până la câteva zile. Principalele tipuri de leziuni ale creierului care se produc în urma unor traumatisme merg de la contuzii până la hematoame sau dilacerări cerebrale, ce pot asocia fracturi ale oaselor craniului și plăgi de părți moi.
Hematomul intracranian este o colecție de sânge care se formează în interiorul cutiei craniene, prin ruperea unor vase de sânge în urma unui traumatism. Există 3 tipuri majore de hematoame, în raport cu localizarea acestora. Hematoamele epidurale și cele subdurale se formează între oasele craniului și foițele meningelui, în vreme ce hematomul intracerebral este localizat în interiorul creierului. Acesta este un accident vascular hemoragic și reprezintă o urgență majoră neurochirurgicală.
Hematoamele intracraniene pot surveni în urma unor leziuni de intensitate moderată până la severă produse la nivelul capului. Unele persoane sunt susceptibile să dezvolte hematoame secundar unor traumatisme de intensitate mică, în special hematoame subdurale. În această categorie sunt incluse persoanele cu vârsta peste 60 de ani, consumatorii cronici de alcool, pacienții aflați sub tratament anticoagulant sau persoanele care au suferit traumatisme repetate la nivelul craniului.
Semnele și simptomele unui hematom cerebral sunt cauzate de acumularea rapidă de sânge, care determină creșterea presiunii intracraniene, cu efect de masă asupra structurilor anatomice înconjurătoare. Simptomatologia depinde de regiunea unde se produce compresia parenchimului. Pacienții pot acuza cefalee intensă, amețeală sau vedere încețoșată. Pe măsură ce hematomul crește în dimensiuni, starea pacientului se poate agrava, cu apariția tulburărilor de limbaj sau comportament, dificultăți de mers, paralizie, pierderea stării de conștiență, până la stare de comă.
Diagnosticarea unui hematom intracranian se efectuează pe baza examinării clinice și a testelor imagistice. În timpul examenului clinic, medicul obține istoricul complet al pacientului, cu determinarea precisă a circumstanțelor producerii traumatismului. În ceea ce privește examinarea imagistică, CT craniocerebral este metoda de elecție și oferă cele mai fidele și concrete imagini ale extinderii și localizării leziunilor, precum și efectul de masă asupra structurilor anatomice. Examenul RMN și angiografia cerebrală sunt, de asemenea, utile în investigarea imagistică a hematoamelor.
Tratamentul hematoamelor intracraniene este complex și depinde de amploarea și localizarea leziunilor. Multe dintre leziunile cerebrale survenite în urma unui traumatism necesită tratament chirurgical cu caracter de urgență, iar scopul intervenției vizează atât rezolvarea episodului acut, cât și evitarea unor deficite neuropsihice, ce pot evolua către sechele permanente.
Cele mai multe hematoame de mici dimensiuni sunt absorbite spontan și nu necesită tratament specific. Este suficientă supravegherea clinică în dinamică și monitorizare imagistică prin examen CT.
Tratamentul neurochirurgical implică drenajul și îndepărtarea hematomului, tehnica aleasă fiind stabilită pre- și intraoperator, de medicul neurochirurg. Opțiunile neurochirurgicale sunt drenajul hematomului prin aspirație ori craniotomia, intervenție prin care se îndepărtează o porțiune din oasele craniului pentru a extrage un hematom intracerebral de dimensiuni mari.
Recuperarea pacientului cu hematom intracerebral în cazul deficitelor sau sechelelor deja constituite este de lungă durată și necesită sesiuni multiple de kinetoterapie și fizioterapie.
