Pe 28 septembrie, Partidul Acțiunea și Solidaritatea (PAS), partidul pro-european aflat la guvernare în Republica Moldova, a ieșit victorios din alegerile generale. Acesta nu numai că a învins Blocul Electoral Patriotic (PEB), favorabil Rusiei, dar a și confirmat o nouă tendință geopolitică, scrie aljazeera.com.
În întreaga Eurasie post-sovietică, Rusia pierde teren pe fondul agresiunii continue împotriva Ucrainei. În mod paradoxal, Moscova a lansat invazia pe scară largă a vecinului său în 2022 pentru a-și afirma supremația asupra a ceea ce numește „străinătatea apropiată”. La mai bine de trei ani distanță, este dureros de evident că strategia a eșuat.
Țările și liderii, fie ei democrați sau autocrați de școală veche, se îndepărtează de Moscova.
În Moldova, rezultatul excelent al PAS a contrazis previziunile privind o cursă electorală strânsă. În perioada premergătoare alegerilor, forțele pro-ruse din cadrul PEB păreau să aibă avânt. Societatea era împărțită în mod egal, iar incertitudinea economică apăsa asupra Moldovei. Cu toate acestea, situația s-a schimbat la sfârșitul verii, odată cu reapariția vechilor tensiuni între partidele din cadrul PEB.
Eforturile concertate ale Rusiei de a influența alegerile prin operațiuni de informare pe rețelele sociale , prezentând PAS ca o marionetă a Occidentului care amenință să tragă țara într-un război împotriva Rusiei și speculând pe temerile legate de o recesiune economică și anexarea de către România, s-au întors împotriva ei.
Comisia Electorală Centrală a avut un motiv să interzică două partide pro-ruse declarate, pe baza acuzațiilor de finanțare ilegală. Guvernul a obținut, de asemenea, extrădarea din Grecia a oligarhului fugar Vladimir Plahotniuc, acuzat că a jucat un rol cheie în furtul a 1 miliard de dolari din băncile moldovenești.
Racția avută de diaspora moldovenească din Occident
Acest dramă a energizat diaspora moldovenească din Occident, un puternic susținător al Uniunii Europene. Drept urmare, PEB și alte partide de opoziție au obținut rezultate bune doar în bastioanele lor din regiunea Gagauzia din nordul Moldovei și din Transnistria. PAS a pierdut aproape 3% din voturi față de 2021, dar a ieșit totuși în frunte cu 50,2% față de 24,4% pentru PEB.
Dacă Rusia s-ar fi abținut să intervină, forțele favorabile Moscovei ar fi avut probabil șanse mai mari să concureze cu PAS. Opoziția a ratat ocazia de a axa alegerile pe economie și bună guvernare. În momentul în care s-a ajuns la o confruntare între UE și Rusia, PAS a avut avantajul.
Partidul s-ar putea lăuda că a adus Moldova mai aproape de aderare, după ce a obținut deschiderea negocierilor de aderare în iunie 2024 – o mișcare destul de populară. Aproape două treimi dintre moldoveni sunt în favoarea aderării la UE, ceea ce nu este deloc surprinzător, având în vedere rolul pe care îl joacă aceasta ca principal partener comercial al țării și principală destinație pentru exporturile sale. Orientarea pro-UE a populației este ireversibilă și, chiar dacă PEB va ajunge la putere, este puțin probabil să schimbe radical cursul.
Îndepărtarea de Rusia este vizibilă și în Caucazul de Sud. Armenia, care a fost istoric foarte dependentă de ajutorul strategic și economic al Moscovei, s-a reorientat spre vest. Moscova a eșuat lamentabil în a-și susține aliatul, în timp ce Azerbaidjanul a recâștigat controlul deplin asupra regiunii disputate Nagorno-Karabakh în 2022.
Înfrângerea a creat spațiu pentru președintele armean Nikol Pashinyan să se angajeze efectiv atât cu Azerbaidjanul, cât și cu Turcia. În prezent, se lucrează la un tratat de pace între Baku și Erevan, președintele Statelor Unite, Donald Trump, fiind dornic să-l vadă finalizat, pentru a-și putea revendica meritul.
În februarie 2024, Armenia și-a suspendat participarea la Organizația Tratatului de Securitate Colectivă, dominată de Rusia. De asemenea, a aprofundat cooperarea în domeniul securității și apărării cu Franța.
La rândul său, Azerbaidjanul a avut tensiuni crescute cu Rusia de două ori în ultimii ani – în 2024, din cauza prăbușirii unui avion de pasageri deasupra Mării Caspice, și în această vară, din cauza arestării unor cetățeni azeri în orașul rus Ekaterinburg, care a degenerat într-o criză majoră.
Rusia obișnuia să-și proiecteze influența regională prin rolul de arbitru între Armenia și Azerbaidjan. Acum a reușit cumva să-și îndepărteze ambele țări, în timp ce Turcia și SUA au intervenit pentru a umple vidul.
În Caucazul de Sud, doar Georgia pare să se încline spre Moscova. Dar asta se datorează în mare parte faptului că partidul de guvernământ Georgian Dream și liderul său informal, miliardarul Bidzina Ivanishvili, s-au ciocnit cu UE din cauza înclinației lor spre autoritarism. Cu toate acestea, Georgia nu a renunțat la UE; a respins doar cererile acesteia privind democratizarea, care, sub influența lui Trump, și-au pierdut oricum din valoare. În loc să se lege complet de Rusia, Tbilisi încearcă să jongleze între Europa, SUA și, bineînțeles, China.
„Multivectorizarea” este de mult timp populară și în Asia Centrală. Acolo, războiul din Ucraina a pus guvernele în alertă cu privire la invazia rusă și le-a dat un motiv în plus să se îndrepte către China ca contrapondere.
Beijingul și-a extins amprenta economică în regiune. Este cel mai mare investitor din Asia Centrală, iar ponderea sa în comerțul total al celor cinci țări din Asia Centrală combinate a crescut de la 17,7% în 2020 la 24,1% în 2024, cu Turkmenistanul (55%) și Kârgâzstanul (35%) în frunte.
China și-a intensificat, de asemenea, eforturile diplomatice: summitul inaugural China-Asia Centrală a avut loc la Xi'an în mai 2023. În cadrul summitului de follow-up de la Astana din iunie anul acesta a fost semnat un tratat privind „buna vecinătate, prietenia și cooperarea permanentă”.
Beijingul s-a concentrat, de asemenea, pe un rol mai important în domeniul securității, un domeniu rezervat în mod tradițional Rusiei, inclusiv în ceea ce privește combaterea terorismului, securitatea frontierelor și criminalitatea transnațională. Din perspectiva statelor din regiune, acest parteneriat s-ar putea dovedi util în combaterea provocărilor interne. Vechiul proverb care spune că Rusia furnizează forța, iar China banii nu mai este valabil.
O situație care pune Rusia la colț
Rusia nu este, evident, mulțumită, dar a fost pusă la colț, având în vedere dependența sa de China, care a crescut exponențial ca urmare a războiului din Ucraina și a sancțiunilor occidentale care au urmat. Prezența lui Putin la parada militară de la Beijing din 3 septembrie, care a sărbătorit 80 de ani de la victoria în al Doilea Război Mondial și a ridicat rolul Chinei în conflict, este un alt exemplu al asimetriei relației. Liderii celor cinci țări din Asia Centrală, precum și ai Belarusului, au fost de asemenea prezenți.
Asta nu înseamnă că asiaticii centrali sunt acum în totalitate în buzunarul Chinei. Așa cum au subliniat cercetătorii în domeniul politicii regionale, criticând imaginea populară a noului „Marele Joc”, există o mare implicare a agenților locali. Actorii locali sunt implicați pentru propriul interes, jucând cu cei mari pentru a-și afirma autonomia și a profita de aceste aranjamente.
Europa face și ea parte din această poveste. UE reprezintă aproximativ 23 % din comerțul combinat al Asiei Centrale. Importurile de bunuri fabricate în Europa, care sunt apoi trimise în Rusia pentru a ocoli sancțiunile, explică în mod clar o parte din cifra de afaceri, dar nu în totalitate. Diplomația UE prinde și ea viteză.
Președintele francez Emmanuel Macron a efectuat o vizită mediatizată în Kazahstan în 2024 pentru a discuta, printre altele, cooperarea în domeniul energiei nucleare civile. În aprilie, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și șeful Consiliului European, Antonio Costa, au participat la primul summit UE-Asia Centrală la Samarkand, Uzbekistan.
Decizia Rusiei de a invada Ucraina are consecințe de durată: pentru Rusia însăși, pentru țările aflate anterior sub dominația sa și pentru Europa și China. S-ar putea să asistăm la sfârșitul dominației puternice a Rusiei asupra „vecinilor apropiați”. Influența Rusiei nu va dispărea în Moldova, Caucazul de Sud și Asia Centrală, dar nu există nicio îndoială că se află în declin accentuat.
Comentează