Lanţuri occidentale de renume precum Starbucks şi Burger King pariază tot mai mult pe un model de parteneriat care câştigă rapid teren în China: vânzarea unor pachete majoritare de acţiuni către fonduri locale de private equity, pe fondul unei competiţii acerbe pentru cotă de piaţă, transmite CNBC citat de news ro
Brandurile străine din sectorul alimentar şi al băuturilor prosperau odinioară în China fără adaptări majore, produsele occidentale premium vânzându-se aproape de la sine. În prezent însă, deciziile luate de la sedii aflate la mii de kilometri distanţă nu mai sunt suficiente pentru a rămâne competitive.
Fondurile chineze de private equity se remarcă prin rapiditate în luarea deciziilor, schimbând meniuri, ajustând preţuri şi extinzând agresiv reţelele, inclusiv în oraşe de rang inferior. Implicarea lor permite companiilor să funcţioneze la ”viteza Chinei”, a explicat Kei Hasegawa, partener la firma de consultanţă YCP.
Starbucks vinde 60% din operaţiunile sale din China către Boyu Capital într-o tranzacţie de aproximativ 4 miliarde de dolari, estimând că valoarea afacerii se va tripla în următorul deceniu, inclusiv prin taxele de licenţiere plătite către grupul din Seattle.
În acelaşi timp, CPE Capital investeşte 350 de milioane de dolari în Burger King China, preluând un pachet de 83%. Ambele tranzacţii sunt condiţionate de aprobările autorităţilor chineze şi ar urma să se finalizeze anul viitor.
În această lună, IDG Capital din Beijing a preluat controlul asupra afacerii Yoplait din China, într-o tranzacţie care evaluează unitatea la circa 250 de milioane de dolari. De asemenea, General Mills ar lua în calcul vânzarea magazinelor Häagen-Dazs din China, iar producătorul suedez de lapte vegetal Oatly ar explora, la rândul său, o posibilă retragere din această piaţă.
Poziţia brandurilor occidentale a slăbit pe măsură ce jucători locali au avansat cu preţuri competitive, strategii digitale eficiente şi o mai bună înţelegere a preferinţelor consumatorilor chinezi. Luckin Coffee a depăşit Starbucks atât ca vânzări, cât şi ca număr de magazine în 2023, iar Burger King a înregistrat în China unele dintre cele mai slabe vânzări pe unitate din portofoliul global al Restaurant Brands International.
Fondurile locale sunt atractive şi prin disponibilitatea de a schimba managementul, precum şi prin relaţiile consolidate cu furnizori, distribuitori, proprietari de spaţii comerciale şi autorităţi. Dincolo de capital, partenerii chinezi aduc experienţă în restructurare, cunoştinţe sectoriale şi acces la talente locale, a declarat Hao Zhou, partener şi şef al practicii de private equity pentru China Mare la Bain & Company.
Modelul de parteneriat nu este unul nou, însă intensificarea concurenţei şi cerinţele tot mai ridicate privind viteza de lansare, localizarea produselor şi inovaţia obligă multinaţionalele să aleagă între investiţii suplimentare sau atragerea unui partener local. Potrivit lui Joe Ngai, preşedintele McKinsey pentru China Mare, această decizie devine din ce în ce mai dificilă.
În cazul Starbucks, structura redevenţelor este un element central. O parte semnificativă din evaluarea de 13 miliarde de dolari a afacerii din China este legată de taxele de licenţiere. Surse apropiate negocierilor spun că redevenţele propuse de Boyu au fost peste nivelul acceptat de alţi ofertanţi.
Pentru fondurile de private equity, subsidiarele multinaţionalelor reprezintă ţinte atractive într-un context în care există presiuni pentru plasarea capitalului neutilizat. Aceste afaceri oferă fluxuri de numerar stabile, notorietate de brand şi potenţial de creştere. Un exemplu des invocat este McDonald’s China, unde fondul Carlyle a obţinut un randament de 6,7 ori investiţia iniţială înainte de a-şi vinde participaţia în 2023.
Potrivit datelor ARC Group, tranzacţiile de tip carve-out susţinute de private equity au ajuns în China la o valoare cumulată de 39 de miliarde de dolari în acest an, faţă de 23 de miliarde în tot anul 2024.
Evoluţia este alimentată atât de mega-tranzacţii, cât şi de decizia tot mai multor companii occidentale de a renunţa la active considerate non-esenţiale sau mai puţin performante, pe fondul încetinirii economice, competiţiei intense şi incertitudinilor geopolitice.
Comentează