DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Decizie CCR. Vesti rele pentru baronii locali

Curtea Constitutionala a Romaniei a luat o decizie interesanta ieri. A decis sa amane o pronuntare pe o exceptie de neconstitutionalitate la Legea de organizare si functionare a Agentiei Nationale de Integritate ridicata de primarul orasului Tuzla din judetul Constanta care fusese declarat incompatibil pentru ca era membru intr-un consiliu de administratie de interes regional.

Judecatorii CCR au decis ieri sa amane o decizie pana pe 4 noiembrie, adica la doua zile dupa ce se va cunoastr rezultatul primului tur al prezidentialelor.

Imediat au sarit unii care sustin ca de fapt avantajat ar fi Klaus Iohannis. Altii ca de fapt acesta ar fi dezavantajat. Altii sustin ca de fapt totul e in favoarea baronimii locale de toate culorile.

Asta e ce se vorbeste in spatiul public... si uneori fara noima. Ce nu se stie e ca surse din cadrul Curtii Constitutionale sustin ca Raportul la aceasta speta este unul NEGATIV. Adica se propune respingerea exceptiei invocate si nu sunt temeiuri care sa ne faca sa credem ca se va intampla ceva spectaculos.

In fapt judecatorii CCR au vrut sa transmita un alt mesaj - in Cazul Iohannis este un proces pe rol si deci CCR nu va interveni in procesul electoral pentru ca orice decizie ar fi dat ar fi fost imediat speculata politic.

Pentru ca ce nu se stie e ca si validarea turului I - a celor doi care vor intra in turul al II-lea si deci o decizie acum ar fi avut multiple valente.

*****

De partea sa ANI a invederat CCR-ul ca pe exceptia ridicata ar trebui sa se pronunte o instanta de judecata pe contencios administrativ si nu CCR-ul pentru ca e vorba de o prevedere legala si nu una constitutionala:

În practica sa constantă, Curtea a statuat că ori de câte ori critica de neconstituţionalitate vizează interpretarea ori aplicarea greşită a legii de către instanţele judecătoreşti, excepţia trebuie respinsă ca inadmisibilă, întrucât, potrivit art.126 alin.(1) din Constituţia României, justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, iar potrivit art.126 alin.(3) din Constituţia României, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale.

Din cuprinsul motivării excepției de neconstituționalitate rezultă că problema ridicată este de calificare a S.C. RAJA S.A. ca fiind o socitate comercială de interes local sau o societate comercială care nu se încadrează în această categorie întrucât are drept acționari mai multe unități administrativ teritoriale.

Stabilirea regimului juridic al S.C. RAJA S.A. este de competența instanțelor judecătorești care, interpretând cadrul legal aplicabil, urmează să aprecieze dacă societățile comerciale înființate în baza Legii nr. 31/1990 prin hotărâri ale autorităților publice locale se încadrează în categoria societăților comerciale de interes local, această încadrare fiind hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

  • Noi considerăm că dispozițiile art. 87 lit f din Legea nr. 161 corespunde atât dispozițiilor constituționale cât și principiilor pe baza căruia s-a fundamentat Legea nr. 161/2003.

Articolul 87 lit f interzice incompatibilitățile generate de ocuparea simultană a funcției de primar cu aceea de reprezentant al unității administrativ teritoriale în cadrul adunării generale a acționarilor în două categorii de societăți comerciale: de interes local și respectiv de interes național .

Legiuitorul a luat în considerare decât două situații: reprezentarea unităților administratativ teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local” (s.n.), precum și reprezentarea statului în adunările generale ale societăţilor „comerciale de interes naţional” (s.n.). prin urmare, art. 87 lit. f din Legea nr. 161/2003 nu distinge decât două categorii de societăți comerciale: cele de interes local și cele de interes național.

Se susține în mod neîntemeiat o Contradictie legislativa intre exercitarea atribuțiilor primarului și cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 87 lit. f din Legea nr. 161/2003

Este adevărat că în conformitate cu dispozițiile art. 121 alin 2 din Constituția României republicată, primarii rezolvă treburile publice din comune și orașe, dar dând citire in integrum acestui text constituțional, observăm că aceste prevede:

,, (2) Consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe."

Se invocă atribuții și competențe ale primarului, făcudu-se însă abstractie de atribuțiile și competentele consiliilor locale, respectiv județene.

Consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, având atribuții privind organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes local şi ale societăţilor comerciale şi regiilor autonome de interes local.

Consiliul Local al unității administrativ teritoriale este organismul care are competențe exclusive în ceea ce privește reprezentarea unității administrative teritoriale în cadrul  societăților comerciale  și a regiilor autonome de interes local.

Consiliul local/ județean este organismul care  are prerogativa de a   poate desemna un reprezentant al său în cadrul societăților prestatoare de servicii, doar în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 36 lin.(3) din Legea nr. 215/2001, potrivit căruia „consiliul local exercită, în numele unităţii administrativ-teritoriale, toate drepturile şi obligaţiile corespunzătoare participaţiilor deţinute la societăţi comerciale sau regii autonome, în condiţiile legii."

Este vorba, aşadar, de un mandat legal conferit consiliului local de către unitatea administrativ teritorială şi de un mandat convențional al consiliului local către cel care îndeplinea şi funcţia de primar, astfel că s-a ajuns în situaţia de a fi reprezentat acţionarul (unitatea administrativ teritorială) de către primarul respectivei entități, cumulul fiind interzis în mod expres prin prevederile art. 87 lit. f din Legea nr. 161/2003.

 

Cu evidență ,, treburile publice din comune și orașe" pot fi îndeplinite de primari dar cu respectarea regimului juridic privind incompatibilitățile.

Atribuțiile de reprezentare în cadrul societăților comerciale de interes local nu aparțin primarului, ci apațin consiliului local, în stricvtă concordanță cu dispozițiile art. 121 din Constituția României.

Unitățile administrativ teritoriale au posibilitatea să desemneze un reprezentant în conformitate cu dispozițiile legale, fără a  încălca regimul juridic privind incompatibilitățile, în condițiile în care, prestarea serviciilor de către operator, cu evidența contabilă și de gestiune se face pentru fiecare unitate administrativ teritorială în parte, ceea ce subliniază caracterul de interes local pe care îl are această asociere.

În acest sens, menționăm dispozițiile art. 63 alin (5) din legea nr. 215/2001, potrivit cărora, primarul coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului de specialitate. CHIAR DIN DISPOZIȚIILE ART. 63 DIN Legea nr. 215/2001 rezultă fără dubiu nevoia de a reglementa o situație de incompatibilitate dat fiind faptul ca în mod evident în adunarea genereală a acestor societăți nu poate fi numită chiar persoana care are ca și comptență controlul și coordonarea acestora.

Se urmărește in fapt ca prin obținerea unei Reprezentarea autorității administrativ teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local se poate realiza de către persoane stabilite prin hotărâre a consiliului local și a căror desemnare nu încalcă regimul incompatibilităților.

Se aduce în discuție realizarea delegării de gestiune către asociațiile de dezvoltarte intercomunitară, cu scopul de a se realiza o stare de confuzie în aplicarea art. 87 din Legea nr. 161/2003.

Asociațiile de devoltare intercomunitare nu au nicio legătură cu teza art. 87 din Legea nr. 161/2003.

Legea 161/2003 nu prevede o astfel de incompatibilitate și Agenția Națională de Integritate nu a constatat nicio situație de incompatibilitate pentru aleșii locali care reprezintă unitatea administrativ teritorială în cadrul  Asociațiilor de Dezvoltare Intercomunitară. Există însă, o altă situație prevăzută de lege, care introduce incompatibilitatea pentru aleșii locali în situația în care aceștia au funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local.

 

Cazuistica Agenției privind constatarea stării de incompatibilitate este doar în ceea ce privește  participarea aleșilor locali  în cadrul unui operator regional, care funcționează în regimul juridic al unei societăți comerciale de interes local.

Legislația în vigoare prevede posibilitatea asociațiilor de dezvoltare intercomunitară să se asocieze, și să formeze o persoană juridică distinctă, care funcționează în regimul juridic al unei societăți comerciale, denumită operator regional.

Diferența între cele două situații este fundamentală. Astfel:

  • Asociațiile de Dezvoltare Intercomunitară sunt conform legii persoane juridice non-profit,
  • operatorul regional, format din mai multe asociații intercomunitare este o societate comercială.

Operatorul regional se înfiinţează în baza hotărârilor adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, inclusiv prin modificarea actelor constitutive ale operatorilor existenţi subordonaţi autorităţilor administraţiei publice locale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Susținerea aleșilor locali privind starea de incompatibilitate care derivă din calitatea acestora de reprezentanți în cadrul Asociațiilor de Dezvoltare Intercomunitară nu are bază legală. Aleșii locali, aflați în stare de incompatibilitate încearcă să inducă o stare de confuzie între cele două situații, în scopul creării unei presiuni publice care să determine amnistierea acestor fapte și modificarea legislației în vigoare, care sancționează participarea aleșilor locali în cadrul adunărilor generale ai acestor operatori regionali.

Subliniem că la data adoptării Legii 161/2003, legiuitorul a avut în vedere implementarea unor măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri și pentru prevenirea și sancționarea corupției.

 

 

 

Astfel, deși adoptată anterior aderării la Uniunea Europenă legislația română a fost clară în stabilirea cazurilor de incompatibilități în privința aleșilor locali, unul dintre acestea fiind calitatea de reprezentant al unității-administrativ teritoriale în adunările-generale ale societăților de interes local și national, fără ca prin reglementarea acestui  standard de integritate să se afecteze nici normele comunitare la care ne-am raliat ulterior, prin aderare la Uniunea Europeană, cu atât mai puțin prevederile Legii Fundamendale.

 

Art. 87 lit. f din legea nr. 161/2003 este în deplină concordanță cu prevederile Constituției României și a legilor organice, organizarea administrativ-teritorială a României nu are în vedere regiunea ca și unitate administrativ teritorială, iar celelalte entități (comune, municipii, orașe, județe) beneficiază de autorități executive și deliberative. Prin urmare, dat fiind caracterul autonom al acestora, se pot stabili asocieri sau acorduri guvernate de interesul local.

Subliniem faptul că incompatibilitățile sunt instituite de legiuitor, pentru a preveni existența unui conflict de interese. Participarea aleșilor locali, primari, în adunările generale ale acestor societăți comerciale de interes local este o situație prevăzută de lege ca fiind incompatibilitate, pentru a preveni o situație de conflict de interese.

Dispozițiile legale privind incompatibilitățile, din același act normativ, crează cadrul necesar și obligatoriu ca exercitarea funcțiilor publice să se realizeze în deplină legalitate, în mod obiectiv și in interesul cetățeanului, aceste norme nu sunt de natură să împiedice ci, din contră, să faciliteze accesul corect și eficient la fonduri, fie ele naționale, fie europene sau internaționale, prin impunerea unui standard clar și înalt de integritate.

În consecință, este firesc ca textul art. 87 să preia clasificarea pe care legiuitorul a stabilit-o, în mod expres, atât la nivelul Legii Fundamentale, cât și în cuprinsul celorlalte norme .

  • Termenul local  privește:

întreaga administrație publică locală, precum și toate entitățile care nu au competențe la nivel național

-   întreaga sferă a administrației publice locale, unitățile administrativ-teritoriale, precum și orice entitate care nu este reprezentativă la nivel național, ci doar la nivelul unei părți a teritoriului național.

- termenul „local”/„locală” este folosit în Constituție în denumirea Secțiunii a 2-a intitulată „Administrația publică locală” din Capitolul V al Titlului III, precum și în denumirea principiului autonomiei locale, prevăzut de art. 120 alin. 1 din Legea Fundamentală.

 

-   termenul local, așa cum a fost preluat de actele normative subsecvente este folosit și în cuprinsul art. 15

, art. 37

, art. 73 alin. 3 lit. o)

, art. 138 alin 1

, precum și în art. 139 alin. 2

din Constituție.

-    termenul „local”/„locală” și în Legea nr. 215/2001 în chiar denumirea actului normativ – „Legea administrației publice locale” ori în alineatul 1 al primului articol, potrivit căruia „Prezenta lege reglementează regimul general al autonomiei locale, precum şi organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale.”.

De asemenea, relevant este că sensul comun al termenului „local” este cel larg, concluzie ce rezultă din împrejurarea că atât Constituția, cât și Legea nr. 215/2001 folosesc de cele mai multe ori acest termen – în principal, în sintagma „administrație publică locală” – cu o semnificație care vizează nu numai nivelul unei localități, ci și nivelul județean sau „regional” ori „zonal”.

În acest sens, s-a arătat că „Una din noutățile introduse prin Constituția din 1991 este că administrația publică încetează să mai fie în exclusivitate o administrație de stat. Ea se divizează în administrație publică de stat și administrație publică locală

. În sens larg, termenul „localse referă inclusiv la entitățile reprezentative de la nivelul județean sau regional, zonal etc.

În concluzie, art. 87 lit. f din Legea nr. 161/2003, care nu distinge decât două categorii de societăți comerciale, face referire la sensul larg al termenului „local” deoarece operează o distincție între societățile reprezentative pentru nivelul național, pe de o parte și cele reprezentative pentru nivelul local (care nu sunt reprezentative pentru întregul teritoriu național), pe de altă parte.

Considerăm astfel că textul art. 87 lit. f) dinlegea nr. 161/2003 este în deplină concordanță cu  dispoziţiile art. 121 din Legea fundamentală, care  consacră, la nivel constituţional, principiul autonomiei locale în cadrul organizării administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale.

  • În ceea ce privește pretinsa incongruența terminologică în legislație, încălcarea tehnicii legislative, implicit a Legii nr. 24/2000, arătăm următoarele:

Textul art. 87 este în deplină concordanță atât cu dispozițiile Constituției României  cât și cu ale legislației subsecvente.

Art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, noțiunea de operator regional este definită ca „operatorul societate reglementată de Legea nr. 31/1990 privind societăţile, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital social integral al unora sau al tuturor unităţilor administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice” (s.n.).

 

Conform prevederii citate (teza a III-a): „Operatorul regional se înfiinţează în baza hotărârilor adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, inclusiv prin modificarea actelor constitutive ale operatorilor existenţi subordonaţi autorităţilor administraţiei publice locale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.” (s.n.).

 

O primă concluzie ce rezultă din conținutul prevederilor citate vizează competența teritorială a serviciului de utilități publice. Aceasta nu poate depăși, potrivit art.  2 alin. 1 lit. h teza a II-a din Legea nr. 51/2006 „raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale asociate”, ceea ce dovedește caracterul local (în sens larg) al serviciilor de utilități publice.

Deosebit de relevant este că înființarea operatorilor regionali este atributul exclusiv al unor autorități ale administrației publice locale, anume „autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară”.

 

Toate aceste aspecte, în primul rând modalitatea de înființare, dovedesc faptul că operatorii regionali sunt subordonați unui interes local (lato sensu), noțiune ce se regăsește inclusiv în textul art. 87 lit f) din legea nr. 161/2003.

 

  • Nu se poate spune că ne aflăm în situația unui conflict între două sau trei texte de lege și prin urmare ar trebui să operăm modificări legislative prin care să înlăturăm eventualele situații juridice contrare.

Asa cum am arătat art.87 alin (1) lit.f) din Legea nr.161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările și completările ulterioare nu vine în contradicție cu textele de lege indicate de autorii ascrisorii așa-zisului conflict de norme juridice fiind generat de adoptarea unor hotărâri de consiliu nelegale care nu sunt sancționate de către instituția prefectului.

 

Prevederile art.87 alin (1) lit.f) din Legea nr.161/2003, reprezintă un cadru legal clar fără echivoc, în strânsă corelare cu celelalte dispoziţii din actele normative menţionate mai sus.

 

Potrivit exigențelor de tehnică legislativă statuate de art.61 alin (1) din Legea nr.24/2000 Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizia nr.1018/2010 „declarând ca fiind admisă numai dacă nu afectează concepția generală ori caracterul unitar al acelui act sau dacă nu priveste întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauză”..

De asemenea, conform alin (2) al aceluiasi articol, „Prevederile modificate sau care completează actul normativ trebuie să se integreze armonios în actul supus modificării sau completării, asigurându-se unitatea de stil și terminologie” urmând să formeze un tot unitar cu restul dispozițiilor cu care trebuie să se coreleze.

Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sinctatice și pasaje obscure sau echivoce.

Totodată, forma și estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia si claritatea dispozițiilor.

 

Nu se poate susține că textul art. 87 litf) din legea nr. 161/2003 este o normă desuetă sau contradictorie cu ale acte normative ulterior adoptate, cel puțin din următoarele motive:

  • Termenul local se regăsește și în dispozițiile  Legii nr. 51/2006,potrivit căreia  operatorii regionali pot lua naștere exclusiv ca rezultat al votului autorităților „deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale”, rezultă că respectivii operatori nu pot răspunde unor interese exterioare comunității reprezentate de amintitele autorități deliberative- locale;
  • art. 3 alin. 2 din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 prevede că „În organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea serviciilor de utilităţi publice interesul general al comunităţilor locale este prioritar(s.n.). În concluzie, întreaga activitate a serviciilor de utilități publice este subordonată interesului „general al comunităţilor locale” (s.n.).
  • prevederile art. 36 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, reglementează:  „Consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale.”, dar și prevederile art. 81 și 82, referitoare la atribuțiile consiliilor locale ale sectoarelor capitalei și la atribuțiile Consliului General al Municipiului București, cât și prevederile art. 91 din același act normativ care pune activitatea consiliului județean în slujba intereselor comunității locale (locale în sens larg) pe care o reprezintă;
  • principiului autonomiei locale, consacra și defineste prin art. 3 alin. 1 din Legea nr. 215/2001: „Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii.” (s.n.). Prin urmare, legiuitorul a exclus, de plano, posibilitatea ca o autoritate a administraţiei publice locale (atât executivă, cât și deliberativă) să ia decizii care să răspundă unui alt interes decât „interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă” respectiva autoritate locală;
  • dacă legiuitorul le-a permis acestor autorități asocierea, a făcut-o tot pentru că, în anumite situații, o astfel de soluție poate satisface „interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă”;
  • în cazul în care o autoritate deliberativă ar hotărî asocierea pentru satisfacerea intereselor legitime ale unor alte colectivități, dar fără existența unui interes al colectivității pe care o reprezintă, ar însemna că respectiva asociere ar fi contrară principiului autonomiei locale și împotriva art. 3 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 și, în consecință, nelegală. Chiar dacă interesele celorlalte colectivități din cadrul asocierii ar fi pe deplin justificate și chiar dacă celelalte colectivități ar reprezenta mult mai mulți cetățeni decât cei reprezentați de respectiva autoritate deliberativă, soluția ar fi tot nelegală întrucât legiuitorul nu a permis ca o autoritate să acționeze în baza unui alt interes decât cel local;
  • dacă legiuitorul ar fi permis respectivelor autorități deliberative să acționeze în baza unui interes distinct de cel local (așa cum ar apărea, în interpretarea intimatului un așa-numit interes regional), atunci principiul autonomiei locale ar fi fost cu totul altfel definit și ar fi îngăduit ca interesul „colectivităţilor locale pe care le reprezintă” consiliile să fie subordonat unui interes care ar fi avut o mai largă reprezentare demografică ori geografică. În forma actuală, însă, legiuitorul condiționează strict activitatea consiliilor de „interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă” respectiva autoritate locală. Sub acest aspect, norma nu poate da loc niciunei alte interpretări;
  • convergența intereselor mai multor colectivități locale nu dă naștere unui interes supralocal, superior interesului comunităților locale. Dacă un astfel de interes superior ar exista, atunci acesta ar putea suplini lipsa interesului uneia din comunitățile ce iau parte la asociere, ceea ce ar încălca principiul autonomiei locale;
  • concluzia potrivit căreia dreptul unităților administrative teritoriale de a se asocia este subordonat principiului autonomiei locale este împărtășită și de doctrină
  • ;

 

Prin urmare, operatorii regionali sunt subordonați unui interes local (în sensul larg al termenului „local” la care am făcut referire anterior), astfel încât fac parte din categoria mai largă a societățilorcomerciale de interes local” (în sensul larg al termenului „local”) la care se referă art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

 

Textul art. 87 lit j din Legea nr. 161/2003 este în strânsă legătură și cu  dispozițiile care privesc  modul de înființare, a societăților de interes local: art. 3 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 arată că „Regii autonome se pot înfiinţa prin hotărâre a guvernului, pentru cele de interes naţional, sau prin hotărîre a organelor judeţene şi municipale ale administraţiei de stat, pentru cele de interes local, din ramurile şi domeniile stabilite potrivit art. 2.” (s.n.).

  • De asemenea, considerăm că sunt neîntemeiate susținerile autorului excepției referitoare la existența unor contradicții între legislația națională și cea europeană.

Potrivit, TFUE în urma aderării României la structurile Uniunii Europene, aceasta s-a angajat să adopte și să implementeze structural politicile comunitare cu privire la dezvoltarea locală și națională. În acest sens au fost adoptate sau asimilate unele măsuri, printre care se numără și cele cu privire la înființarea unor structuri menite să asigure o eficiență în absorția de fonduri necesare pentru implementarea respectivelor proiecte.

Aceste demersuri trebuie realizate în concordanță cu principiile comunitare privind transparența, subsidiaritatea, legitimitatea, securitatea juridică. În acest sens pentru dezvoltarea accelerată și viabilă se are în vedere asocierea unor unități administrative teritoriale, astfel încât să existe capacitatea de a dezvolta programe sustenabile din punct de vedere tehnic și economic. Aceste asociații reprezintă o înțelegere a unităților administrative-teritoriale, din care reies drepturi și obligații cu privire la adoptarea unor mecanisme de prestări servicii la nivelul fiecărei unități-administrative. În acest sens, o unitate administrative-teritorială devine membră a unei astfel de asociații în vederea reprezentării propriilor interese. Acestea sunt înființate ca și societăți comerciale, prestatoare de servicii publice la nivelul local al fiecărei unități administrative,  luând în considerare prevederile legale cu privire la societățile comerciale.

La data adoptării Legii 161/2003, legiuitorul a avut în vedere implementarea unor măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri și pentru prevenirea și sancționarea corupției. Astfel, fiind adoptată anterior aderării la Uniunea Europenă legiuitorul a fost clar în stabilirea cazurilor de incompatibilități în privința aleșilor locali, unul dintre acestea fiind calitatea de reprezentant al unității-administrativ teritoriale în adunările-generale ale societăților de interes local și național. Or, în acest caz, participarea la o asociație de dezvoltare  intercomunitară ce servește mai multe unități administrative-teritoriale este realizată din nevoia unui interes local, care împreună cu celelalte interese locale asociative, stabilesc un cadrul general comun, cu caracter regional din punct de vedere geografic.

 

Prin prisma prevederilor constituționale și a legilor organice, organizarea administrative-teritorială a României nu are în vedere regiunea ca și unitate administrativ teritorială, iar celelalte entități(comune, municipii, orașe, județe) beneficiază de autorități executive și deliberative. Prin urmare, prin caracterul autonom al acestora, se stabilesc asocieri sau acorduri mânate de interesul local.

La nivelul Uniunii Europene se stabilesc, pentru unele domenii, principii generale de urmat, dar lasă la aprecierea reglementărilor naționale disponibilitatea aplicării acestora, și limitele care se cuvin.  În acest mecanism de “in house providing” prin care mai multe unități administrativ-teritoriale stabilesc controlul comun asupra unei/unor entități de prestări servicii, se apreciază de către Curtea de Justiție Europeană în cauza Teckal SRL vs Comune di Viano C-107/08 nevoia unui control analog și efectiv din partea autoritătilor publice(de asemenea aceste aspecte se au în vedere și în ce privește ECJ C231/03 CONAME, ECJ C-458/03 Parking Brixen). Mai mult decât atât, în cauza ECJ C-324/07 Coditel Brabant, Curtea admite controlul analog comun asupra unei societăți in house, însă nu are relevanță situația individuală de control a fiecărei autorităti. Astfel în cauzele cu privire la societățile „ in house”, Curtea apreciază existența acestui control, însă nu specifică și nici nu recomandă ca acesta să fie realizat de către primarul unității administrative teritoriale, ci de către un reprezentant a acesteia, lăsând la aprecierea legislației naționale modalitatea de reprezentare.

Legislația națională  în vigoare care interzice aleșilor locali deținerea simultană a funcției publice cu cea a calității de reprezentant al unității-administrativ teritoriale în adunările-generale ale societăților de interes local nu este înlăturată de către caracterul regional al serviciilor prestate. Mai mult decât atât,  în Carta Europeană cu privire la serviciile locale si regionale(European Charter on Local and Regional services of general interest) se apreciază caracterul vag în dreptul comunitar al asociațiilor de dezvoltarea intercomunitară, însă stabilește în mod clar în cadrul art 5 alin. 4, cu privire la „acordurile publice intercomunitare privind prestarea de servicii de tip in house providing”,  faptul că: Tipurile de aranjamente stabilite de către autoritățile  locale în conformitate cu prezentul Articolul ar trebui să fie văzut în orice caz, ca mijloace interne prin care se îndeplinesc responsabilitățile lor publice(...).

Aceasta vine să lămurească faptul că asocierea unităților administrativ-teritoriale în asociații de dezvoltarea intercomunitară, sunt văzute ca mijloace interne prin care se îndeplinesc responsabilitățile lor publice, locale și interne, păstrându-și în acest sens înteresul local pe care îl are o astfel de asociere.

Astfel, rezultă cu certitudine, faptul că incompatibilitatea prevăzută de art. 87, art. 1 lit. f) din Legea 161/2003, cu privire la reprezentarea de către alesul local, în adunările-generale ale societăților de interes local, nu este înlăturată de caracterul regional, pe care ulterior l-a căpătat societatea comercială prestatoare de servicii. Mai mult, prestarea serviciilor de către operator, cu evidența contabilă și de gestiune se face pentru fiecare UAT în parte, ceea ce subliniază caracterul de interes local pe care îl are această asociere.

Pentru toate argumentele expuse mai sus, apreciem că excepția de neconstituționalitate art. 87 lit f) din Legea nr.161/200, este neîntemeiată și, pe cale de consecință, vă rugăm să o respingeți.

 

 

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.