Subscription modal logo Premium

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!

  • cea mai rapidă sursă de informații și știri
  • experiența premium fără reclame sau întreruperi
  • în fiecare zi,cele mai noi știri, exclusivități și breaking news
DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play
NOU! Citește stiripesurse.ro
 

Declarația lui Gorbaciov care demontează propaganda lui Putin

gorbaciov

Digi24:

Vladimir Putin este un critic aspru al Alianței Nord-Atlantice. Liderul rus spune că NATO a profitat de slăbiciunea Rusiei după destrămarea Uniunii Sovietice pentru a avansa către Est, în ciuda unei promisiuni făcute Moscovei că nu se va extinde. Acest argument folosit des de Vladimir Putin a fost demontat de fostul președinte Mihail Gorbaciov, care a spus că NATO nu și-a luat niciodată un astfel de angajament față de Moscova, relatează www.brookings.edu.

Promisiunea despre care vorbește Vladimir Putin ar fi fost făcută de NATO Rusiei în 1990, când se negociau ultimele aspecte ale reunificării Germaniei.

În 1990, secretarul de stat american James Baker a mers la Moscova unde a propus la problema reunificării Germaniei să fie negociată în formula „doi plus patru”, adică cele două Germanii, RDG și RFG, Statele Unite, Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Franța.

În acest context, în 1990, germanii, americanii, britanicii și francezii s-au angajat să nu trimită trupe NATO străine pe teritoriul fostei Republici Democrate Germană.

Această înțelegere că NATO nu se va extinde în RDG a fost stipulată în Articolul 5 al Tratatului Reglementărilor Finale cu privire la Germania, care a fost semnat pe 12 septembrie 1990 de miniștri de externe din cele două Germanii, SUA, Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Franța. Acest tratat consfințea reunificarea pe cale pașnică a Germaniei.

Mai mulți analiști politici au demonstrat, după ce au consultat documentele încheiate la acel moment, că NATO nu a promis niciodată că nu se va extinde către Est, ci a fost vorba despre un angajament punctual cu privire la RDG luat într-un anumit context. De altfel, Uniunea Sovietică nu a ridicat niciodată problema extinderii NATO în afara cazului despre care se discuta (...)

Mihail Gorbaciov a fost întrebat într-un interviu de ce nu a insistat ca promisiunea că NATO nu se va extinde în Est să fie stipulată într-un document legal. Răspunsul fostului lider sovietic a fost că nici nu a fost vreodată o astfel de promisiune și că nici măcar nu s-a pus această problemă.

„Subiectul lărgirii NATO nu a fost discutat deloc și nici nu a fost adus în discuție în acei ani. O chestiune care s-a discutat a fost asigurarea că NATO nu va trimite forțe suplimentare în RDG după reunificare.  Declarația lui Baker a fost făcută în acest context. Tot ce s-a putut face pentru a întări acest angajament politic s-a făcut. Angajamentul a fost îndeplinit. Înțelegerea cu Germania a fost că nu se vor crea noi structuri militare în partea de est a țării, că nu vor fi staționate noi trupe militare acolo, și că nicio armă de distrugere în masă nu va fi plasată acolo. Toate aceste obligații au fost respectate”, a spus fostul lider rus.

Mihail Gorbaciov a criticat și el lărgirea NATO și a spus că este totuși o încălcare a spiritului asigurărilor care au fost date Moscovei în 1990, dar a subliniat ferm că nu a fost nicio promisiune din partea NATO cu privire la lărgirea Alianței Nord-Atlantice.

Adevarul:

Ce înseamnă a fi, ca politician, un populist? Pe scurt, a întreţine iluziile poporului, flatându-i aşteptările. Populismul e o politică josnică. Nu contează dacă populistul ştie că îşi poate sau nu respecta promisiunile, de regulă deşarte. Pentru el, orice promisiune e bună dacă vine la momentul potrivit. Şi ce moment poate fi mai potrivit decât nişte alegeri?

Şi dacă nu e lipsită de temei constatarea că alegerile se câştigă de obicei cu o politică de stânga, iar guvernarea pretinde, la rândul ei, o politică de dreapta, atunci înseamnă că populismul e principial de stânga.

Există, fără îndoială, şi un populism de dreapta, cum ar fi cel actual din Franţa al Frontului Naţional dirijat de Marine Le Pen, care întreţine frica de imigranţi şi de terorişti a francezilor, dar – şi aceasta e diferenţa –  care nu promite nicio soluţie fezabilă pe termen lung şi, cu atât mai puţin, pe termen scurt. Tactica stângii constă în a promite cu picătura şi, de obicei, măsuri, la o primă vedere, plauzibile. Nu te poţi aştepta de la cetăţeanul cu drept de vot de la noi să nu ia de bună desfiinţarea a peste o sută de taxe de care se loveşte zilnic şi să aplece urechea la obiecţiile specialiştilor care avertizează că lipsesc fondurile bugetare necesare acoperirii golului şi că se încalcă normele europene privitoare la interzicera sprijinirii integrale a companiilor de stat de către statul însuşi.

Inconştienţa promisiunilor

Aceste contraargumente sunt, în ochii staţionarului la ghişee, curate abstracţiuni. Când dificultăţile cotidiene ale cetăţeanului sunt lupta pentru supravieţuire şi ameninţarea insolvenţei, cum să-i ceri să voteze contra corupţiei? Cămaşa îi e mai aproape de corp decât haina. Ce-l doare pe el cu adevărat nu e că atâţia afacerişti fură miliarde, ci că parlamentarii şi-au mărit indemnizaţiile cu câteva milioane. El nu e interesat de ce fac bogătaşii, ci de ce fac aceia care îi bagă lui legile pe gât. Tocmai acest sentiment îl speculează politicienii populişti: al vecinătăţii de interese.

Nu toţi populiştii sunt proşti în inconştienţa promisiunilor lor: destui se folosesc în modul cel mai ticălos de foloasele promisiunilor. Un politician inteligent şi cinic a dat, cu ani în urmă, spuselor mele referitoare la sloganul cu care partidul său câştigase alegerile – n-am redat pământul ţăranilor ca să nu li-l ia boierii – următoarea replică: „Stupid, e adevărat, sloganul cu pricina, dar eficient!“. Pe o asemenea eficienţă imediată mizează populistul. Dacă va reuşi să-şi ţină promisiunea, după ce va fi ales, ce importanţă mai are?

Consecinţe tragice

Partea cea mai proastă cu populismul constă în consecinţele tragice pe care le are în majoritatea cazurilor. Ţara cu cele mai mari resurse de petrol din lume, Venezuela, cunoaşte de câtva timp cozi la benzină ca România ultimului deceniu de ceauşism. Oamenii nu mai au ce mânca. Fondurile publice au secat. Fostul şofer de autobuz devenit preşedinte, socialistul populist Maduro, a falimentat economia. Banii nu se mai numără, se cântăresc, ca aurul sau argintul înainte de introducerea monedei de schimb analizată de Marx în „Capitalul“. Exemple de falimente reuşite sau anunţate sunt, printre statele lumii, nenumărate. În Filipine, ales acum o sută de zile, preşedintele Rodrigo Duterte a rupt relaţiile cu SUA şi cu întreaga lume în care măsurile lui violente şi ilegale i-au şocat pe toţi partenerii tradiţionali ai ţării lui. I-au ieşit pe gură cuvintele celebre ale lui Lenin: „Cine nu e cu noi e împotriva noastră“. Un articol din publicaţia australiană „The Sydney Morning Herald“, reluat în săptămânalul francez „Courrier international“ din octombrie, îl consideră pe Duterte un politician „impulsiv şi iraţional“. Un populist tipic. În câţiva ani, Filipine va avea soarta Venezuelei. Şi când te gândeşti că nu are nici o sutime din resursele naturale ale statului sud-american!

 

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.