Autor: Vasile Ghețău, profesor asociat la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității București
• Numărul populației • Speranța de viață • Vârsta la pensionare • Numărul mediu de copii •Căsătorii și divorțuri • Câteva remarci finale •Anexă (vârste de pensionare în Europa+)
Eurostat a publicat nu de mult, mai târziu ca în anii precedenți, unele date asupra populației și fenomenelor demografice în anul 2024 în cele 27 de State Membre. O trece în revistă a principalilor indicatori comparativ cu anul precedent, mecanismele și semnificațiile schimbărilor, locul României în peisajul demografic european și schițarea unei viziuni prospective sunt tratate în acest articol.
Numărul populației
În figurile 1A, 1B și 1C sunt prezentate creșterile/scăderile totale ale populației țărilor UE-27 și cele două componente ale creșterii/scăderii totale – creșterea/scăderea naturală și cea prin migrație externă netă în anul 2024. Se disting creșterile mari din Malta, Irlanda, Luxemburg și Cipru. Sunt țări cu populații mai mici ca număr. În figurile 1B și 1C vedem originea creșterilor/scăderilor, o predominantă scădere naturală și o generalizată migrație netă pozitivă.
La nivelul întregului bloc dinamica pozitivă a numărului populației provine din masivă migrație pozitivă. Există o singură țară cu migrație negativă în anul 2024, Letonia, și ea o țară cu populație mică. Ce apare ca o noutate în ultimii ani este migrația pozitivă din țările post-comuniste, determinată în principal de o migrație de retur a celor plecați în țările din vestul Europei după anul 1990. Veniturile populației în creștere în țările din estul Europei au diminuat decalajul față de veniturile din țările dezvoltate. Pe de altă parte, creșterea economică în țările dezvoltate a rămas plăpândă. PIB-ul a crescut în anul 2024 cu doar 0,83 la sută în Zona Euro [1]. Migrația externă pozitivă din România în anii 2022-2024 are aceeași origine, migrație de retur dar se adaugă și imigranții cu reședința în România veniți la muncă din Asia de sud-est îndeosebi.
Sunt 8 țări cu declin al populației rezidente: Letonia, Ungaria, Estonia, Polonia, România, Bulgaria, Slovacia și Italia, în cele mai multe dintre ele regresul provenind din declin natural. Deteriorarea situației demografice este elocvent vizibilă în numărul țărilor având scădere naturală a populației – 20. Franța a avut în anul 2024 cea mai mică creștere naturală de după al Doilea Război Mondial – doar 17 mii locuitori [2] și în opiniile a doi distinși demografi de la Institutul Național de Studii Demografice în anul 2027 se va instala și în Franța scăderea naturală a populației [3]. Evenimentul nu va rămâne fără reverberații, Franța a reprezentat după război un model de politică familială generoasă și eficientă asigurând pentru decenii un număr mediu de copii aduși pe lume de o femeie superior pragului de înlocuire a generațiilor (2 copii).
Instalarea declinului populației în țările europene bogate impune în unele dintre ele stimularea imigrației din rațiuni economice, pe termen mai lung. Din altă perspectivă, instalarea declinului populației naționale poate duce la delicate atitudini nedorite din partea populației foarte tinere și a celei vârstnice (cu mesaje diferite). Tendința de regres a numărului de născuți s-a consolidat în anul 2024 extinzându-se la 24 de țări, excepțiile fiind creșterile minore din Luxemburg, Olanda și Finlanda. La decese, progrese moderate și minore ale numărului s-au înregistrat în 16 țări. Trebuie precizat că o majorare anuală modestă a numărului de decese provine în țările în care procesul de îmbătrânire a populației este instalat (toate cele din UE-27) din majorarea numărului și proporției populației vârstnice unde au loc 80-90 la sută dintre decesele anuale. Situația nu duce însă la afectarea nivelului speranței de viață la naștere unde intervin numai ratele de mortalitate pe vârste.
Speranța de viață
Nivelul speranței de viață la naștere într-un an calendaristic este rezultatul a tot ceea ce societatea a oferit și oferă populației unei țări ca nivel de trai, alimentație destulă și sănătoasă îndeosebi, condiții de locuit, nivel cultural general, îmbrăcăminte adecvată, educație, asistență medicală, mediu ambiant. La nivel cultural general și educație este inclus stilul de viață cu puternică amprentă asupra sănătății. Toate realizările și achizițiile în timp au consolidat acești determinanți și ascensiunea nivelului duratei medii a vieții.
Poziția României în UE-27 ca nivel al speranței de viață la naștere și la vârsta de 65 ani în figurile 2A și 2B, situată la periferia clasamentului, sintetizează ce a oferit și oferă societatea românească pentru calitatea vieții. Dar și stilul de viață al populației în bună măsură. La bărbați putem distinge în clasamentul după valorile speranței de viață la naștere trei grupe de țări: România alături de Letonia, Bulgaria și Ungaria, cu valori de 71-73 ani, ar urma alte țări post-comuniste cu valori de 75-77 ani, începând cu Polonia și ajungând la Cehia, iar în grupa a treia se află țările cu valori de 79-aproape 83 ani, începând cu Germania și ajungând la podium, unde tronează Suedia cu 92,6 ani.
Valorile speranței de viață la femei, în figura 2B, sunt considerabil mai ridicate și mai omogene ca nivel. Și aici putem separa trei grupe de țări: cele cu valori între 80 și 82,5 ani, Bulgaria, Ungaria, România, Letonia, Lituania, Slovacia și Croația, în grupa a doua ar fi Cehia, Olanda, Germania și Estonia, cu valori între 83 și aproape 84 ani și grupa țărilor cu valorile cele mai ridicate, între 84 și aproape 87 ani, detașându-se Spania cu 86,6 ani.
Diferențele dintre valorile speranței de viață la femei și la bărbați se situează într-un spațiu surprinzător de mare, de la 3-aproape 4 ani în Suedia, Malta, Irlanda și Danemarca la 7,4-9,9 ani în Bulgaria, Polonia, România și cele 3 State Baltice, cu 9,9 ani în Letonia. Fără îndoială, factorii care țin de stilul de viață nu pot fi străini de decalajele cele mai mari. Ne putem întreba dacă proporția mai mare a populației care consumă alcool în populația de 15 ani și peste (consum la nivel de lună) din Lituania-31 la sută, Letonia-31, Polonia-30 și chiar România-28,3 la sută, după datele Eurostat [4], ar avea legătură cu valorile foarte mari ale decalajului dintre speranța de viață a femeilor și bărbaților. Literatura menționează însă și factori biologici. Reiau detalii oferite de Inteligența Artificială dintr-un articol care urmează să fie publicat într-o- revistă de specialitate: IA. „Femeile tind să trăiască mai mult decât bărbații datorită unei combinații de factori biologici, cum ar fi: prezența a doi cromozomi X care oferă o bază genetică și efectele protectoare ale estrogenului asupra inimii; factori legați de stilul de viață, inclusiv o implicare mai redusă în comportamente cu risc ridicat, cum ar fi fumatul și consumul excesiv de alcool; o tendință mai mare de a solicita îngrijiri medicale regulate; bărbații se confruntă cu un risc mai mare de anumite boli letale și sunt afectați în mod disproporționat de ocupații periculoase”.
Valorile speranței de viață la vârsta de 65 ani, în figura 3, sunt mai omogene decât cele ale speranței de viață la naștere, la femei îndeosebi, explicația venind din efectele selecției naturale. În toate populațiile selecția naturală este prezentă, persoanele având organisme mai robuste fiind afectate în măsură mai redusă de agresiunea bolilor. Gruparea țărilor în cele trei grupe după nivelul speranței de viață la naștere poate fi regăsită și la speranța de viață la vârsta de 65 ani. Poziția țării noastre este aceeași, în partea cea mai inferioară a clasamentului. Comparativ cu cele mai multe țări din UE-27 numărul de ani de viață pe care îi mai au de trăit un bărbat și o femeie pensionați la vârsta de 65 ani în țara noastră este mic la femei și foarte mic la bărbați. O creștere a vârstei de pensionare nu ar avea suport demografic.
Vârsta la pensionare
Corelarea vârstei de pensionare cu progresul speranței de viață la 65 ani este o întreprindere extrem de complexă. Ea implică evoluții stabile în timp și previzibile ale speranței de viață. În Finlanda există un sistem în care creșterea speranței de viață duce la creșterea vârstei la pensionare. Sistemul a fost introdus oficial prin reforma pensiilor din anul 2017 și începând cu anul 2030 îmbracă o nouă formă, în mod automat creșterii nivelului speranței de viață i se asociază creșterea vârstei la pensionare, unui an de creștere a speranței de viață îi corespunde o creștere de 8 luni a vârstei minime de pensionare. Sisteme asemănătoare sunt și în Danemarca, Olanda, Portugalia, Estonia. În Anexă cititorul poate examina un foarte interesant și util grafic asupra vârstelor de pensionare în țările europene și în alte câteva țări în anul 2024 și valorile în creștere deja prevăzute în unele țări. În două surse sunt prezentate informații asupra schimbărilor vârstei de pensionare în viitor. În Finlanda: „Așteptata vârstă efectivă de pensionare (statutory (de stat-VG)) va continua să crească în perioada acoperită de proiectării. În anul 2021 a fost de 62,4 ani. Este proiectat să crească la 63,3 ani în anul 2030 și la peste 66 ani spre sfârșitul perioadei de proiectare 2022–2090” [5]. Organizația de Cooperare Economică pentru Dezvoltare (OECD) a publicat la 27 noiembrie 2025 cunoscutul său Raport Pensions at a Glance pe anul 2025. [6]. În document se precizează că vârsta normală de pensionare urmează să crească la bărbații care au intrat în activitate la vârsta de 22 ani și au avut carieră completă în Danemarca, Estonia, Olanda, Suedia, Italia, Slovacia, Regatul Unit, Portugalia, Finlanda, Cehia, Grecia, Belgia.
Numărul mediu de copii
În determinarea scăderii naturale din figura 1B s-a folosit numărul de născuți și de decedați. De fapt, numărul de născuți dintr-un an calendaristic este determinat de numărul femeilor la vârstele 15-49 ani și ratele de fertilitate la aceste vârste (numărul mediu de născuți aduși pe lume de o femeie). Suma acestor rate duce la cel mai important indicator al înlocuirii generațiilor, al înlocuirii în timp a populației, putând fi creștere ori declin al acesteia. Datele asupra ratei fertilității totale (RFT) în anul 2023 din figura 4 pot aduce o mai buna înțelegere a scăderii naturale din figura 1B. RFT indică numărul mediu de copii aduși pe lume de o femeie între vârstele de 15 și 50 ani în ipoteza păstrării ratelor de fertilitate pe vârste din anul 2023. Este un indicator ipotetic. Nivelul RFT este în țările UE-27 apreciabil inferior celui care ar asigura înlocuirea în timp a generațiilor (a populației) – 2 copii la o femeie. Conservarea în timp a unor valori net predominante de 1,3-1,4 copii la o femeie, cum sunt cele din figură, grăbesc instalarea declinului populației și accentuează dimensiunea anuală a acestuia. La nivelul valorilor din figură România ocupă și ea o poziție nefavorabilă dar la un grad de deteriorare mai redus (1,5 copii dar urmat de 1,4 în anul 2024).
Căsătorii și divorțuri
Statisticile Eurostat asupra căsătoriilor și divorțurilor au cunoscut mari schimbări în timp prin apariția și consolidarea uniunilor consensuale, altor forme de uniune și căsătorie. Pactul Civil de Solidaritate (PACS) din Franța este o uniune civilă a doi adulți indiferent de gen ori orientare sexuală care asigură recunoaștere legală și drepturi și responsabilități similare cu cele ale persoanelor de sex diferit căsătorite (privind taxele, acoperire a securității sociale, moștenirea). În anul 2023 s-au înregistrat 11 mii pacte între persoane de același sex, 193 mii între persoane de sex diferit, 7 mii căsătorii între persoane de același sex și 240 mii de căsătorii între persoane de sex diferit [7].
Rata nupțialității se menține în România în anul 2023 la nivelul cel mai ridicat în UE-27, 5,8 căsătorii la 1000 locuitori la o rată medie de 4 căsătorii. Nu trebuie omis faptul că răspândirea masivă a formelor alternative de uniune și căsătorie au diminuat numărul și rata căsătoriilor tradiționale. Nupțialitatea se menține la valori mai ridicate în țările din Europa de est, cu rate de la 4-5 la mie, valori mai mici de 3-4 la mie întâlnindu-se în Italia, Spania, Franța, Portugalia, Luxemburg, Olanda, unde căsătoriile între persoane de același sex sunt mai răspândite , ca și alte forme de uniune.
În fine, divorțul, devenit o simplă formalitate administrativă, nu este foarte răspândit în România, numărul divorțurilor la 100 de căsătorii fiind în anul 2023 de numai 20, la o medie europeană dublă. În Finlanda, Luxemburg, Lituania și Letonia s-au înregistrat 50 de divorțuri (și peste) la 100 de căsătorii. Nu trebuie omis faptul că cele 50 de divorțuri nu au revenit la 100 de căsătorii încheiate în același an, ci la 100 de căsătorii încheiate predominant în ani anteriori. Și în cazul divorțurilor ratele sunt mai mici în țările est-europene.
Remarci finale
Demografia țărilor din Uniunea Europeană și-a continuat în anul 2024 deteriorarea, însemnând recul al natalității și majorarea scăderii naturale a populațiilor. Numărul deceselor a crescut moderat în 16 State Membre. Continuarea acestor dezvoltări ar însemna majorarea scăderii naturale în viitor. Imigrația va fi din nou chemată în țările dezvoltate să acopere locurile de muncă rămase neocupate după masivele pensionări ale generațiilor mari din anii 1946-1964 (anii de baby-boom de după război) și va acoperi și scăderea naturală. Ea provine esențial din scăderea natalității. O redresare a natalității ca soluție la reducerea declinului natural nu este previzibilă și se pare că a devenit imposibilă după modelul construit și consolidat îndeosebi în ultimii 10-15 ani.
Perspectivele populațiilor din Uniunea Europeană-27 până la mijlocul secolului așa cum apar în Seria 2023 a proiectărilor Eurostat [8] sunt predominant negative, în 15 din dintre ele populația urmând să scadă. Tabloul dinamicilor relative 2023-2050 este cel din figura 5. Varianta de proiectare este Scenariul de bază. Pentru România ipotezele prevăd creșterea speranței de viață la naștere de la 71,4 la 77,7 ani la bărbați și de la 79 la 85 ani la femei, rata fertilității totale rămâne neschimbată, 1,8 copii la o femeie iar migrația externă în anii 2023-2050 ar fi negativă, de 402 mii locuitori (devenind însă pozitivă din anul 2044). Populația ar ajunge în anul 2050 la 16,4 milioane locuitori, însemnând un declin de aproape 14 la sută. La nivelul UE-27 declinul ar fi de 3,5 milioane, însemnând 0,8 la sută. Se vor reduce populațiile din Europa de est iar în celelalte regiuni declin ar urma să se înregistreze în Portugalia, Finlanda și Italia.
Rezultatele Seriei 2023 se cuvin a fi privite cu rezerve, deteriorarea situației demografice după anul 2021, prezentată în articol, ar duce la declin mai important într-o nouă serie de proiectări.
Într-un generos și valoros studiu publicat recent de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (EBRD) o analiză asupra impactului economic al îmbătrânirii populației în țările europene post-comuniste ajunge la o concluzie deloc optimistă: „Vârsta mediană în țările EBRD post-comuniste a crescut rapid, apropiindu-se acum de vârsta mediana din economiile avansate. Aceste țări devin bătrâne înainte de a deveni bogate (subl. VG). În timp ce îmbunătățirile speranței de viață au contribuit la această schimbare, cel mai important driver al îmbătrânirii în aceste țări a fost declinul substanțial al ratelor de natalitate. În unele cazuri trendul a fost exacerbat de emigrație” [9]. Iată unde au dus aceste schimbări în crearea bogăției în țările post-comuniste: vârsta mediană a ajuns astăzi în țările post- comuniste la 37 de ani într-un context în care PIB-ul mediu pe locuitor este de 10 mii de dolari. În anii 1990 când vârsta mediană a ajuns la 37 de ani în economiile avansate PIB-ul pe locuitor era de patru ori mai mare [10].
În Evaluarea situației din România judecățile din Raportul EBRD sunt dure, se enumeră nerealizările din PNRR, dezastrul financiar iar perspectivele pentru anul 2026 conturează enorme dificultăți în îndeplinirea prevederilor din PNRR, cu riscul pierderii unor imense fonduri comunitare. Iată trei recomandări: nevoia de reformă fiscală este urgentă; implementarea Planului de Redresare și Reziliență trebuie să rămână o prioritate; investițiile publice trebuie să fie mai bine gestionate.
În raport se precizează că datele folosite pentru analize sunt cele din luna august iar pentru evaluările pe țări din partea a doua a lunii octombrie.
Viitorul populației țării se află în nivelul natalității, așa cum Raportul EBRD menționează la adresa tuturor țărilor post-comuniste. Dar redresarea natalității este o necunoscută ca mijloace și programe după ce numeroasele măsuri de stimulare luate în ultimii 20 de ani (preponderent financiare) nu au găsit ecoul scontat din partea tinerelor cupluri, a femeii îndeosebi. Participarea femeii la studii universitare în măsură egală cu cea a băraților (și chiar mai mare în cazul României) și rate de activitate economică pe vârste care se apropie de cele ale bărbaților au schimbat funcția economică tradițională a familiei ca și contribuție a celor doi soți/parteneri. Unul dintre rezultatele majore este locul copilului în familie. Copilul nu mai constituie valoarea supremă în viața tinerelor cupluri, în împlinirea femeii. Cariera, cea a femeii în primul trând, a detronat ierarhiile și s-a instalat dominând în preferințe, în dorințe, în gusturi, în decizii și alegere. S-au adăugat și se adaugă căutarea confortului, a desăvârșirii și chiar a luxului prin dimensiunea, calitatea și dotarea locuinței, clasa autoturismului (autoturismelor), cluburi, vacanțe făcute în varii colțuri ale lumii. Și egoismul a crescut. Pe de altă parte, costurile creșterii copilului au urcat vertiginos, în alimentație, îmbrăcăminte, locuință, asistență medicală, meditații, dotare cu echipamente IT, sport, vacanțe. Aceste aprecieri se referă la copii Europei și la cei din România. Nu sunt cazuri de redresare semnificativă a natalității prin politici familiale bine susținute financiar.
România? Care pot fi deciziile tinerelor cupluri, ale femeii mai ales, asupra aducerii pe lume a copilului în context de nivel de trai scăzut, venituri mici ale tinerilor, prețuri prohibitive ale locuințelor, criză politică prelungită, criză financiară profundă fără sfârșit previzibil, viitor incert, divizare a societății, lipsa securității personale, corupție generalizată, sacrificiile materiale impuse de guvernanți, lipsa unui proiect de țară?
R e f e r i n ț e
[1] Statista. Annual real gross domestic product (GDP) growth rate in European countries in 2024
[2] Institut National de la Statistique et des Etudes Economiques, Bilan démographique 2024
(https://www.insee.fr/fr/statistiques/8327319).
[3] Gilles Pison, Laurent Toulemon, La population de la France va-t-elle diminuer?
Institut National dʹEtudes Démographiques, Population et Sociétés, n° 631 mars 2025,
[4] Eurostat. Alcohol consumption statistics
[5] Finnish Centre for Pensions, Reports, 3, 2023, Statutory pensions in Finland – Long-term
Projections 2022 (https://www.julkari.fi/bitstream/handle/10024/146251/statutory-pensions-in-finland-long-term-projections-2022.pdf?sequence=7&isAllowed=y).
[6] OECD (2025), Pensions at a Glance 2025: OECD and G20 Indicators, OECD Publishing, Paris,
[7] Institut National de la Statistique et des Etudes Economiques,Mariages et Pacs (https://www.insee.fr/fr/statistiques/2381498).
[8] Eurostat, EUROPOP2023 – Population projections at national level (2022-2100)
(proj_23n) (https://ec.europa.eu/eurostat/web/population-demography/population-projections).
[9] European Bank for Reconstruction and Development (EBRD), Transition Report 2025-26,
Brave old world (https://www.ebrd.com/home/news-and-
events/publications/economics/transition-reports/transition-report-2025-26.html).
[10] Redacția G4Media, BERD, raport pentru Europa: Îmbătrânirea populaţiei este „o bombă cu ceas”
pentru creşterea PIB-ului / ”Fostele ţări comuniste îmbătrânesc înainte de a se îmbogăţi”
ANEXA – la pagina 7
Comentează