Denunțul care cutremură lumea politică

Gabriel Sandu, un personaj care a făcut parte din echipa politică și guvernamentală a lui Traian Băsescu, aduce câteva noutăți absolute prin consistentul denunț, pe care l-a formulat și l-a depus la Direcția Națională Anticorupție. Pentru prima dată, cel puțin după știința mea, într-un astfel de document sunt atacate teme majore, până acum dezbătute doar de presă și, tot pentru prima dată, poate fi definită și dintr-o altă perspectovă faimoasa expresie ”noi suntem statul”. În același timp, declarația-denunț a lui Gabriel Sandu constituie o provocare majoră pentru Direcția Națională Aticorupție. Un fel de examen mai greu decât toate celelalte până în prezent.

Din motivele pe care le-am expus succint mai sus, denunțul lui Gabriel Sandu a stârnit puterice reacții și a fost ieri dezbătut intens în studiourile de televiziune și pe site-uri. Voi analiza pe rând acele elemente pe care eu le identific drept mai puțin obișnuite.

În primul rând, în premieră, sunt lansate acuzații cât se poate de consistente împotriva unei multinaționale. Și nu a uneia oarecare. Gabriel Sandu atacă Microsoft, un colos IT la nivel mondial și susține că multinaționala a pregătit cu abilitate un întreg complex de crimă organizată pentru ca, în ultimă instanță, prin coruperea unor înalți demnitari, să înșele statul român. Este momentul să deschid o scurtă paranteză. Ziarul Ziua, pe care l-am condus, este prima instituție de presă care a semnalat în urmă cu 12 ani debutul unei mega-escrocherii, prin care Microsoft vindea instituțiilor care compun administrația publică centrală, mai multe licențe pentru computere decât computere existau, la un preț nerezonabil de mare, asigurând totodată și servicii inexistente dar remunerate. Țin minte că reporterii de investigații de la Ziua au avansat chiar și o cifră a fraudei, care se plasa undeva în jurul sumei de 400 de milioane de euro. Din care, până în prezent, DNA nu a descoperit mai nimic. Gabriel Sandu avansează o cifră apropiată de 60 de milioane de euro. Așa o fi. Dar este ridicat doar un colț din covorul, care acoperă murdăria. Acel colț, care reprezintă doar Ministerul Internelor și Adinistrației Publice, unde a fost plasat la vârf Gabriel Sandu și pus în situația de a frauda statul, aparent pentru a aduce bani la partid. Microsoft însă a avut o plajă mult mai largă de acțiune, implicând practic toate ministerele.

Odată încheiată paranteza de mai sus, să mai facem precizarea că, tot pentru prima dată, este devoalat public mecanismul prin care a acționat Microsoft. Această mega-companie, pentru a-și plasa produsele, a creat o uriașă filială în Irlanda. Din simplul motiv al existenței unei legislații mai elastice a taxelor. Apoi, așa cum demonstrează Gabriel Sandu, au fost create niște entități numite LAR-uri (Large Account Reseller), care , aparent, erau mai multe societăți aflate în concurență și care participau la licitații pentru ca numai ele să fie cele care să plaseze licențele Mcrosoft pe piață. Toate însă erau tot creații Microsoft și toate îl aveau la vârf, într-o formă sau alta, pe faimosul Claudiu Florică. Claudiu Florică, în calitate de șef al unei ”cupole naționale”, de tip mafiot, a asigurat și conexiunile cu oamenii politici, cu reprezentanții serviciilor secrete, cu oameni cheie din administrația centrală și cu oameni de afaceri care, toți, au constituit, în opinia lui Gabriel Sandu, un grup criminal organizat cu peste o sută de membri.

Tot Microsoft, printr-un joc pervers al discount-urilor și printr-un mecanism la fel de pervers prin care a pus statul român în situația de a plăti retroactiv – pentru ani de zile în urmă – contavaloarea a zeci de mii de ore de consultanță și servicii, care de fapt nu au fost efectuate, a upgradat în mod semnificativ cuantumul fraudei, căreia i-a căzut victimă România, transformată astfel într-un stat captiv. Din această perspectivă, scandalul declanșat de denunțul lui Gabriel Sandu va reverbera cu certidudine atât în Europa, cât și peste Ocean.

În premieră absolută, sunt acuzați de infracțiuni grave reprezentanți de frunte ai corpului diplomatic, doi ambasadori ai Statelor Unite, precum și ambasadorii Germaniei și Austriei care, exercitând presiuni asupra ministrului de la Interne, și formulând chiar amenințări la adresa acestuia, se fac în viziunea lui Gabriel Sandu vinovați de trafic de influență.

Și aceasta este tot o permieră absolută. Să ne gândim fie și numai la faptul că ambasadorii Satelor Unite la București au susținut constant lupta anticorupție în România, au acordat asistență DNA, întărind constant pozițiile Laurei Codruța Kovesi, pe care au și decorat-o în mai multe rânduri. Să ne mai gândim că ceilalți doi ambasadori europeni reprezintă state, care s-au opus constant includerii României în spațiul Schengen, tot din motive legate de corupție. Corupție pe care, dacă sunt adevărate afirmațiile lui Gabriel Sandu, tot ei au stimulat-o. Mai este necesară precizarea că, pe teritoriul României, se aplică legile României. În consecință, în principiu, dacă se dovedește că aceștia, în conformitate cu legile Românie, au făcut trafic de influență, ei ar trebui să răspundă penal, ca orice cetățean român.

Este pentru prima dată, deasemenea, când într-un denunț penal se fac legături ferme între persoane care compun statul paralel. Sau, cum se exprima Florian Coldea, ”noi suntem statul”. Și aici avem puterea la vârf. Este acuzat președintele României, pentru că ar fi exercitat în mod direct și indirect presiuni asupra lui Gabriel Sandu, pentru ca acesta să încheie contracte și să facă plăți frauduloase, sunt acuzați colaboratori apropiați ai acestuia, în frunte cu prim-ministrul de atunci, Emil Boc. În plină criză economică a României, când se amputau salarii în draci, și era anunțată chiar și tăierea pensiilor, prin mecanismul Microsoft, campaniile electorale ale PDL și ale lui Traian Băsescu erau alimentate cu sume uriașe, provenite din fraudarea statului român. Probabil că, la viteză, au fost alimentate și pormoneele personale ale unora dintre oamenii aflați la putere. Pe lângă Traian Băsescu, sunt nominalizați în acest context Theodor Stolojan și Elena Udrea.

Dar nu puteau lipsi nici din mega-escrocherie și nici din definiția statului paralel reprezentanții serviciilor secrete. În denunț se fac mențiuni asupra rolului jucat de directorul SRI George Maior, precum și de directorul operativ SRI Florian Coldea. Se solicită cercetarea penală pentru grave infracțiuni a generalului Dumitru Zamfir de la SRI precum și a generalului Marcel Opriș, șeful STS.

Un grup de oameni de afaceri, în frunte cu Claudiu Florică, a constituit liantul întregii afaceri, Dorin Cocoș fiind unul dintre oamenii cheie ai mecanismului.

Pentru DNA, provocarea este maximă. Din mai multe motive.

1) Dacă denunțul se confirmă, rezultă că DNA trebuie să asigure recuperarea unui prejudiciu mult mai mare decât cel pe care l-a evaluat în primele dosare Microsoft.

2) Aria celor investigați trebuie lărgită exponențial, ceea ce presupune un consistent volum de muncă.

3)  Pentru prima dată, DNA este pusă în situația de a ancheta  oameni cheie din SRI, împreună cu care a constituit și a asigurat funcționarea ani de zile a faimosului Binom. Doamna Laura Codruța Kovesi este, ca să dau un singur exemplu, pusă în situația de a-i investiga pe George Maior și pe Florian Coldea, personajele împreună cu care a petrecut în faimoasa noapte a alegerilor prezidențiale, în luxoasa vilă a lui Gabriel Oprea.

4) DNA nu mai are încotro și trebuie să facă investigații și asupra fostului președinte al României, Traian Băsescu, acuzat în mod explicit că ar fi pretins și obținut prin afacerea Microsoft, o mită de mai multe de milioane de euro.

5) DNA este pusă în situația de a investiga mai mulți ambasadori importanți din Statele Unite și Europa.

Urmează pentru DNA o provocare extrem de grea, care vine într-un moment în care instituția este extrem de vulnerabilă. Va găsi DNA tăria și puterea de a trece cu bine acest examen? Sau va capota?

Un articol de Sorin Roșca Stănescu, jurnalist