O parte din cetățenii ruși fugiți din calea războiului au ajuns într-o regiune din Georgia denumită „regatul fermecat” cu pădure și peisaje desprinse din basme, în care rușii frământă pâine, construiesc case și lucrează pământul, relatează USA Today, scrie Adevărul.
Cetățeni ruși de aici sunt chinuiți însă de dilema morală cu care sunt confruntați de ucrainenii care le reproșează că nu se ridică împotriva agresiunii pe care o comite țara lor.
Comunitatea a fost înființată de Vania Mitin, un antreprenor în vârsta de 38 de ani născut la Moscova, care a avut ideea acestui refugiu la poalele Munților Caucaz pentru rușii care se opun războiului și nu doresc să fie obligați să lupte în el.
Nu facem asta pentru că ignorăm faptul că se poartă un război, spune Mitin cu o mină serioasă.
„Cei mai mulți dintre cei de origine rusă de aici au fost și au rămas activiști. Au luat parte la proteste. Nimeni nu l-a susținut pe Putin nici măcar înainte de război”, a spus el.
De la bun început, ucrainenii au insistat asupra obligației morale pe care o au cetățenii ruși de a se ridica împotriva războiului. Care este responsabilitatea lor pentru deciziile luate de Putin? Cât sunt ei de vinovați pentru suferința ucrainenilor? Ce pot face ei pentru a schimba situația?
Rușii expatriați au această dilemă morală.
„Chiar și la începutului războiul, protestele din Rusia nu au fost foarte mari. Câteva mii de oameni au ieșit în stradă la Moscova, Sankt Petersburg și în alte orașe mari. Oamenii se temeau. Cred că cei mai mulți dintre cei care au mers la acele proteste au părăsit deja Rusia", a spus fratele vitreg al lui Mitin, Daniil Muliard.
„Din experiența mea, de obicei oameni din aceleași cercuri” merg la proteste, rareori vin și alții, a spus Muliard.
„Chiar nu mai este nimeni care să protesteze”, a concluzionat el.
Un alt moscovit, în vârstă de 23 de ani, Arseni Velikanov, student la filosofie, spune: „Mă întreb mereu: Am făcut destul? Cât de mare este vina mea? Aceste lucruri încercăm să le clarificăm în discuțiile noastre. Acesta este ‘limbajul’ pe care încercăm să îl formulăm". El a fugit în Georgia din cel mai mare oraș din Rusia în martie pentru a evita să fie obligat să lupte în Ucraina.
Este o întrebare la care și specialiștii se străduiesc să răspundă.
"Care este cadrul etic în ceea ce privește responsabilitatea cetățenilor pe timp de război?", a comentat David DeCrosse, profesor de etică la Universitatea Santa Clara. „E posibil să fii recrutat. Dar ar trebui să te duci dacă nu crezi în război? Poate că cetățenii pe timp de război nu au altă responsabilitate decât să facă ceea ce le cere statul să facă? Poate că există o obligație de a face parte din opoziția față de un război profund nedrept?"
Cu toate acestea, disidența politică în Rusia - care nu a fost niciodată o activitate sigură - a fost aproape cu totul înnăbușită.
Protestele împotriva războiului sunt pedepsite cu până la 15 ani de închisoare. Orice rus care îndrăznește să se exprime public împotriva războiului din Ucraina are în față un viitor incert.
„Avocații mei mi-au spus că voi fi arestată. Practic, acum trăim într-o țară în care nu mai există reguli", a declarat recent, într-un interviu pentru buletinul informativ Puck, Evghenia Albats, un critic de lungă durată al lui Putin, care a fugit din țară în luna august trecând pe jos granița în Estonia.
Cu toate acestea, există ruși care sunt convinși că nu este responsabilitatea lor și nu pot să fie trași la răspundere pentru acțiunile întreprinse de guvernul lor, chiar dacă guvernul lor ucide civili.
Dmitri Diacenko, în vârstă de 24 de ani, este unul dintre aceștia.
„Vreau să fie limpede: nu susțin războiul lui Putin. Dar, în același timp, nu simt că aș avea, dintr-un motiv anume, obligația de a încerca să-l opresc. Nu am nicio loialitate față de cineva sau ceva în afară de mine însumi", a spus el. Diacenko a mărturisit că, de când a venit în Georgia, principala sa preocupare a fost să învețe să cânte la pian.
Alții, precum Velikanov, au simțit totuși nevoia să-și reevalueze obligațiile lor în calitate de cetățeni ruși.
„La Moscova, oameni ca mine au avut o viață obișnuită și confortabilă. Când ascultam propaganda guvernului, zâmbeam așa cum cineva ar zâmbi îngăduitor unui om fără minte", a spus el. "Bine, poate că eram conștienți că se întâmplă ceva teribil în Crimeea, în Donbas sau în Abhazia, dar ne gândeam: Ei bine, bineînțeles că nu este deloc vorba despre noi".
Comentează