Premium
La câteva zile de la anunțarea rezultatelor evaluării educaționale din acest an a țărilor membre OCDE, la care elevii greci s-au situat pe unul dintre cele mai proaste locuri, To Vima a discutat cu directorul Programului pentru Evaluarea Internațională a Elevilor (PISA), Andreas Schleicher, pentru a analiza situația și pentru a ne descrie cauzele care, în opinia lui, au dus la rezultate atât de proaste, arată un interviu realizat de To Vima.
Andreas Schleicher subliniază consecințele negative pe care pandemia le-a avut timp de trei ani asupra sistemelor noastre educaționale, dar nu se oprește aici. El insistă în principal asupra relațiilor dintre elevi și profesori și dintre părinți și copii, care trebuie să fie niște relații în măsură să țină în frâu avalanșa de probleme din timpul marilor crize.
To Vima: Avem acum prima înregistrare oficială a efectelor pandemiei asupra sistemelor educaționale din lume. Ați văzut ceva ce v-a surprins?
Andreas Schleicher: Putem observa cu siguranță o corelație clară între măsura (numărul și timpul) în care școlile au fost închise și scăderea rezultatelor învățării, dar putem vedea și țări care au continuat să facă progrese în ciuda pandemiei. Am văzut, de asemenea, alți factori care sunt în corelație negativă cu aceste rezultate, cum ar fi o scădere a susținerii elevilor de către profesori sau a sprijinului și a angajamentului părinților față de copiii lor sau utilizarea excesivă a smartphone-urilor.
To Vima: În ce țări ați văzut cel mai mare regres? Au existat țări care au fost dotate tehnologic pentru a face față problemei într-o oarecare măsură?
Andreas Schleicher: Pozitiv este că există, într-adevăr, un grup de țări în această categorie care au înregistrat progrese bune în ultimul deceniu. Aceste țări ne arată că este cu adevărat posibil.
Puteți vedea cum Singapore a trecut de la bine la excelent și a continuat să progreseze chiar și în timpul pandemiei. De asemenea, puteți vedea Macao, Japonia și Estonia. Portugalia, Ungaria și Israelul au făcut, de asemenea, progrese bune, deși au dat înapoi recent. Turcia a făcut un progres semnificativ și, în același timp, a reușit să înscrie mult mai mulți elevi la școală. România și Moldova au avut un oarecare succes.
În jumătatea de jos a spectrului performanțelor puteți vedea cum Qatarul a făcut progrese remarcabile și Muntenegru a progresat de asemenea. Peru, Columbia și Macedonia de Nord au avansat și ele. Și, de asemenea, Brazilia este încă o țară dintre cele care au extins accesul și au crescut calitatea în același timp.
To Vima: Care sunt sfaturile dvs pentru următoarea perioadă de timp? Ce am învățat de la testele PISA de anul acesta?
Andreas Schleicher: Există câteva lucruri pe care le putem învăța de la multe țări despre modul în care au gestionat pandemia: concluzia evidentă pentru noi toți este că școlile ar trebui să rămână deschise mai mult timp și pentru mai mulți elevi. Dar la fel de important este și ca elevii să dobândească ei înșiși un simț mai mare de responsabilitate față de învățare, dincolo de orice pandemie. Acesta este unul dintre avantajele de bază care sunt necesare pentru perfecţionarea şi recalificarea pe tot parcursul vieţii în zilele noastre.
Ați văzut din datele pe care le-am analizat cât de important este pentru elevi să aibă profesori care să știe cine sunt, cine vor să devină și, după cum am spus deja, cărora le pasă de parcursul lor. Construirea fundamentelor sociale pentru învățare este esențială. Limitarea distragerilor digitale este esențială. Construirea unei relații puternice de colaborare cu familiile și implicarea părinților în învățarea elevilor este, de asemenea, foarte importantă.
De asemenea, poate fi productivă o împărțire a elevilor în grupuri bazate pe abilități la diverse materii și pe clase, dar acest lucru devine adesea contraproductiv și un factor de divizare socială atunci când elevii sunt grupați permanent pe școli sau când elevii cu probleme ajung să repete un an în loc să primească sprijinul de care au nevoie pentru a merge înainte.
Sistemele de succes sunt cele care reușesc să-și alinieze membrii și materialele de care dispun la nevoile din jurul lor. Aceste sisteme sunt cele care creează „școli hub” de interacțiune socială, în care profesorii nu sunt doar educatori excepționali, ci și buni antrenori, buni mentori, buni coordonatori, care proiectează în mod creativ medii de învățare inovatoare. De aceea, sunt importante o bună conducere educațională și autonomia școlară.
Sursa: Revista Presei Rador Radio România
