Presedintele american Barack Obama si-a sustinut marti în fata Congresului discursul anual privind Starea Natiunii. Cu această ocazie preşedintele SUA a trecut în revista principalele mize ale anului care a început.
DISCURSUL PRIVIND STAREA NAŢIUNII
Astă seară, pentru prima oară de la evenimentele din septembrie 2011, misiunea noastră combatantă din Afghanistan s-a încheiat. În urmă cu şase ani, aproape 180.000 de soldaţi americani au slujit în Irak şi Afganistan. Astăzi, mai puţin de 15.000 de soldaţi au rămas. Şi salutăm curajul şi sacrificiul fiecărui bărbat şi femeie care fac parte din "generaţia septembrie 2011", care a vegheat să ne ţină în siguranţă. Ne înclinăm înclinaţi în faţa lor şi le suntem recunoscători pentru servicii.
America, pentru tot ce am îndurat, pentru energia şi munca puternică necesară, /trebuie/ să ne revenim, pentru toate sarcinile ce se prefigurează. Să ştiţi că umbra crizei a trecut, iar starea naţiunii este puternică. La acest moment, cu o economie în creştere, diminuări ale deficitului, revigorarea industriei, sporirea producţiei de energie, am revenit din recesiune, mai liberi să ne scriem propriul nostru viitor decât orice altă naţiune de pe planetă.
Depinde acum de noi cine dorim să fim peste 15 ani şi pentru zecile de ani care urmează. Vom accepta o economie în care numai câţiva dintre noi o vor duce spectaculos de bine? Sau ne vom dedica unei economii care generează venituri în creştere şi şanse pentru oricine participă la efort? Vom aborda lumea cu teamă, cu implicări în conflicte costisitoare care ne slăbesc forţele, o să ne revizuim convingerile şi vom conduce cu înţelepciune, folosind toate elementele puterii noastre pentru a înfrânge noi ameninţări şi să protejăm planeta? Vom permite să fim împărţiţi în facţiuni şi învrăjbiţi unii contra altora sau vom recapta sensul scopului comun care a propagat America întotdeauna înainte?
Încep cu economia noastră. În urmă cu şapte ani, Rebekah şi Ben Erler din Minneapolis erau tineri căsătoriţi. Ea era ospătăriţă, el lucra în construcţii. Primul lor copil, Jack, urma să se nască. Ei erau tineri şi se iubeau în America şi mai bine de atât nu se putea. "Dacă am fi ştiut", mi-a scris Rebekah primăvara trecută, "ce urma să se întâmple pe piaţa imobiliară şi a construcţiilor", pe măsură ce criza se înrăutăţea, afacerea lui Ben se strica, aşa că el a acceptat orice fel de slujbă, chiar dacă petrecea mult timp pe drum. Rebekah a luat împumuturi pentru studenţi, s-a înscris în colegii ale comunităţii şi s-a recalificat în carieră. S-au sacrificat unul pentru altul şi, cu greu, au avut rezultate, şi-au cumpărat prima casă, au avut al doilea fiu, Henry. Rebeka a avut o slujbă mai bună şi o mărire de salariu, Ben s-a întors în construcţii şi venea acasă pentru cină în fiecare seară. Este uimitor, a scris Rebekah, cum poţi reveni, când trebuie să o faci. Suntem o familie strâns unită, care a traversat vremuri foarte, foarte grele. America, povestea lui Ben şi Rebekah este povestea noastră. Ei reprezintă milioane de cetăţeni care au muncit din greu şi s-au sacrificat şi remodelat. Voi sunteţi motivul pentru care eu am candidat. Voi sunteţi poporul la care mă gândeam în urmă cu exact şase ani, în lunile cele mai negre ale crizei, când am urcat pe treptele Capitoliului şi am propus reconstruirea economiei pe o nouă fundaţie. Şi efortul vostru a fost cel care a făcut posibil ca ţară noastră să devină mai puternică.
Credem că putem inversa valul externalizării resurselor, şi să atragem noi joburi către ţărmurile noastre şi, în ultimii cinci ani, afacerile noastre au creat peste 11 milioane de noi locuri de muncă. Credem că putem reduce dependenţa de petrol străin şi să protejăm planeta. Şi astăzi America este pe locul întâi la petrol şi gaz, numărul unu în energie eoliană. La fiecare trei săptămâni producem atâta energie solară cât am produs în top, în anul 2008. Şi, datorită preţului mic la combustibil şi standardelor ridicate, o familie normală ar trebui să economisească 750 de dolari din banii cheltuiţi la benzinărie.
Credem că ne putem pregăti copiii pentru o lume mai competitivă. Şi, astăzi, cei mai tineri şcolari au cele mai mari rezultate la matematică şi citire de până acum. Rata de absolvire a liceelor a atins un vârf al tuturor timpurilor. Americanii termină colegiul într-un număr mai mare ca niciodată. Credem că reglementări sensibile ar putea preveni o nouă criză, ar putea proteja familiile de la ruină şi să încurajeze competiţia corectă. Astăzi avem noi instrumente pentru a stopa evazioniştii şi noi organisme de monitorizare pentru a ne proteja împotriva împrumuturilor şi practicilor de creditare abuzive. Şi, doar în anul ce a trecut, circa 10 milioane de americani fără asigurare au primit în sfârşit siguranţa şi confortul asigurării. În fiecare etapă ne-a fost spus că scopurile noastre erau greşit direcţionate sau prea ambiţioase, că ne vom pierde locurile de muncă şi ne vor exploda deficitele. În schimb, am văzut cea mai mare rată de creştere a economiei din ultimii zece ani, deficitele noastre s-au redus cu două treimi, o piaţă de capital care s-a dublat şi o inflaţie a sistemului de sănătate la cel mai mic nivel din ultimii cincizeci de ani. Veşti bune. Deci, verdictul este clar, economia clasei de mijloc funcţionează, oportunităţile de extindere funcţionează. Şi aceste politici vor continua să funcţioneze atâta timp cât politicul nu le înlătură. Nu putem încetini afacerile sau să expunem la riscuri economia din cauza întreruperilor guvernamentale sau a confruntărilor fiscale. Nu putem risca securitatea familiilor luându-le asigurarea de medicală sau aplicându-le noile reguli de pe Wall Street sau reluând lupte trecute privitoare la imigraţie, când trebuie să reglăm un sistem stricat. Şi, dacă pe biroul meu ajunge vreo lege care intenţionează să facă oricare dintre aceste lucruri, voi exercita dreptul de veto asupra ei, va câştiga votul meu de veto. Astăzi, mulţumită economiei care creşte, recuperarea atinge tot mai multe vieţi. Salariile încep, în sfârşit, să crească din nou. Ştuim că din ce în ce mai mulţi mici patroni plănuiesc să mărească salariile angajaţilor lor, mai mult ca oricând din 2007, dar luaţi aminte: noi, cei de aici, în seara asta, trebuie să ne propunem mai mult decât să ne asigurăm că guvernul nu opreşte progresul pe care îl facem, trebuie să facem mai mult decât să evităm producerea răului. Astă seară, împreună, să facem mai mult pentru a restabili legătura dintre munca grea şi oportunităţile de creştere pentru fiecare american. Pentru că familii ca ale lui Rebekah încă au nevoie de ajutorul nostru. Ea şi Ben muncesc mai mult ca oricând, însă trebuie să renunţe la vacanţe şi la o maşină nouă, astfel încât să îşi poată plăti taxele de studenţi şi să economiseacă bani pentru pensie. Asistenţa de bază pentru Jack şi Henry costă mai mult decât ipoteca lor şi aproape la fel de mult ca un an la Universitatea Minnesota. La fel ca milioane de americani care muncesc din greu, Rebekah nu cere de pomană, însă ea cere ca noi să analizăm mai multe posibilităţi pentru a ajuta familiile să meargă mai departe. Şi, de fapt, în fiecare moment al unor schimbări economice în istoria ţării noastre, această ţară a luat acţiuni cutezătoare pentru a se adapta la noile circumstanţe şi pentru a asigura că fiecare va primi o răsplată corespunzătoare.
Am înfiinţat protecţia muncii, asigurări sociale, asistenţă medicală, pentru a ne proteja pe noi înşine de adversităţile cele mai grele. Am oferit copiiilor noştri şcoli şi universităţi, infrastructură şi Internet, unelte de care au avut nevoie să meargă atât de departe cât i-au dus eforturile şi visurile lor. Aceasta este economia clasei de mijloc: ideea că această ţară face tot ce este mai bun atunci când fiecare primeşte o răsplată corespunzătoare, iar fiecare oferă partea lui corectă şi fiecare joacă după aceleaşi reguli. Noi nu vrem numai ca fiecare să împărtăşească din succesul Americii, noi vrem ca fiecare să contribuie la succesul nostru. Deci, ce necesită această economie a clasei de mijloc în timpurile noastre? În primul rând, economia clasei de mijloc înseamnă a ajuta familiile care muncesc să se simtă mai în siguranţă într-o lume care se schimbă constant. Înseamnă sprijinirea oamenilor pentru ca ei să îşi poată permite să beneficieze de asistenţă pentru copii, să îşi poată permită o facultate, asistenţă medicală, o locuinţă, o pensie. Iar bugetul meu va aborda fiecare din aceste probleme - micşorând taxele pentru familiile care muncesc şi punând mii de dolari înapoi în buzunarele lor în fiecare an.
Iată un exemplu: în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când bărbaţi ca bunicul meu au plecat la război, angajarea femeilor, ca bunica mea, în câmpul muncii era o prioritate naţională, astfel încât această ţară să asigure o asistenţă universală pentru copii. În economia de astăzi, când ambii părinţi aflaţi în câmpul muncii reprezintă o necesitate economică pentru multe familii, noi avem nevoie, mai mult decât oricând, de o asistenţă pentru copii care să fie suportabilă şi de calitate înaltă. Nu este 'ar fi bine să avem', este 'trebuie să avem'. Este timpul să nu mai tratăm asistenţa pentru copii ca fiind o problemă secundară sau o problemă pentru femei, este timpul să o tratăm ca pe o prioritate economică naţională, care să fie pentru noi toţi. Şi de aceea planul meu va face ca asistenţa pentru copii să fie mai abordabilă pentru fiecare familie americană cu tineri copii din clasa de mijloc şi cu venituri reduse - creând mai multe oportunităţi şi o nouă reducere de taxe, de până la 3.000 de dolari per copil pe an.
Iată un nou exemplu. Astăzi, noi suntem singura ţară avansată de pe Pământ care nu le garantează muncitorilor noştri concediu medical plătit sau concediu de maternitate plătit. 43 de milioane de muncitori nu au concediu medical plătit. 43 de milioane. Deci, am să iniţiez o nouă acţiune pentru a ajuta statele americane să adopte legi proprii vizând plata concediilor. De aceea Congresul are încă nevoie să adopte o lege care să asigure că o femeie este plătită la fel ca un bărbat pentru că fac aceeaşi muncă. Cu adevărat. Suntem în 2015. Este timpul. Şi pentru fiecare din acest Congres care refuză, încă, să crească salariul minim, eu spun aceasta: 'Dacă credeţi cu adevărat că puteţi lucra cu normă întreagă şi dacă credeţi că puteţi să vă sprijiniţi familia cu mai puţin de 15.000 de dolari pe an, încercaţi. Dacă nu, votaţi pentru ca să le oferiţi milioanelor de americani care muncesc din greu o majorare salarială. Aceste idei nu îl vor face pe fiecare bogat şi nici nu va alina dificultăţile. Aceasta nu este munca guvernului. Avem încă nevoie de legi care să întărească, mai degrabă, sindicatele noastre, în loc să le slăbească şi avem nevoie să oferim o voce muncitorilor americani. Dar o serie de aspecte precum asistenţa pentru copii, concediu medical şi salarii egale, lucruri precum scăderea primei de asigurare pentru ipoteci şi majorarea salariului minim - aceste idei vor face o diferenţă semnificativă în vieţile a milioane de familii. Acesta este un adevăr. Şi de aceea noi toţi - republicani şi democraţi - am fost trimişi aici pentru a face acest lucru. În al doilea rând, pentru a asigura că oamenii continuă să câştige salarii mai mari în continuare, trebuie să facem mai mult pentru a îi ajuta pe americani să îşi perfecţioneze aptitudinile.
Începând din anul 2010, în America au fost angajaţi mai mulţi oameni decât în Europa, Japonia şi toate economiile avansate împreună. Şi există, de asemenea, milioane de americani care muncesc în locuri de muncă care nici nu existau în urmă cu 10 sau 20 de ani, locuri de muncă la companii precum Google, eBay şi Tesla. Deci, nimeni nu ştie cu certitudine care industrii vor crea locuri de muncă în viitor. Însă noi ştim că le vrem aici, în America. Afacerile din secolul al XXI-lea au nevoie de o infrastructură a secolului XXI - porturi moderne, poduri mai trainice, trenuri mai rapide şi un Internet mai rapid. Democraţii şi republicanii au convenit asupra acestui aspect. Deci, haideţi să aprobăm un plan de infrastructură bipartit, care ar putea crea de peste 30 de ori mai multe locuri de muncă anual şi să facem această ţară mai puternică pentru decadele care vor urma! Astăzi, noi exportăm mai mult decât oricând, iar exportatorii tind să plătească salarii mai mari angajaţilor lor. Însă, în prezent, China vrea să scrie regulile pentru regiunea cu creşterea cea mai mare din lume. Aceasta ar crea dezavantaje pentru companiile şi muncitorii noştri. De ce am lăsa acest lucru să se întâmple? Noi ar trebui să scriem acele reguli. De aceea cer ambelor părţi să îmi confere autoritate în domeniul comerţului, pentru a îi proteja pe muncitorii americani, cu noi acorduri comerciale puternice, din Asia până în Europa, care nu sunt numai acorduri de comerţ liber, dar şi echitabile. Afacerile secolului XXI se vor baza pe dezvoltare, cercetare, tehnologie şi ştiinţă americană. Vrea ca ţara care a eliminat poliomielita şi a alcătuit harta genomului uman să conducă o nouă eră în medicină - una care să ofere tratamentul potrivit la timpul potrivit.
În seara aceasta, lansez o nouă iniţiativă în medicină, pentru a ajuta să fim mai aproape de vindecarea unor boli precum cancerul şi diabetul şi pentru a ne oferi nouă tuturor accesul la informaţiile personalizate de care avem nevoie pentru ca noi şi familiile noastre să fim mai sănătoşi. Intenţionez să protejez un Internet liber şi deschis, la care să aibă acces fiecare clasă de învăţământ şi fiecare comunitate şi să ajut la construirea celor mai rapide reţele, astfel încât următoarea generaţie de antreprenori şi inovatori digitali să aibe platforma necesară pentru a continua să remodeleze lumea noastră.
Eu cred într-un fel mai inteligent de conducere americană. Noi conducem cel mai bine şi noi combinăm puterea militară cu o diplomaţie puternică.Noi nu lăsăm ca temerile noastre să ne orbească oportunităţile pe care acest nou secol la prezintă. Aceasta este exact ceea ce facem noi acum şi în întreaga lume şi aceasta face diferenţa. În primul rând, noi stăm uniţi cu oameni în jurul nostru care au fost vizaţi de terorişti - de la o şcoală din Pakistan la străzile Parisului. Noi vom continua să îi vânăm pe terorişti şi să le dezmembrăm reţelele lor, iar noi ne rezervăm dreptul de a acţiona unilateral, aşa cum am făcut-o neîncetat de când am devenit preşedinte - să îi elimin pe teroriştii care reprezintă o ameninţare directă pentru noi şi pentru aliaţii noştri. În acelaşi timp, am învăţat unele lecţii care ne-au costat în ultimii 13 ani. În loc ca americani să patruleze prin văile Afganistanului, noi am instruit forţele lor de securitate, care au preluat acum conducerea. Iar noi am onorat sacrificiul trupelor noastre sprijinind prima tranziţie democratică din acea ţară. În loc să trimitem forţe terestre numeroase în străinătate, am creat parteneriate cu naţiuni din Asia de Sud până în Africa de Nord, pentru a-i împiedica pe teroriştii care ameninţă America să aibă adăposturi sigure în acele ţări. În Irak şi Siria, conducerea americană - incluzând puterea noastră militară - împiedică avansarea militanţilor aparţinând grupării Statul Islamic (SI). În loc să ne lăsăm târîţi într-un nou război terestru în Orientul Mijlociu, noi conducem o coaliţie lărgită, incluzând naţiuni arabe, pentru a dezmembra şi distruge în cele din urmă această grupare teroristă. Noi sprijinim, de asemenea, opoziţia moderată din Siria, care ne poate ajuta în acest efort şi noi sprijinim oameni de pretutindeni care se ridică împotriva ideologiei extremismului violent. Acest efort cere timp. Cere concentrare. Dar va fi încununat de succes. Şi în seara aceasta, cer acestui Congres să arate lumii întregi că noi suntem uniţi în această misiune prin aprobarea unei rezoluţii care să autorizeze folosirea forţei împotriva SI. În al doilea rând, noi demonstrăm puterea tăriei şi diplomaţiei americane. Noi ne menţinem principiul potrivit căruia naţiunile mari nu pot intimida naţiuni opunându-ne agresiunii Rusiei, sprijinind democraţia Ucrainei şi reasigurând aliaţii NATO.
Anul trecut, în timp ce făcem munca grea de a impune sancţiuni împreună cu aliaţii noştri, unii au sugerat că agresiunea domnului Putin a fost o demonstraţie abilă de strategie şi putere. Ei bine, astăzi, America este cea care stă puternică şi unită împreună cu aliaţii noştri, în timp ce Rusia este izolată, cu economia ei în declin. Acesta este modul în care America conduce - nu cu ameninţări deşarte, ci cu o hotărâre constantă, persistentă. În Cuba, noi punem capăt unei politici care trebuia să înceteze de mult. Când ceea ce faci nu a dat rezultate timp de 50 de ani, atunci este timpul să încerci ceva nou. Schimbarea politcii noastre faţă de Cuba are potenţialul de a pune capăt unei moşteniri de neîncredere în emisfera noastră; ea îndepărtează o scuză falsă pentru restricţii în Cuba; ea promovează valori democratice şi întinde o mână de prietenie Cubei. Iar anul acesta, Congresul ar trebui să înceapă să lucreze pentru ridicarea embargoului. După cum a spus Sanctitatea Sa, Papa Francisc, diplomaţia este munca unor "paşi mici". Aceşti paşi mici s-au adăugat unei noi speranţe privind viitorul în Cuba. Diplomaţia noastră dă rezultate în ceea ce priveşte Iranul, unde, pentru prima oară în 10 ani, am stopat progresul programului nuclear şi am redus arsenalul iranian de materiale nucleare. Începând de acum şi până în primăvară avem şansa să negociem un acord cuprinzător, care să împiedice ca Iranul să se înarmeze nuclear; avem şansa să facem ca America şi aliaţii noştri - incluzând Israelul - să fie mai în siguranţă, în timp ce evităm un nou conflict în Orientul Mijlociu. Nu există garanţii că negocierile vor fi încununate de succes, iar eu menţin toate opţiunile pe masă pentru a preveni un Iran nuclear. Însă noi sancţiuni aprobate de acest Congres, în această perioadă, vor garanta numai că diplomaţia a eşuat - înstrăinând America de aliaţii ei şi asigurând că Iranul reîncepe programul său nuclear. Nu are logică. De aceea mă voi opune oricăror noi sancţiuni care ameninţă acest progres. Poporul american se aşteaptă de la noi să mergem la război ca o ultimă variantă, iar eu intenţionez să nu renunţ la această decizie înţeleaptă.
Şi nici o provocare - nici o provocare - nu reprezintă o ameninţare mai mare pentru generaţiile viitoare decât modificările climatice. 2014 a fost cel mai călduros an din istoria planetei. Am auzit mai multe persoane care au încercat să respingă dovezile, afirmând că nu sunt oameni de ştiinţă, că nu dispunem de suficiente informaţii pentru a acţiona. Ei bine, nici eu nu sunt un om de ştiinţă. Însă, ştiţi ceva, cunosc mulţi oameni de ştiinţă buni de la NASA şi NOAA. Cei mai buni oameni de ştiinţă din lume ne spun că activităţile noastre duc la modificări climatice şi că, dacă noi nu acţionăm în forţă, vom continua să vedem niveluri crescânde ale oceanelor, valuri mai lungi şi mai calde, secete şi inundaţii periculoase şi perturbări masive, care ar putea genera migrări, foamete şi conflicte mai mari în întreaga lume. Pentagonul spune că modificările climatice reprezintă riscuri imediate pentru securitatea noastră naţională. Noi trebuie să acţionăm. De aceea, în ultimii şase ani am făcut mai mult decât oricând înainte pentru a combate modificările climatice, de la modul în care producem energie la modul în care o folosim. În Beijing, am făcut un anunţ istoric - Statele Unite vor dubla ritmul în care reduc poluarea cu carbon, iar China s-a angajat, pentru prima oară, să îşi limiteze emisiile.
Ca americani, noi respectăm demnitatea umană, chiar şi atunci când suntem ameninţaţi, de aceea am interzis tortura. De aceea noi condamnăm anti-semitismul, care a reapărut în anumite regiuni ale lumii. De aceea noi continuăm să respingem stereotipuri agresive ale musulmanilor - din care marea majoritate împărtăşeşte angajamentul nostru pentru pace. De aceea apărăm libertatea de exprimare, ne pronunţăm în favoarea deţinuţilor politici şi condamnăm persecutarea femeilor sau a minorităţilor religioase. Noi facem aceste lucruri nu numai pentru că ele sunt corecte, dar pentru că ele ne fac să fim mai în siguranţă. Ca americani, avem un angajament profund pentru justiţie - deci nu are nici o logică să cheltuieşti trei milioane de dolari per deţinut pentru a ţine deschisă o închisoare pe care lumea o condamnă şi pe care teroriştii o folosesc pentru recrutări. De când am devenit preşedinte, am muncit responsabil pentru a reduce la jumătate numărul deţinuţilor de la închisoarea Guantanamo Bay din Cuba. Acum a sosit timpul să încheiem munca. Şi nu am să renunţ la hotărârea mea de a închide această închisoare.
Ca americani, apreciem libertăţile noastre civile, iar noi avem nevoie să ne menţinem acel angajament dacă dorim o cooperare maximă din partea ţărilor în lupta noastră împotriva reţelelor teroriste. Să privim în viitor în loc de trecut. Să asigurăm că echilibrăm forţa cu diplomaţia noastră şi că folosim cu înţelepciune forţa. Să formăm coaliţii pentru a face faţă provocărilor şi oportunităţilor. Să conducem întotdeauna cu exemplul valorilor noastre. Aceasta este ceea ce ne face excepţionali. Aceasta este ceea ce ne face puternici.
În urmă cu 10 ani am rostit un discurs în Boston în care am spus că nu există o Americă liberală sau conservatoare, ci Statele Unite ale Americii. Am spus acest lucru pentru că aceasta am văzut în propria mea viaţă, într-o naţiune care a oferit cuiva ca mine o şansă. Continuu să cred că suntem un singur popor. Continuu să cred că împreună putem să facem lucruri mari, chiar şi atunci când sorţii sunt potrivnici. Am văzut America în ceea ce are ea mai bun. Deci, cunosc generozitatea bună, optimistă, din inimă a poporului american. Astfel, întrebarea pentru noi cei care ne aflăm aici în această ţară este cum, noi toţi, putem să reflectăm speranţele Americii? O politică mai bună nu este una în care democraţii îşi abandonează agenda lor, sau republicanii pur şi simplu o acceptă pe a mea. O politică mai bună este cea în care facem apel la decenţa de bază a fiecăruia şi nu la temerile noastre de bază. Aceasta este o politică mai bună, acesta este modul în care noi începem să ne reclădim încrederea. Acesta este modul în care noi ducem această ţară mai departe. Aceasta este ceea ce vrea poporul american. Aceasta este ceea ce merită. Nu voi mai avea campanii. Singura mea agendă pentru următorii doi ani este aceeaşi ca cea pe care am avut-o din ziua în care am depus jurământul, să fac ceea ce este mai bun pentru America.
Dacă împărtăşiţi aceeaşi viziune lărgită pe care am expus-o în această seară, fiţi alături de mine în munca care trebuie făcută. Dacă nu sunteţi de acord cu anumite aspecte din ea, sper însă că o să lucraţi cu mine acolo unde sunteţi de acord. Şi mă angajez în faţa fiecărui republican aflat în această seară aici nu numai să vă urmăresc ideile, dar şi să lucrez împreună cu dumneavoastră pentru a face această ţară mai puternică. Pentru că eu vreau ca această cameră, acest oraş, să reflecte adevărul - pentru toate dificultăţile şi neajunsurile noastre, noi suntem un popor cu tăria şi generozitatea unui spirit care ne uneşte într-un efort comun, care ne stimulează să ne ajutăm vecinii, indiferent dacă sunt pe stradă, sau în partea cealaltă a lumii. Vreau ca generaţiile viitoare să ştie că noi suntem un popor care apreciem valorile, precum şi valoarea fiecărui cetăţean, bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân, negru sau alb, latin sau asiatic, imigrant sau american nativ. Vreau ca ele să crească într-o ţară care arată ceea ce noi ştim, încă, că este bine: că suntem mai mult decât o colecţie de state roşii şi state albastre, că noi suntem Statele Unite ale Americii. Vreau ca generaţiile viitoare să trăiască într-o ţară unde o mamă tânără ca Rebekah să poată să se aşeze şi să îi scrie o scrisoare preşedintelui, cu o relatare care să rezume aceşti ultimi şase ani: 'Noi suntem o familie puternică, unită, care a reuşit să treacă peste unele momente foarte, foarte dificile'. Noi, americanii, suntem, de asemenea o familie puternică, unită. Şi noi, de asemenea, am trecut prin unele momente dificile. Noi ne-am revenit, ne-am scuturat şi am început din nou munca de a remodela America. Am aşezat o nouă fundaţie. Avem un viitor mai luminos ca să îl scriem. Haideţi să începem un nou capitol, împreună, şi haideţi să începem să muncim chiar acum! Vă mulţumesc. Dumnezeu să vă binecuvânteze şi Dumnezeu să binecuvânteze această ţară pe care o iubim!
Comentează