O discuție apărută în mediul online, la care participă judecătoarea Sorina Marinaș, scoate la iveală o contradicție directă între mesajele publice promovate după documentarul Recorder și explicațiile oferite chiar de una dintre vocile asociate acestui curent de contestare din magistratură.
Captura conversației de pe un grup de Facebook al magistraților, intrată în posesia stiripesurse.ro, surprinde o dezbatere despre delegări, dosare aflate în prag de prescripție și responsabilitatea judecătorului față de cauzele pe care le instrumentează.
Explicație halucinantă
În mesajul inițial din discuție, un magistrat o întreabă explicit pe Sorina Marinaș de ce a acceptat să fie delegată în condițiile în care ar fi avut pe rol dosare „sub iminența prescripției”, aproape de finalizare, după administrarea unui probatoriu amplu. Întrebarea sugerează clar riscul ca astfel de mutări să contribuie la întârzieri și, implicit, la prescrierea răspunderii penale.
Răspunsul judecătoarei este halucinant: delegarea este „anticamera transferului” și face parte dintr-un parcurs profesional „impus” și dorit de ani de zile. Marinaș compară situația cu înscrierea la promovare chiar și atunci când un judecător are pe rol dosare aflate în prag de prescripție, tratând problema ca pe una de carieră, nu ca pe una de impact asupra actului de justiție.
Marinaș, contestată chiar de colegi
Replica nu rămâne fără răspuns. Un alt participant la discuție contrazice direct explicația Sorinei Marinaș, afirmând că „nu este chiar așa” și că există posibilitatea de a finaliza dosarele respective înainte de plecare, mai ales în cazurile în care „ai totul făcut și trebuie să dai doar soluția”. Mesajul introduce explicit dimensiunea responsabilității personale și a conștiinței profesionale.
Același comentariu face legătura cu documentarul Recorder, arătând că suspiciunile prezentate acolo pot exista, dar subliniază că doar o anchetă „concretă și efectivă” poate lămuri acuzațiile grave. În acest context, acceptarea delegării este clar în opoziție cu discursul public despre prescripții și blocaje deliberate.
Pe de o parte, delegările sunt prezentate în spațiul public ca instrumente prin care se „aranjează” completuri și se ajunge la prescrierea dosarelor, iar pe de altă parte sunt justificate, de către aceeași persoană, ca pași firești într-un traseu profesional.
Contradicția cu teza Recorder și cu mesajul petiției magistraților
Această poziționare intră în coliziune directă cu teza centrală a documentarului Recorder și cu mesajul petiției semnate ulterior de sute de magistrați, demers la care Sorina Marinaș este asociată public. În aceste mesaje, delegările și mutările sunt descrise ca mecanisme prin care dosare sensibile sunt scoase din mâinile unor judecători incomozi, cu efecte directe asupra termenelor și prescripției.
În discuția internă, însă, delegarea nu mai apare ca o manevră problematică, ci ca un pas aproape inevitabil, comparabil cu promovarea.
Contextul este amplificat de controversa legată de petiția magistraților apărută după Recorder, unde mai mulți semnatari au reclamat că textul a fost modificat după ce au semnat, cerând revenirea la forma inițială. În acest peisaj, discuția cu Sorina Marinaș adaugă un nou strat de neîncredere, de data aceasta nu procedural, ci de coerență între discurs și practică.
Comentează