Saxofonistul şi compozitorul italian de jazz James Senese a încetat din viaţă la vârsta de 80 de ani, a anunţat miercuri, pe reţelele sociale, un prieten apropiat al său, Enzo Avitabile, transmite agenţia ANSA.
James Senese a co-fondat trupa de jazz-rock progresiv Napoli Centrale, care s-a bucurat de succes în anii 1970, înainte de a începe un parteneriat îndelungat şi fructuos cu regretatul cantautor napolitan Pino Daniele, relatează agerpres.ro.
"Cuvintele sunt insuficiente pentru o durere atât de mare", a declarat Avitabile. "Îţi mulţumesc pentru talentul, dăruirea, pasiunea şi studiul tău. Ai fost un exemplu în muzică şi în viaţă", a adăugat el.
"Odată cu moartea lui James, Napoli şi-a pierdut Vezuviul", a adăugat Avitabile, în vârstă de 70 de ani. Saxofonist, compozitor şi cantautor, el a colaborat adesea cu Senese.
Un alt colaborator frecvent, cunoscutul baterist Tullio De Piscopo, în vârstă de 79 de ani, a spus că "Napoli jeleşte un gigant, un frate, un artist care, cu saxofonul său, a dat glas inimii şi furiei oraşului nostru".
O altă figură legendară din Napoli, cantautorul Nino D'Angelo, în vârstă de 68 de ani, a spus că "saxofonul lui avea un sunet inimitabil; el a fost pentru mine Miles Davis din Napoli".
Senese s-a născut la Napoli la 6 ianuarie 1945. Mama sa era italiană, iar tatăl afro-american. Tatăl său făcea parte din armată americană din Carolina de Nord şi s-a întors în SUA.
James Senese şi-a început cariera în 1961, când a fondat grupul Gigi e i suoi Aster, în Terzigno, împreună cu prietenul său, Mario Musella.
Câţiva ani mai târziu, cei doi au format trupa Vito Russo e i 4 Conny împreună cu Vito Russo.
În 1965, a luat naştere proiectul Showmen, aducând în Italia sunetele soul şi rhythm & blues ale lui Otis Redding, James Brown şi Marvin Gaye. Grupul a cunoscut succesul cu piesa "Un'ora sola ti vorrei", care a câştigat premiul Cantagiro în 1968.
După dizolvarea trupei, Senese şi bateristul Franco Del Prete au format Showmen 2, în 1972.
Punctul de cotitură a venit în 1974, odată cu formarea Napoli Centrale. Trupa l-a inclus şi pe tânărul Pino Daniele.
În 1983, desfiinţarea trupei Napoli Centrale a marcat începutul carierei solo a lui Senese. Printre cele mai notabile albume ale sale se numără "Hey James", dedicat tatălui său american, şi "Zitte! Sta Arrivanne 'O Mammone", cu invitaţi precum Lucio Dalla, Enzo Gragnaniello şi Raiz.
În 2011, muzicianul a primit premiul Armando Gill pentru întreaga carieră. În anul următor, a lansat discul "E' fernut' 'o tiempo".
Napoli Centrale a revenit pe scenă în anii 1990 şi, într-o nouă componenţă, a lansat albumul "'O Sanghe", în 2016, scris împreună cu Del Prete şi câştigător al premiului Targa Tenco pentru cel mai bun album în dialect.
În 2018, Napoli Centrale a sărbătorit cea de-a 50-a aniversare cu un dublu concert înregistrat în Sorrento.
În 2021, trupa a lansat albumul "James Is Back".
Senese şi-a îmbogăţit cariera artistică şi cu roluri în filme, printre care "No Thanks, Coffee Makes Me Nervous" ("No grazie, il caffe mi rende nervoso"), în 1982, cu Massimo Troisi, "Passione" de John Turturro şi "Una festa esagerata" cu Vincenzo Salemme.
Comentează