Unele persoane fug de tăcere, aprinzând televizorul sau radioul imediat ce rămân singure. Muzică, seriale în fundal, podcasturi în timpul meselor - cel mai mic moment de liniște trebuie umplut cu zgomot.
Psihiatrul Christophe André compară tăcerea cu umbra pentru lumină sau somnul pentru veghe - „o altă fațetă indispensabilă". Totuși, pentru mulți, tăcerea devine o sursă de disconfort, conform Mediafax.
Psihologul Sophie Lavault spune că tăcerea oferă un spațiu de respiro într-o lume zgomotoasă și ne invită să ne reconectăm cu noi înșine. Însă pentru persoanele „agitate în interior, anxioase și care se simt singure", tăcerea devine înfricoșătoare. „Când există zgomot, mintea noastră este ocupată cu altceva. Dimpotrivă, tăcerea scoate la lumină toată această agitație interioară", conform tf1info.
Psihoacusticianul Catherine Guastavino adaugă că tăcerea poate fi interpretată ca o absență a vieții, creând o senzație de presiune. „Este prea calm, prea tăcut și, prin urmare, anormal"
Și pauzele din conversație provoacă același disconfort. Ele evocă incertitudinea și deschid calea interpretărilor. „O pauză în discuție poate duce la multe întrebări despre ceea ce gândește persoana respectivă", spune Lavault. Dacă ne temem că nu suntem iubiți, vom interpreta tăcerea celuilalt ca pe un potențial refuz.
Doctorul în psihologie Joaquin Mateu Mollá confirmă că „tăcerea socială" poate fi foarte incomodă, sugerând un conflict sau prezența unor emoții pe care preferăm să nu le exprimăm.
Comentează