Foşti deţinuţi politici din Iran retrăiesc ororile încarcerării lor în pelicula ''Where God is Not'', o relatare fără perdea a cineastului iranian Mehran Tamadon despre tortura la care aceştia au fost supuşi, transmite marţi Reuters.
Pelicula, prezentată sâmbătă la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin, se numără printre cele două producţii ale lui Tamadon pe tema abuzurilor comise în închisorile iraniene şi pune accentul pe practicile de tortură care, potrivit regizorului, s-au intensificat în urma revoluţiei din 1979 şi continuă în prezent. "Se întâmplă chiar acum", a declarat Tamadon pentru Reuters. "Sunt sigur că în seara asta cineva este torturat astfel", a adăugat el.
Turnat într-un depozit abandonat din Paris, în care Tamadon locuieşte, filmul prezintă interviuri cu trei foşti deţinuţi în celule reconstruite şi camere de interogatoriu amenajate din lemn, informează Agerpres.
Una dintre aceste persoane, care susţine că a deţinut o firmă de închiriere de echipamente video în Iran înainte de a fi acuzat de spionaj de unii dintre cei cu care se afla în concurenţă, cu legături guvernamentale, descrie cum i-au fost înfăşurate picioarele în cabluri electrice, care i-au zdrobit pielea, fiind obligat să stea într-o poziţie chinuitoare, cu faţa în jos, cu mâinile prinse de picioarele îndoite.
O altă fostă deţinută povesteşte printre lacrimi cum un torţionar mic şi sadic, pe nume "Dl. Călău" a bătut-o pe ea şi pe alte femei prizoniere. Jurnalistul Taghi Rahmani, care a fost închis de mai multe ori, dezvăluie cum şi-a păstrat sănătatea mintală în timp ce se afla încarcerat într-o celulă minusculă.
Filmul, care se numără printre producţiile prezentate la Berlinala din acest an, o ediţie care îşi îndreaptă atenţia spre Iran, îşi propune să îi confrunte pe gardienii închisorii din această ţară cu propria cruzime, a declarat Tamadon. "Un obiectiv este să arătăm ce se întâmplă în Iran", a spus el. "Al doilea obiectiv este ca anchetatorii să se privească în oglindă", a adăugat cineastul.
Cele mai infame închisori din Iran s-au aflat în centrul atenţiei în ultimii ani, şaisprezece imagini video scurse în 2021 din închisoarea Evin - deseori denumită "Universitatea Evin" după ce numeroşi jurnalişti şi scriitori dizidenţi au fost încarceraţi acolo - prezentând ceea ce Amnesty International a descris la acea vreme drept "abuzul înfiorător comis asupra prizonierilor".
Şeful închisorilor iraniene, Mohammad Mehdi Haj-Mohammadi, şi-a recunoscut ulterior responsabilitatea, descriind într-un mesaj pe Twitter aceste scene drept "comportament inacceptabil".
În "My Worst Enemy", un alt documentar realizat de Tamadon, care a avut premiera la Berlinală marţi, regizorul întoarce foaia, cerându-le unor refugiaţi politici iranieni să îl interogheze ca şi cum ar fi agenţi ai Republicii Islamice.
Tamadon a declarat că aceste filme atrag spectatorii în lumile victimelor torturii. "Nu putem să arătăm violenţa într-un documentar, nu-i aşa?", a spus el. "Ceea ce este important este ca spectatorul să o experimenteze la cinematograf", a adăugat el.
Comentează