Premium
Dumitru Crudu este un poet și dramaturg de limbă română din Republica Moldova. Este câștigător al Concursului de dramaturgie „Cea mai bună piesă românească a anului”, organizat de Uniunea Teatrală din România (UNITER) și de Fundația Principesa Margareta a României, ediția 2003. Este membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Teatrale din Republica Moldova, cât și al ASPRO.
Auzind un hârșâit de pași, Tudorel a strigat.
- Tată, tu ești?
Dar tata nu i-a răspuns. Cel care deschise ușa grajdului și înainta pe întuneric, s-a repezit la el și i-a pus mâna la gură, astupându-i-o. Apoi i-a băgat un căluș în gură, și l-a vârât într-un țuhal.
Când tata coborî dimineața din pod, unde dormea noaptea cu capul pe un sac de făină ca să nu i-l fure nimeni, îl izbi că ușa grajdului era deschisă vraiște. Presimțind ceva foarte neplăcut, păși în ocol. Vaca lipsea, ca și Tudorel care o păzea, dormind în fiecare noapte alături de ea.
Era foamete și toți ai lor pieriseră. Fără vacă nu o s-o ducă nici ei prea mult, se gândi tata. Dintr-o dată, își dădu seama că se gândește mai mult la vacă decât la băiatul lui. Nu era primul copil răpit din mahalaua lor. Nici unul dintre ei n-a mai fost găsit vreodată.
Scoțându-l din sac, l-au deșertat pe podeaua unui beci. Tudorel a căzut în cap și în fața ochilor i-au țâșnit mii de steluțe. Nu se mai putea ridica de jos. Totuși se gândea la vaca lor și se întreba unde e.
Cei de afară au aprins un foc. Tudorel își dădu seama de asta, când fumul îi intră în nas și în gură. Se îngrozi.
Întâi l-au descăpățânat, apoi i-au dezmembrat mâinile și picioarele, pe urmă l-au ciopârțit în bucăți cât mai mici și pe toate le-au pus la fiert, în cazanul din bucătărie.
Tocmai când își umpleau străchinile cu carne, la poartă apăru tatăl lui Tudorel. Manole l-a poftit la masă. Carnea era în acei ani un lux. I-a întrebat de unde o au și ei i-au povestit că au capturat o căprioară. Tatăl lui Tudorel își căuta vaca și băiatul. I-a întrebat dacă nu i-a văzut cumva.
- Pe băiat, da, i-au spus ei, dar pe vacă, nu.
- Și pe băiat unde l-ați văzut?
- În străchinile astea.
Tatăl lui Tudorel se schimbă la față. Se înroși, se îngălbeni, apoi se făcu pământiu și o rupse la fugă, smulgându-și părul din cap și hainele de pe el.
Ei n-au mâncat toată carnea. Cea mai mare parte, au coborât-o în beci, la răcoare. Vaca nu se gândeau s-o mănânce. O țineau pentru lapte.
Tatăl lui Tudorel se aruncă într-o fântână secată de la marginea satului și nimeni nu află niciodată de ce a făcut-o.
Nota AUTORULUI: Acest text este o proză și trebuie citit în această cheie.
