Premium
Dumitru Crudu este un poet și dramaturg de limbă română din Republica Moldova. Este câștigător al Concursului de dramaturgie „Cea mai bună piesă românească a anului”, organizat de Uniunea Teatrală din România (UNITER) și de Fundația Principesa Margareta a României, ediția 2003. Este membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Teatrale din Republica Moldova, cât și al ASPRO.
Casa în care am intrat să ne culcăm era ultima din sat, după ea începea pădurea. Cu noi venise și un regizor de film din Chișinău, care filmase bătălia de peste zi de pe platoul din Coșnița. Ne-a condus la casa aia un camarad de-al nostru de arme, și el din Coșnița, a cărui casă fusese distrusă de un obuz, adică n-avea nici el unde să doarmă.
Moș Gheorghe ne aștepta cu luminile stinse. Când se lăsa întunericul, nimeni din sat n-aprindea lumina, ca să nu devină o țintă a inamicului. Probabil, câinele îl luase în casă, de aia nimeni nu ne lătra și nu sări să ne muște, când am deschis poarta. Moș Gheorghe tocmai deschidea ușa când l-am strigat. Mi s-a părut că s-a speriat. Cum să nu te sperii la vederea unor oameni cu automate în mâini? Ne-a deschis ușa și ne-a invitat să intrăm. Nu știa că intenționam să dormim la el. Afară am auzit niște răcnete și câteva împușcături trase în aer. Erau soldații ruși. Izbeau cu paturile automatelor în ușa zăvorâtă și strigau să ne predăm sau ne omoară pe toți. Moș Gheorghe se făcu palid la față ca gălbenușul de ou.
Cineva dintre ai noștri ne turnase.
Soldații ruși împușcau în ferestre și ploua cu cioburi peste noi. Trăgeau și din grădină, ceea ce însemna că nu mai puteam fugi pe fereastra din spate.
- Veniți după mine, ne spuse moș Gheorghe, și a împins covorul într-o parte.
În spatele lui am zărit un capac. Era chepengul de la beci, pe care el l-a tras în sus și noi am coborât pe scări. El a coborât ultimul, trăgând și capacul după el, îl zăvorî, în așa fel ca nimeni să nu mai poată veni după noi. Mergea în fața noastră și noi veneam în șir indian după el.
Beciul ăsta, de la un punct încolo, luă chipul unui tunel lung, care parcă nu se mai termina. Când am ieșit iar la suprafață, am ieșit în pădure, atât de lung era.
Soldații ruși au spart ferestrele și au sărit în casă. La propunerea lui moș Gheorghe ne-am furișat prin grădină spre ferestre, și i-am căsăpit pe toți, iar la urmă le-am luat și armele.
Moș Gheorghe a rămas să facă curat, iar noi ne-am întors în tranșee, pentru că nu mai aveam chef de somn. Camarazilor noștri le-am povestit cum cineva ne-a turnat și separatiștii ne-au încercuit.
-Și cum ați scăpat?
-Ne-a salvat moș Gheorghe, și le-am povestit că beciul lui iese în pădurea din fundul grădinii sale. Nimeni nu ne-a întrebat nimic despre beci, toți voiau să știe cine ne-a ajutat să fugim.
-Moș Gheorghe. Stăpânul casei. La care am mers să dormim.
Nu le venea să creadă că cel care ne-a ajutat era chiar moș Gheorghe. Pentru că pe moș Gheorghe soldații ruși l-au ucis la amiază.
-Voi nu știați despre asta?
-Unde l-au ucis?
-Pe malul Nistrului.
-Noi luptam în altă parte și n-am știut.
-Dar cine v-a propus să mergeți să dormiți la el?
-Ion.
-Și tu, Ion, nu știai că pe moș Gheorghe l-au ucis?
-Nimeni nu mi-a spus.
-Bine, dar de unde ați luat-o voi că cel care vă ajuta era moș Gheorghe?
-Pentru că era casa lui.
-A, voi nu l-ați văzut niciodată până atunci?
-Niciodată.
-Nici tu, Ion?
-Eu l-am văzut de câteva ori.
-Deci îl știai?
-Da.
-Și cum de nu ți-ai dat seama că acel om nu era moș Gheorghe?
-Pentru că semănau.
-Ei bine, vă spun eu, nu avea cum să fie moș Gheorghe. Pe moș Gheorghe eu l-am dus pe brațele mele la spital, unde a și murit.
-Și atunci cine putea să fie? Vreun băiat de-al lui?
-El a avut doar un singur băiat- îi semăna leit, dar l-au ucis acum o lună.
-Și atunci cine a fost omul care ne-a ajutat?
-Poate, vreun tâlhar.
-Vreun tâlhar?
-Da, vreun tâlhar a aflat că moș Gheorghe a fost ucis și a venit să-l jefuiască.
-Da, poate, de asta, a și rămas la moș Gheorghe acasă, după ce i-am lichidat pe soldați, am conchis eu îngândurat.
Ca să-l prade. Se pare că cel care ne ajutase să fugim de soldații ruși fusese un tâlhar. Un tâlhar ne salvase viața. Dacă nu s-ar fi dus el să-l jefuiască pe moș Gheorghe, probabil că nici unul dintre noi acum nu ar mai fi fost în viață.
Nota autorului: Acest text este o proză și trebuie citit în această cheie.
