Subscription modal logo Premium

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!

  • cea mai rapidă sursă de informații și știri
  • experiența premium fără reclame sau întreruperi
  • în fiecare zi,cele mai noi știri, exclusivități și breaking news
DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play
NOU! Citește stiripesurse.ro
 

Dumitru Crudu prezintă: Inocențiu m-a turnat la KGB

europafm.ro
carte

Dumitru Crudu este un poet și dramaturg de limbă română din Republica Moldova. Este câștigător al Concursului de dramaturgie „Cea mai bună piesă românească a anului”, organizat de Uniunea Teatrală din România (UNITER) și de Fundația Principesa Margareta a României, ediția 2003. Este membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Teatrale din Republica Moldova, cât și al ASPRO.

Poetul Vasile Ciubotaru pe care l-am invitat la o întâlnire cu elevii mei din clasele a XI-a și a XII-a de la liceul Zamolxis, unde predau româna și literatura universală, hodoronc-tronc începu să-l acuze pe un coleg de-al său, pe poetul Inocențiu Toma că l-ar fi turnat la KGB de mai multe ori pe parcursul anilor 1982 și 1985  pentru faptul că ar deține acasă o colecție impresionantă de cărți editate la București, că ar cânta cântece românești și ar zice peste tot că e român.

- Da, da, nu vă mirați așa, poetul Inocențiu Toma pe care voi îl studiați la școală, pe mine m-a turnat la KGB. Chiar, ce opere de-ale sale le studiați?

- Două poezii și un roman, exclamă Nadia care stătea în primul rând.

- Dar care poezii și ce roman?

- Poeziile „Cântarea vântului rece ca gheața” și „Cămașa lui Iuda” și romanul „ Praf pe tobă”.

- Și vă plac?

- Da, exclamă Nadia.

- Ei bine, dar mie nu. Eu nici nu știu ce caută tipul în manuale. Tipul acesta care pe mine m-a turnat la KGB.

- Aveți vreo dovadă? îl întrebă Nadia.

- Da, i-am văzut denunțurile. Mi le-a arătat un băiat cu ochi albaștri pe vremea când eram vicepreședinte al parlamentului.

- Eu nu cred că Inocențiu Toma a fost turnător, îl contrazise Nadia.

- Și nu numai pe mine m-a turnat, se dezlănțui Vasile Ciubotaru, ci și pe alți colegi de-ai mei. Voi știți cine a fost tatăl lui?

- Cine?

- Un celebru scriitor proletcultist. Un ștab proletcultist.

- Și ce legătură are asta cu literatura?

- Are.

- Copiii nu răspund pentru faptele părinților lor.

- Dar pentru ale lor? Doar el a fost kaghebist!

- Literatura e una și viața omului e alta, îl contrazise din nou Nadia. Mie îmi place cum scrie. Mi se pare cel mai bun de la noi.

- O fi, dar e kaghebist, se înverșuna Vasile Ciubotaru. Un asemenea om ar trebui scos din manuale. Și ar trebui să i se retragă toate premiile literare.

În timp ce Vasile Ciubotaru perora contra lui Inocențiu Toma primi un e-mail chiar de la poetul învinuit. Inocențiu Toma îmi scria să nu-l cred pe Vasile Ciubotaru. Îmi zicea că acesta minte de îngheață apele și, la rândul său, îl acuza pe Vasile Ciubotaru că ar fi un impostor. I-am văzut pe mai mulți liceeni cu capetele în telefoanele mobile și m-am gândit că Inocențiu Toma le-o fi trimis și lor e-mailuri în care îl punea la zid pe Vasile Ciubotaru.

Vasile Ciubotaru nici nu-și terminase bine fraza că Inocențiu Toma ne-a și trimis e-mailuri în care zicea invitatul nostru ar fi un impostor.

Vasile Ciubotaru îl învinuia în fața elevilor strânși în sala de festivități, iar Inocențiu Toma pe email. Se învinuiau reciproc că ar fi kaghebiști și impostori. Oare cine să-l fi informat pe Inocențiu? Probabil, vreun elev sau vreo elevă de-a mea. Nici nu știam că are fani atât de înfocați în clasele unde eu predam. Care au sărit să-i ia apărarea și i-au scris că un alt scriitor îl înnegrește în public. Ce chestie.

- Tipul acesta și-a omorât mama, nu se lăsa Vasile Ciubotaru. Cu romanul acesta al lui. Cu ceea ce a spus despre ea în acest roman. O are pe conștiință. Kaghebistul acesta nenorocit pe care voi îl venerați.

Întâlnirea se termină cu aceste acuzații. Iar peste o oră după asta, l-am întâlnit în oraș pe Inocențiu Toma. În stație. Eu așteptam autobuzul și el trecea pe alături. Când m-a văzut, și-a cârnit cu silă capul într-o parte.

Seara treceam prin Parcul Dendrologic pe lângă o bancă de sub o salcie de pe malul lacului pe care un tip chel o ținea în brațe pe o fată îmbrăcată într-o fustă scurtă. Era Inocențiu Toma. Iar fata pe care o ținea în brațe era Nadia, eleva mea din a unsprezecea. Se îmbrățișau cu atâta patimă căi nu m-au văzut. Îmi era clar cine l-a informat pe Inocențiu Toma despre ce spuse despre el Vasile Ciubotaru la  întâlnirea de dimineață.

M-am făcut că nu-i văd și m-am îndepărtat.

Cred că nu o să-l mai chem niciodată pe Vasile Ciubotaru la liceul meu. Dar nici pe Inocențiu Toma.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.