Premium
Dumitru Crudu este un poet și dramaturg de limbă română din Republica Moldova. Este câștigător al Concursului de dramaturgie „Cea mai bună piesă românească a anului”, organizat de Uniunea Teatrală din România (UNITER) și de Fundația Principesa Margareta a României, ediția 2003. Este membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Teatrale din Republica Moldova, cât și al ASPRO.
Se împlinea un an de când Irina suferea mai ceva ca un câine că Vlad o părăsise. Într-o seară Vlad pur și simplu nu s-a mai întors acasă. Era prima noapte când el nu s-a întors acasă și ea s-a culcat singură. Nu i-a dat nicio explicație unde a dispărut. A dispărut și gata. A dispărut brusc.
Irina l-a mai zărit de căteva ori pe stradă. O dată i-a căzut fața în hipermarketul Victoria. Luase o pungă de ouă de pe raft când l-a văzut. Deschidea ușa. Înmărmurise cu punga cu ouă în mână și nu știa ce să facă. Din cauza emoției, a scăpat punga din mână și ouăle s-au izbit de podea. El a văzut-o înainte să i se spargă ouăle pe dușumea și a închis rapid ușa pe care un pic mai înainte încerca s-o deschidă cu putere și a făcut cale întoarsă, fulgerător. Ea nici măcar nu plătise ouăle ce se scurgeau pe gresie sub picioarele oamenilor.
Avea un pachețel de șervețele la ea. L-a scos din geantă și a început să șteargă pelteaua de albuș și gălbenuș ce ce lățea spre casierie. S-a așezat țn brânci și a început să frece podeaua, până a lăsat-o curată lună.
Albușul era lipicios și-i rămase pe degete și pe palme. Nu și-l putea curăța de pe degete.
Oamenii treceau pe alături și o priveau cu dispreț și cu mila ca într-un film românesc contemporan. Gălbenușul de pe degetele ei nu-l putea lua ca și cum ar fi fost sânge uscat. Mergea spre casă și-și freca palmele.
Pentru că avea nevoie de ouă, a mai cumpărat o duzină. A plătit și pentru ouăle întregi, dar și pentru alea sparte.
De la prietena ei, Valea, a aflat câteva minute mai târziu, imediat după ce a mers la ea, după ce ieșise din magazin, că Vlad își închiriase o garsonieră în centru și că trăia singur. Deci nu se duse la alta. Dar, oricum, i-a dat papucii. Se pare că pentru a putea petrece. Chefuia zi și noapte și nimeni nu-i putea spune nimic.
Peste un an, doi tipi rași în cap o căutară acasă. O sunară la ușă și ea le-a deschis. Nu-I cunoștea și -I privea speriată. Voiau să vorbească cu Vlad.
- Cheamă-l pe Vlad.
- Vlad nu-i acasă.
- Atunci dă-ne tu șase mii de euro.
- Cât?
- Șase mii de euro.
I-au spus că soțul ei le datora banii ăștia. Soțul ei care a dispărut și ei nu-l puteau găsi nicăieri.
- Dar noi nu mai suntem împreună. El m-a părăsit. De ce să vi-i dau eu?
- Așa spun toate când e vorba să întoarcă banii. Asta te-a învățat el să spui?
- Dar noi chiar nu mai suntem împreună.
- Asta să i-o spuneți lui Tolea Surdu. Nu nouă. Noi ne vrem banii noștri înapoi. Dacă nu ni-i dați nici mâine, atunci o să discutăm altfel, i-au mai spus tipii și au plecat râcnind și trântind ușa.
Irina și-a vândut mașina, dar a putut scoate de pe ea doar cinci mii de euro. A mai adăugat o mie și a scăpat de tipii ăia doi care o hărțuiau zilnic.
După asta, Vlad a reapărut în oraș. Ea l-a văzut coborând dintr-un taxi pe strada Eminescu și intrând în restaurantul Nobel, cu ochii roșii de nesomn și cu fața suptă. Irina încă mai tânjea după el.
Peste o altă jumătate de an, ieșise din lift și descuiase ușa, când au apărut doi tipi tunși ridiche și au întrebat-o unde e Vlad. Nu erau aceeași. Dar voiau același lucru ca sotul ei să le întoarcă cinci mii de euro pentru că nu-l puteau găsi pe Vlad, îi cereau ei banii ăștia. Ea nu vru să stea de vorbă cu ei și încerca să le închidă ușa în nas, dar ei n-au lăsat-o și au dat buzna după ea, au bătut-o și au violat-o, luându-i toate economiile din casă.
A doua zi ea a împrumutat bani de la Valea și a plecat la aeroport. Voia să zboare la sora ei din Cesena, ca să îngrijească si ea pe italienii bătrâni.
Din geamul taxiului îl văzu pe Vlad intrând în cel mai scump restaurant din oraș. Când autobuzul ei coti pe o alta stradă, ea realiză că din clipa când a părăsit-o nu au mai vorbit niciodată. Din restaurant ieșiră cei patru tipi tunsi zero si-l îmbrățișară pe Vlad.
