Fostul premier al României Florin Cîțu spune că taxarea aceleiași persoane cu multiple contribuții la sănătate în condițiile în care omul are mai multe surse de venit e un abuz. Liberalul spune că România trebuie să extindă baza de taxare și să aplice normele OCDE și să nu mai considere românii care au venituri multiple ca pe un sac fără fund din care se pot lua fonduri.
Contribuția de sănătate: o singură plată, de la cea mai mare sursă de venit!
Sistemul actual de contribuții la sănătate este nu doar injust, ci și lipsit de logică. În România, dacă ai venituri din mai multe surse – salariu, chirii, dividende sau activități independente – plătești contribuția de sănătate de mai multe ori. Nu pentru un pachet suplimentar de servicii, ci pentru același drept: o singură asigurare de sănătate.
Este o practică fiscală abuzivă, care transformă un mecanism de protecție într-un instrument de penalizare a celor care muncesc și își diversifică veniturile. Această dublare sau triplare a contribuției nu are justificare economică, etică sau liberală.
Cum ar trebui să fie? Simplu:
• Contribuția de sănătate (CASS) să fie plătită o singură dată pe an, de la cea mai mare sursă de venit.
• Nu contează câte surse de venit are o persoană, ci care este sursa principală.
• Restul veniturilor nu trebuie taxate suplimentar pentru un serviciu deja plătit.
O astfel de reformă ar însemna echitate, predictibilitate și respect pentru contribuabil. Ar elimina tratamentul discriminatoriu aplicat celor activi economic și ar reașeza sistemul fiscal pe baze raționale. Pentru că într-un stat liberal (asta ma aștept de la un premier liberal), contribuțiile nu se plătesc „la infinit”, ci o singură dată, corect și transparent.
Statul trebuie să înceteze să vadă în fiecare sursă de venit o oportunitate de taxare repetată. E timpul să vedem în fiecare cetățean un partener, nu o resursă.
Cum stăm față de celelalte țări din UE și OCDE?
România este printre puținele state europene și OCDE care percep contribuții de sănătate separat din fiecare sursă de venit.
• În majoritatea statelor europene, contribuția la sănătate este percepută o singură dată, indiferent de numărul surselor de venit. Germania, Austria, Franța sau Italia aplică plafoane de venit sau o contribuție unitară, deseori doar pentru veniturile din muncă.
• Veniturile din capital (dividende, chirii, dobânzi) nu sunt supuse contribuțiilor de sănătate în majoritatea statelor UE. Aceste venituri sunt, cel mult, impozitate, dar nu încărcate suplimentar cu contribuții sociale.
• În sistemele de tip Beveridge (ex. Marea Britanie, Italia, Spania), finanțarea sănătății se face din taxele generale, nu din contribuții repetate. Accesul este universal, iar efortul financiar se distribuie proporțional prin fiscalitate generală.
• Doar Polonia mai aplică o formă similară cu cea din România, unde se plătește contribuția pentru fiecare activitate. Chiar și așa, multe alte state est-europene (ex. Cehia, Bulgaria) permit plata o singură dată, de la activitatea principală.
• În Franța, unde există o contribuție socială aplicată pe toate veniturile (CSG), aceasta se percepe unificat, nu duplicat pentru fiecare sursă.
Doar socialiștii nu accepta concluzia: România este o excepție fiscală, nu o regulă. Nici echitatea, nici sustenabilitatea nu justifică un sistem care descurajează inițiativa și penalizează diversificarea veniturilor.
Este timpul ca cei care se ocupa tempoarar de politica fiscala (chiar daca nu sunt economiști) sa se întrebe: vrem să avem mai mulți contribuabili sau vrem să-i împovărăm pe cei existenți până când renunță?
Reforma contribuțiilor de sănătate – o plată unică, de la sursa principală de venit – este nu doar o corectare a unui abuz fiscal, ci un pas esențial pentru reconstruirea încă a unui stat care respectă principiile liberale: echitate, proporționalitate, simplitate.
Comentează