Educație dentară pentru părinți și copii (I)

Copiii învață de foarte mici să își îngrijească dinții, însă, oricât de multă preocupare pentru periajul zilnic și corect, cu pasta de dinți și periuța potrivite vârstei ar fi, nu întotdeauna micuții sunt feriți de probleme ale dinților.

Pentru ca momentul vizitei le stomatolog să nu fie unul traumatizant, iar copiii să vadă o aventură frumoasă în tratamentele dentare, sunt esențiale câteva măsuri:

- familiarizarea micului pacient cu atmosfera din cabinetul stomatologic și cu instrumentarul de lucru;

- educarea părinților și a copiilor pentru a înțelege cât de importantă este menținerea unei sănătăți dentare optime;

- realizarea unui tratament stomatologic de specialitate oferit de medicii pedodonți.

Tratamente recomandate copiilor

Tratamentele recomandate copiilor, întotdeauna țin cont de vârsta fiecărui mic pacient, de sensibilitățile lui și de complexitatea afecțiunii pe care o are.

Putem vorbi despre tratamente precum:

- Sigilările dentare

Sigilările dentare au rol de barieră, protejând smalțul de caria dentară. Sigilantul este un material plastic, o rășină, care se aplică pe suprafața de masticație a dinților din spate (premolari si molari).

Este o procedură simplă, de scurtă durată, fără durere și nu necesită anestezie sau folosirea frezei. Este indicată pentru copii și adolescenți dar și adulți.

- Tratamentele ortodontice

Cu cât părintele monitorizează mai devreme apariția corectă a dinților, cu atât șansele ca dantura finală să fie perfectă sunt mai mari. De aceea, este recomandat ca părinții să acorde foarte mare atenție dinților copiilor lor și să mențină un contact permanent cu medicul stomatolog.

Ortodontul poate identifica malocluzia – dinții înghesuiți sau probleme de mușcătură -, intervenind în ghidarea erupției corecte a dinților pe arcada. Tratamentul ortodontic început cat mai devreme poate preveni un tratament ulterior mult mai laborios.

Apariția dinților de lapte, un moment important pentru sănătatea viitoare a danturii

Este bine pentru părinți să cunoască ordinea în care apar dinții. Astfel, o schemă sumară a erupției dinților de lapte ar fi:

- incisivii centrali inferiori apar la vârsta de 6 luni

- incisivii centrali superiori apar la vârsta de 10 luni

- incisivii laterali superiori apar la vârsta de 11 luni

- incisivii laterali inferiori apar la vârsta de 13 luni

- molarul 1 inferior apare începând de la 1 an și 4 luni, dar poate varia cu 2 sau 3 luni în plus sau minus

- caninul inferior și superior apare începând de la 1 an și 7 luni, dar poate varia cu 2 sau 3 luni în plus sau minus

- molarii 2 inferiori apar începând de la 2 ani și 4 luni, însă poate varia cu 2 sau 3 luni în plus sau minus

- molarii 2 superiori apar începând de la 2 ani și 6 luni, poate varia cu 2 sau 3 luni în plus sau minus

În teorie, perioada de erupție a dinților de lapte este cuprinsă între 6 luni și 2 ani și jumătate/ 3 ani, iar părintele poate să observe diferențe în ceea ce privește intervalul de erupție teoretic și intervalul de erupție propriu-zis al micuțului, pe tot parcursul erupției.

Este recomandat ca părintele să își noteze vârsta la care au erupt dinții de lapte, deoarece aceasta reprezintă o informație de mare ajutor pe viitor pentru medicul pedodont, atunci când cel mic crește și urmează să schimbe dințișorii de lapte cu cei permanenți.

Părinții trebuie să fie atenți și în perioada schimbării dinților de lapte.

Rădăcina dintelui de lapte este supusă fenomenului de resorbție, sau rizaliză cum este denumit procesul medical, în timpul căruia rădăcina, respectiv rădăcinile în cazul molarilor de lapte, dispar odată cu aproprierea dintelui permanent de locul în care trebuie să erupă.

Rădăcinile molarilor de lapte variază ca număr, în funcție de localizarea acestora: molarii superiori au 3 rădăcini iar cei inferiori au 2 rădăcini.

Dintele permanent “apasă” pe dintele de lapte, iar prin presiunea exercitată declanșează fenomenul de rizaliză. Un alt factor care participă la resorbția rădăcinii este reprezentat de creșterea forțelor de masticație, prin dezvoltarea musculaturii.

Resorbția rădăcinilor poate să fie inegală la același dinte; asta înseamnă că o rădăcină poate să fie complet dispărută în vreme ce alta poate să fie incomplet resorbită sau complet intactă. Resorbția dinților de lapte nu are efecte imediate, iar dintele de lapte nu cade odată cu declanșarea acesteia.

Procesul îndelungat de resorbție, asociat cu disconfortul resimțit de copil, duce la acumulare de placă bacteriană datorită unei igiene incorecte și totodată datorită refuzului de a mânca alimente dure, fructe și legume proaspete, care stimulează pe de-o parte creșterea cantității de salivă iar pe de altă parte ajută creșterea gradului de mobilitate a dintelui de lapte.

De aceea, medicii stomatologi recomandă părinților să consulte medicul pedodont, la orice supărare pe care o constată în procesul de masticație al copilului, deoarece după vârsta de 6 ani apar molarii permanenți, care nu înlocuiesc alți dinți de lapte și care datorită poziței lor distale ( în spatele ultimului molar de lapte) pot să fie foarte ușor “uitați” în timpul periajului.

Pentru ca părinților să le fie mai ușor în procesul de observație a modului în care se formează dantura copiilor, este bine să cunoască graficul minimal de schimbare a dinților de lapte:

- Incisivii centrali de lapte se schimbă la vârsta de 6-8 ani;

- Incisivii laterali de lapte se schimbă la vârsta de 7-9 ani;

- Caninii de lapte se schimbă ultimii, la vârsta de 11-13 ani;

- Molarii temporari, indiferent de localizare - superior sau inferior, încep să se schimbe, în teorie, începând cu 8 ani și jumătate. Perioada de exfoliere (schimbare) se poate extinde până la 11 ani, poate și mai mult, ținând cont de faptul că fiecare copil este diferit (greutate, înălțime, dieta etc.);

- Arcada inferioară: incisivii centrali laterali încep să se schimbe cu vârsta de 5 ani și jumătate, perioada putând să se extindă până spre 7 ani - 8 ani;

- Caninii inferiori se schimbă la vârsta de 8-10 ani

Ca o concluzie, în ultimii 10 ani s-au observat modificări în perioada de erupție a dinților temporari cu cei permanenți din cauza faptului ca micuții au oasele maxilare mai mici.

Dacă dinții de lapte nu sunt mobili, nu produc jenă în timpul meselor, copilul are o igienă bună, iar dintele permanent nu este vizibil pe arcada dentară, atunci chiar dacă vârsta corespunde teoretic cu perioada de înlocuire, nu este recomandată extracția dentară.

Extracția dentară la medicul pedodont este indicată atunci când:

- Dintele permanent este deja pe arcada dentara, fără ca cel de lapte să fie mobil;

- Dintele de lapte are recidivă, abces, edem facial, chiar dacă a fost efectuat tratamentul de canal și chiar repetat;

- Disctrucție coronară extinsă (dacă permite vârsta copilului - nivel de cooperare și vârsta apropiată de momentul la care ar trebui ca dintele de lapte sa fie înlocuit de dintele permanent;

Extracția, indiferent de vârsta copilului, trebuie să fie făcută cu multă răbdare, deoarece este un moment dificil pentru el, datorită anesteziei, instrumentarului specific și, mai ales, pentru că micul pacient nu poate să facă diferența între presiune - momentul în care cleștele este fixat pe dinte- și durere, mai ales dacă este emoționat, așa cum se întâmplă în timpul extracției.