Premium
Emmanuel Macron va fi prezent marţi la Médan (Yvelines) pentru a inaugura primul muzeu dedicat cazului Dreyfus, instalat în locuinţa scriitorului Emile Zola, apărătorul căpitanului Alfred Dreyfus şi autorul celebrului text „J'accuse”, publicat în L'Aurore.
Acest loc al memoriei, care îşi deschide porţile pentru public din 28 octombrie, va perpetua amintirea lui Emile Zola şi a cazului Dreyfus, victimă a unei scheme judiciare şi antisemite din 1894. Căpitanul Dreyfus a fost în final reabilitat în 1906.
Muzeul prezintă mai mult de 500 de documente (obiecte, manuscrise, fotografii, cântece, proiecţii luminoase, broşuri, afişe, pliante), destinate să păstreze memoria „L'Affaire".
Joi se va deschide Casa Zola, impunătoarea vilă restaurată după zece ani de lucrări, locuinţă care a fost achiziţionată de scriitor în 1878 şi unde şi-a scris multe dintre marile sale opere.
Înfiinţarea acestui muzeu în vilă a fost în principal finanţată de omul de afaceri Pierre Bergé, partenerul designerului Yves Saint Laurent, precum şi de Fundaţia pentru Memoria Holocaustului şi a Delegaţiei interministeriale pentru lupta contra rasismului, antisemitismului şi urii anti-LGBT (Dilcrah).
Instituţia va primi în special şcolari pentru a se ocupa de chestiuni privind „antisemitismul, rasismul şi incluziunea, de funcţionarea justiţiei, rolul mass-media şi al reţelelor de socializare, locul intelectualilor în democraţie”, a explicat pentru Le Parisien Louis Gautier, preşedinte al Asociaţiei „Casa Zola-Muzeul Dreyfus”.
Scriitorul şi jurnalistul angajat care va lansa celebrul „J'accuse” a cumpărat această casă pe malul Senei cu drepturile de autor de la „L'Assommoir”, în mai 1878. În trei ani, el a transformat proprietatea într-un domeniu vast unde a dus o viaţă rurală cu grădină de legume, fermă şi sere.
În 2002, pentru centenarul morţii sale, preşedintele Jacques Chirac i-a adus lui Emile Zola la Médan omagiul Naţiunii, insistând pe luptele sale încă actuale. De la moartea scriitorului în 1902, i-a fost adus anual, în octombrie, un omagiu în grădinile casei sale.
Afacerea Dreyfus
În 1894, este descoperită o scrisoare care dovedea că documente confidenţiale au fost transmise ambasadei Germaniei din mijlocul armatei. Pe baza asemănării tipografice între scrisul său şi această scrisoare, ofiţerul Alfred Dreyfus este acuzat de act de înaltă trădare. Condamnat la închisoare pe viaţă, el a fost degradat în curtea de onoare a Şcolii Militare de la Paris, pe 5 ianuarie 1895, apoi deportat pe Insula Diavolului în Guineea franceză.
Afacerea se închide în doi ani, dar familia sa, convinsă de nevinovăţia căpitanului, pregăteşte apărarea şi adună probe. În noiembrie 1897, comandantul Walsin Esterhazy este recunoscut ca adevăratul autor al faptelor de către colonelul Marie-Georges Picquart. Totuşi, pentru împiedicarea reluării procesului, acesta din urmă este demis de Statul major şi mutat în Africa de Nord. În noiembrie 1896, o copie a scrisorii este publicată în presă: nu a existat nicio îndoială în privinţa scrisului comandantului Esterhazy. Tabăra celor care îi luau apărarea lui Dreyfus ia amploare. Statul major este constrâns să-l judece pe Esterhazy în Consiliul de Război. A fost achitat în numele umanităţii pe 11 ianuarie 1898. Ca urmare a achitării lui Esterhazy, Zola, nebun de furie, a scris textul "J'accuse...!".
În 1898, Émile Zola, deja cunoscut marelui public, se afla în culmea gloriei. El a obţinut Legiunea de onoare şi preşedinţia Societăţii de oameni şi litere. Ciclul "Rougon-Macquart" fusese publicat în 20 de volume şi pregătea o serie de trei cărţi întitulată "Les Trois Villes". Scrisese deja două articole despre afacerea Dreyfus publicate în Le Figaro, dar au trecut mai mult sau mai puţin neobservate.
Unii au spus că Zola a scris textul în doar două zile, alţi specialişti cred mai degrabă, având în vedere informaţiile pe care le exploatează scriitorul, că redactarea a început la sfârşitul anului 1897. Însă vestea achitării lui Esterhazy nu a făcut decât să întărească voinţa lui Zola de a face un tur de forţă. Pe 13 ianuarie, la doar două zile după achitarea comandantului, apare "J'accuse...!".
Scrisoarea brutală, fără concesii, face ca sfera politică să se cutremure. "Datoria mea este de a vorbi, nu vreau să fiu complice. Nopţile mele ar fi bântuite de spectrul nevinovatului care ispăşeşte acolo, în cea mai îngrozitoare tortură, o crimă pe care nu a comis-o", scria Zola.
Iar în zilele care au urmat publicării ei, Zola s-a confruntat cu ostilitatea cvasigenerală. Totuşi, ea obţine efectul scontat: afacerea Dreyfus este relansată. Stânga republicană, Clemenceau şi Jean Jaurès în prima linie, iniţial convinşi de vinovăţia lui Alfred Dreyfus, îşi schimbă părerea.
Istoricul René Rémond vede în această înfruntare provocată de "J'accuse...!" o luptă între dreapta şi stânga, aşa cum este cunoscută astăzi.
Ca urmare a publicării textului lui Zola, numeroşi scriitori vor semna în presă un "protest", prin care obţin reluarea procesului Dreyfus. Vor fi 2.000 de intelectuali care vor semna, printre ei aflându-se Anatole France, Georges Courteline, Émile Duclaux, directorul Institutului Pasteur.
Şocul provocat de publicarea textului lui Zola stă mărturie pentru evoluţia presei: după legea din 29 iulie 1881, ea nu încetează să se impună ca o veritabilă contra-putere, capabilă să influenţeze sfera politică şi juridică.
Pe 23 februarie 1898, Zola este condamnat la un an de închisoare şi 4.000 de franci amendă. Pentru a scăpa de justiţie, el se exilează în Anglia. La procesul intentat împotriva lui Zola, convins că arsenalul judiciar nu a funcţionat corect, politicianul Ludovic Trarieux, fost deţinător al Sigiliilor, organizează pe 25 februarie 1898 prima reuniune care va duce la crearea Ligii drepturilor omului (4 iunie 1898).
