Comitetul Naţional de Conducere al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici şi Victime ale Dictaturii din România (AFDPR) îi cere senatorului PSD, Șerban Nicolae, să își ceară scuze public pentru afirmațiile despre foștii deținuți politici. Într-un comunicat remis STIRIPESURSE.RO, Șerban Nicolae precizează că nu a intenționat niciodată să îi jignească pe cei din rezistența anticomunistă, singura lui nedumerire fiind împotriva cui au luptat cei care s-au izolat în munți în perioada 1944-1948, când România era în război și comunismul nu se instalase încă.
”Cu regret constat faptul că, mai înainte de a aplica principiul audiatur et altera pars, Asociația Foștilor Deținuți Politici, respectiv domnul Octav Bjoza, preferă să tragă concluzii și să atribuie calificative irevocabile. Pentru ca lucrurile să fie mai ușor de înțeles, am să dau explicații fiecărei afirmații atribuite mie, astfel cum au apărut în comunicarea AFDPR.
1. „Am rude care au luptat pe Frontul de Vest. Să le spunem că unii mergeau să lupte pe Frontul de Vest pentru eliberarea Transilvaniei, în timp de alţii luptau cu regimul comunist instalat în august 44, este inacceptabil”.
Această afirmație a fost precedată de o solicitare de clarificare făcută către inițiatorul proiectului de lege. Acesta afirmase că rezistența armată din munți a început în 23 august 1944 împotriva puterii comuniste. Este esențială sintagma „în timp ce”. Pentru că nu îmi era și nu îmi este clar împotriva cui ar fi luptat „rezistența armată din munți” în cursul anului 1944, când România era condusă de regele Mihai și de generalul Sănătescu. Cu armatele germane și maghiare? Asta făceau cei aflați în haină militară, pe front. Cu soldații sovietici? Aceștia erau declarați aliați. Cu trupele de Securitate? Securitatea a fost înființată în 1948. Cu „puterea comunistă”? Aceasta nu avea atunci mai mult de o mie de oameni, iar aceștia nu stăteau în munți. Nici inițiatorul proiectului de lege n-a știut să-mi răspundă.
2. „Trupele de securitate au provenit, în principal, din foştii jandarmi”.
Nu înțeleg ce este aberant și nici ce este ofensator în această afirmație. De altfel, nimeni nu mi-a spus că ar fi greșită. Chiar dacă aș fi în eroare, nu înțeleg supărarea. Cunosc mai multe cazuri de ofițeri care au făcut parte din Jandarmerie și apoi au trecut la trupele de Securitate. Aceștia mi-au spus că trupele de Securitate s-au constituit pe scheletul și cu efective provenite de la Jandarmerie, făcând distincție între aceștia – oameni în uniformă militară și cu reguli militare și securiștii implicați în acțiunile de poliție politică, de anchete și persecuții politice. Dacă vreun fost deținut politic sau urmaș de deținut sau persecutat politic se simte ofensat de această afirmație, îmi cer, public, scuze.
3. „Deci erau români contra români”.
Nici aici nu înțeleg ce este aberant sau ofensator. De altfel, chiar domnul Bjoza confirmă că am dreptate. Eu nu-i judec nici pe unii, nici pe alții. Am avut în familie oameni doar de partea opusă regimului. Dar am dreptul să simt durere atunci când românii se omoară între ei. Dacă greșesc, de asemenea, îmi cer scuze.
4. „Eu nu cunosc lupte duse de aceste grupe de partizani din munţi, cu trupele sovietice”.
Și aici, domnul Octav Bjoza îmi dă dreptate, explicând de ce nu s-a întâmplat să se lupte partizanii din munții cu trupele sovietice aflate pe teritoriul României. Am spus ceea ce știam, nu am condamnat pe nimeni. Nu văd ce ar fi aberant sau ofensator ori pentru ce ar trebui să-mi cer scuze.
5. „Între cei care s-au refugiat în munţi erau şi oameni care erau căutaţi pentru alte lucruri. Spre exemplu, n-am cum să fiu de acord cu cei care l-au omorât pe Nicolae Iorga şi să spun că erau partizani anticomunişti sau că erau luptători pentru libertate”.
Nu sunt afirmații, ci opinii. N-am spus că partizanii anticomuniști i-au asasinat pe Iorga, Madgearu sau Duca, sau că erau căutați pentru aceste asasinate. Am dubii că toți cei implicați au fost prinși, judecați și executați, dar nu despre asta era vorba. În orice caz, cei trei nu sunt singurii asasinați mișelește de legionari. Pe lângă ei, au fost și Armand Călinescu, fost prim-ministru, Constantin David și foarte mulți alții, mai puțin notorii. Eu mă refeream la cei care glorificaseră ori justificaseră aceste asasinate. Nu am nici un respect pentru adepții asasinatului politic și nici pentru cei care au ucis români, indiferent de ce parte s-au aflat sau ce justificări au avut. Pentru asta nu îmi cer scuze.
6. „Acţiunile CIA, coroborate cu ale partizanilor din munţi, au slăbit capacitatea de apărare a României, sub pretextul că o fac împotriva regimului comunist, este mai degrabă, ticăloşie”.
N-am rostit o asemenea frază, care, în sine, este o nerozie. Inițiatorul legii și-a argumentat propunerea spunând între altele, că Neagu Djuvara a fost implicat în mai multe operațiuni ale CIA (serviciul de spionaj american), de parașutare a unor partizani pe teritoriul României. Am spus că dacă este așa (nu am asemenea informații, dar nu le neg), este posibil ca unii dintre aceștia să fie în slujba unor interese străine, iar dacă au făcut-o sub pretextul că o fac împotriva regimului comunist, este mai degrabă o ticăloșie. N-am zis nimic, în acest context, despre capacitatea de apărare a României, pentru că nu despre asta era vorba. Retoric, mă întreb ce au simțit partizanii anti-comuniști care au supraviețuit prigoanei, când l-au văzut pe Ceaușescu primit cu cele mai mari onoruri, atât în Biroul Oval de la Casa Alba, de doi președinți americani, cât și în Palatul Buckingham, la Londra, de însăși regina Marii Britanii. Dar întrucât nu am rostit, în forma citată, fraza în cauză, nu înțeleg să-mi cer scuze pentru aceasta.
7. „Acţiunea partizanilor anticomunişti din munţi a fost îndreptată împotriva României”, sau „ne arogăm merite care nu există”.
Prima frază n-am rostit-o niciodată! Pur și simplu. Nu poate fi ofensatoare întrucât nu a existat în cele spuse de mine. A doua a fost rostită, ca o opinie, cu referire la argumentele inițiatorului legii care a spus că rezistența armată din munți este aidoma revoltei maghiare din 1956 și Mișcării „Solidaritatea” din Polonia. Nu fac judecăți și nu calific în nici un fel rezistența armată din munți. Dar revolta maghiară din 1956 a fost îndreptată împotriva ocupantului sovietic și a regimului comunist, iar Mișcarea „Solidaritatea” a dus la răsturnarea regimului comunist în acea țară deschizându-i calea spre democrație. Nu am găsit în nici un studiu istoric opinii care să pună semnul egalității între cele trei acțiuni anti-comuniste. E posibil să fiu insuficient informat și dacă sunt în eroare, îmi cer, public, scuze.
În plus față de cele arătate, doresc să fac și alte câteva precizări.
Dezbaterea a fost strict în limitele inițiativei legislative. Aceasta nu se referea la rezistența anticomunistă în general, ci la acțiunea armată din munți, în perioada 1944-1962. În aceste condiții, nu am făcut considerații generale asupra rezistenței anticomuniste, nu am făcut aprecieri cu privire la persoane și nici nu am manifestat lipsă de respect față de eroismul celor care s-au opus regimului de tip sovietic instalat în România. Nu am asemenea opinii și nu mi-aș permite niciodată să insult eroismul și suferințele unor oameni care au luptat pentru crezul lor, cu atât mai mult cu cât am un respect deosebit pentru profesorul Radu Ciuceanu. Nu înțeleg nici confiscarea rezistenței anticomuniste de către oameni care nu au avut nici o legătură cu aceasta și utilizare în lupta politică de azi. Nu înțeleg cum se permite utilizarea memoriei Elisabetei Rizea (care n-a pus niciodată mâna pe armă și n-a ucis pe nimeni, nici măcar pe cei care au torturat-o și batjocorit-o cu bestialitate!), de către organizații politice.
Regret faptul că domnul Octav Bjoza și AFDPR au acceptat cu atâta ușurință o crasă manipulare, al cărei scop politic, ignobil, este evident”, susține Șerban Nicolae.
Comentează