Premium
Universul este alcătuit în proporţie de 95% din două componente întunecate şi misterioase despre care nu ştim aproape nimic şi despre care sonda spaţială Euclid va încerca să le elucideze. Misiunea Agenţiei Spaţiale Europene (ESA) va decola de la Cape Canaveral, în Florida, sâmbătă, la ora 15.11 GMT, la bordul unei rachete SpaceX Falcon 9, potrivit AFP.
Sonda de două tone, proiectată de Thales Alenia Space, va fi lansată spre poziţia sa finală, la 1,5 milioane de kilometri de Pământ. De acolo, Euclid, denumită după inventatorul geometriei, va desena o hartă tridimensională a Universului, cuprinzând două miliarde de galaxii pe o porţiune de o treime din bolta cerească.
Cea de-a treia dimensiune a hărţii va fi timpul: capturând lumina unor galaxii care au avut nevoie de până la zece miliarde de ani pentru a ajunge la noi, Euclid va plonja în trecutul Universului, vechi de 13,8 miliarde de ani.
Scopul este de a reconstrui istoria acestuia prin împărţirea în "felii de timp", a explicat, în cadrul unei conferinţe de presă, astrofizicianul Yannick Mellier, şeful consorţiului Euclid, care reuneşte 16 ţări.
Studiază formarea galaxiilor
Speranţa este de a detecta urmele lăsate de materia şi energia întunecată în timpul formării galaxiilor.
Materia şi energia întunecate sunt de natură necunoscută, dar par să guverneze Universul, din care doar 5% este alcătuit din materie "obişnuită" vizibilă. Şeful misiunii Euclid, Giuseppe Racca, descrie această lipsă de cunoştinţe ca fiind o "ruşine cosmică".
Fără ele, oamenii de ştiinţă nu pot explica modul în care funcţionează cosmosul. O enigmă care datează încă din anii 1930, când astronomul elveţian Fritz Zwicky, observând clusterul de galaxii Coma, a emis ipoteza că o parte semnificativă din masa acestuia era invizibilă.
Aproape 100 de ani mai târziu, existenţa acestei materii lipsă - cunoscută sub numele de materie neagră, deoarece nu absoarbe şi nici nu reflectă lumina - este acum acceptată pe scară largă. Când ne uităm la vârful aisbergului, există ceva ce nu înţelegem: totul se întâmplă prea repede", rezumă David Elbaz, membru al colaborării Euclid.
Viteza de rotaţie a stelelor în cadrul galaxiilor - inclusiv cea a Soarelui nostru - este atât de mare încât acestea ar trebui să fie ejectate, "ca o rachetă care se eliberează de gravitaţia terestră şi decolează", explică pentru AFP acest astrofizician de la Comisariatul francez pentru Energie Atomică. Cu toate acestea, ele rămân acolo. Deducem de aici că există o gravitaţie suplimentară care le ţine împreună", acţionând ca un ciment.
La sfârşitul anilor 1990, astronomii au detectat o a doua anomalie, la scara întregului Univers: galaxiile se îndepărtează tot mai mult, sub efectul unei forţe de respingere numită energie întunecată.
Se crede că această accelerare a expansiunii Universului a început în urmă cu şase miliarde de ani. Întorcându-se cu 10 miliarde de ani în urmă, Euclid ar putea observa primele efecte ale energiei întunecate şi ar putea să o identifice mai bine, speră proiectanţii săi.
Dar cum observăm invizibilul? Măsurându-i absenţa, prin intermediul unui efect de deformare cunoscut sub numele de lentilă gravitaţională: lumina provenită de la un obiect îndepărtat, cum ar fi o galaxie, este deviată în mod insensibil de materia vizibilă şi de materia întunecată pe care o întâlneşte în drumul său către observator.
Prin scăderea materiei vizibile, putem "calcula" prezenţa materiei întunecate", explică Giuseppe Racca.
"Privind acest film de deformări din istoria Universului, putem înţelege cum se comportă energia întunecată", adaugă David Elbaz.
Omul de ştiinţă face o comparaţie cu un balon pe care tragem linii cu un marker pentru a "vedea cât de repede se umflă balonul" - ceea ce ne ajută să înţelegem efectele materiei întunecate. În ceea ce priveşte energia întunecată, aceasta ar fi respiraţia care umflă balonul.
Euclid are la bord două instrumente: un aparat de imagistică care observă în lumină vizibilă (VIS) şi un spectrometru în infraroşu (NISP).
Potrivit lui Yannick Mellier, această cartografiere fără precedent va fi "o mină de aur pentru astrofizică", permiţându-ne să studiem forma galaxiilor, naşterea găurilor negre.
Cu un cost de 1,5 miliarde de euro, misiunea europeană este programată să dureze cel puţin până în 2029.
