Europa, satelitul îngheţat al giganticei planete gazoase Jupiter, ar putea dispune de un sistem de diseminare a ingredientelor chimice necesare vieţii în vastul său ocean subglacial, conform unui studiu publicat la 20 ianuarie în The Planetary Science Journal, tansmite Space.com.
Europa, una dintre zecile de luni care orbitează Jupiter, a intrigat mult timp oamenii de ştiinţă, fiind considerată unul dintre cele mai promiţătoare locuri din Sistemul Solar pentru căutarea vieţii extraterestre, datorită unui ocean global ascuns sub suprafaţa sa fracturată şi îngheţată, care ar putea conţine de două ori mai multă apă sărată decât toate oceanele Pământului la un loc, informează Agerpres.
Însă, spre deosebire de Pământ, oceanul Europei este lipsit de oxigen şi izolat de lumina Soarelui, fiind exclusă fotosinteza şi necesitând ca orice potenţială formă de viaţă să se bazeze în schimb pe energie chimică. O întrebare cheie fără răspuns a fost modul în care ingredientele pentru această energie - cum ar fi oxidanţii care susţin viaţa creaţi pe suprafaţa lunii de radiaţiile intense de la Jupiter - ar putea fi transportate prin stratul gros de gheaţă al Europei către oceanul de dedesubt.
Noul studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea de Stat din Washington sugerează că răspunsul ar putea consta într-un proces geologic lent, dar persistent, care face ca porţiuni din gheaţa de la suprafaţa Europei să se scufunde, transportând în apele oceanului aceste substanţe.
"Aceasta este o idee nouă în ştiinţa planetară, inspirată de un sistem bine înţeles în geoştiinţe", a declarat într-un comunicat autorul principal al studiului, Austin Green, în prezent cercetător postdoctoral la Virginia Tech. "Cel mai interesant este faptul că această nouă idee abordează una dintre problemele legate de posibilitatea existenţei vieţii de lungă durată de pe Europa şi este un semn bun pentru perspectivele vieţii extraterestre în oceanul său".
Oamenii de ştiinţă ştiu din imaginile realizate în timpul survolurilor sondelor spaţiale că suprafaţa Europei este extrem de activă din punct de vedere geologic datorită puternicei atracţii gravitaţionale exercitate de Jupiter. Cu toate acestea, cea mai mare parte a acestei mişcări pare să se producă pe orizontală, mai degrabă decât pe verticală, conform noului studiu, ceea ce limitează oportunităţile ca materialele de la suprafaţă să migreze în jos, cu excepţia evenimentelor extreme, cum ar fi cele de fracturare masivă.
În plus, se crede că gheaţa din apropierea suprafeţei lunii joviene se comportă ca un "calotă stagnantă" rigidă, restricţionând şi mai mult livrarea de oxidanţi către oceanul subteran, notează studiul.
Folosind modele computerizate, cercetătorii au ajuns la concluzia că zonele de gheaţă bogată în sare din apropierea suprafeţei Europei pot deveni atât mai dense, cât şi mai slabe mecanic decât gheaţa din jur, mai pură. În condiţii potrivite, aceste zone mai dense se pot desprinde şi se pot scufunda încet, sau "se pot scurge", prin învelişul de gheaţă, ajungând în cele din urmă la oceanul de dedesubt în "doar" aproximativ 30.000 de ani, conform studiului.
Procesul, cunoscut sub numele de "scufundare a litosferei", este similar unui proces geologic de pe Pământ, prin care porţiuni din stratul exterior al planetei se scufundă în manta. În 2025, cercetătorii au identificat acest proces în desfăşurare sub lanţul muntos Sierra Nevada.
Pentru a testa dacă un mecanism similar ar putea funcţiona pe Europa, Green şi echipa sa au modelat o calotă glaciară cu o grosime de aproximativ 30 de kilometri, într-o serie de şase scenarii. În toate scenariile, materialul de suprafaţă din primii 300 de metri coboară spre baza învelişului, arată noul studiu.
În unele scenarii, scufundarea a început după 1 până la 3 milioane de ani şi a ajuns la baza calotei după 5 până la 10 milioane de ani. În învelişurile de gheaţă care au fost mai grav deteriorate sau slăbite, scufundarea a început după doar 30.000 de ani, arată studiul.
Acest lucru s-a întâmplat pentru aproape orice conţinut de sare, spun cercetătorii, cu condiţia ca gheaţa de la suprafaţă să fi experimentat cel puţin un anumit grad de slăbire.
Conform studiului, mecanismul "ar putea fi o metodă (relativ) rapidă de transport al materialelor de la suprafaţă către oceanul subiacent de pe Europa".
Europa va fi studiată mai detaliat în următorii ani de către misiunea Europa Clipper a NASA. Lansată în 2024, sonda spaţială Clipper urmează să ajungă în sistemul jovian în aprilie 2030 şi să efectueze aproape 50 de survoluri de aproape ale Europei pe parcursul a patru ani, permiţând oamenilor de ştiinţă să evalueze adâncimea oceanului său subteran şi să evalueze în continuare potenţialul existenţei vieţii pe acest satelit.
Comentează