Relația dintre Europa și Statele Unite intră într-o etapă de incertitudine, după ce Washingtonul a transmis semnale clare că vechile garanții de securitate nu mai pot fi considerate permanente. Noua abordare americană ridică întrebări serioase despre rolul Europei într-o lume în care alianțele tradiționale capătă un nou sens.
Oficialii americani susțin că marile riscuri globale nu mai pot fi gestionate prin intervenții costisitoare și că fiecare regiune trebuie să își asume propria stabilitate, notează The Conversation.
În acest context, Europa este privită ca un actor care trebuie să își definească mai clar interesele și să își consolideze capacitatea de a acționa independent.
'Dispariția civilizației'
Sintagma „dispariția civilizației” a devenit unul dintre cele mai controversate concepte din discursul recent privind securitatea globală. Folosită în evaluările strategice ale Statelor Unite, expresia nu face referire la un colaps economic sau la o prăbușire instituțională a Europei, ci la o presupusă slăbire a valorilor care au stat la baza parteneriatului transatlantic.
În această logică, civilizația este definită prin atașamentul față de libertățile individuale, drepturile politice și posibilitatea oamenilor de a-și construi propriul parcurs de viață.
Afirmațiile potrivit cărora societățile europene ar traversa o criză profundă de valori au fost primite cu scepticism. Indicatorii internaționali arată că multe state europene se află în topul clasamentelor privind libertățile civile, calitatea vieții și bunăstarea socială.
De asemenea, datele privind sănătatea publică și speranța de viață indică rezultate mai bune decât în alte mari puteri globale.
Migrația, o problemă reală
Un alt subiect sensibil îl reprezintă migrația. În timp ce aceasta este prezentată de unii decidenți drept o amenințare la identitatea europeană, istoria recentă arată că mobilitatea populației a contribuit semnificativ la dezvoltarea economică și socială a multor state occidentale.
Problema reală a Europei nu pare să fie una de identitate, ci de coordonare politică. Lipsa unei direcții comune în materie de securitate, politică externă și apărare slăbește capacitatea Uniunii Europene de a răspunde eficient la crizele din vecinătatea sa, de la est la sud.
În timp ce Statele Unite își reduc implicarea globală și resping ideea de a exporta modele politice, Europa este pusă în situația de a decide dacă va rămâne un actor pasiv sau dacă va investi în propriile instrumente de influență și stabilitate regională.
Un moment de decizie pentru continent
Tot mai mulți analiști consideră că soluția nu constă într-o revenire la izolaționism național, ci într-o reformă profundă a cooperării internaționale. Uniunea Europeană este văzută ca un cadru esențial pentru această transformare, capabil să ofere coerență și greutate politică într-un context geopolitic tot mai fragmentat.
În lipsa unei reacții rapide și unite, Europa riscă să piardă nu doar influență externă, ci și capacitatea de a-și proteja propriul model de societate. Viitorul continentului depinde de asumarea unui rol activ, adaptat realităților secolului XXI, în care securitatea, prosperitatea și valorile nu mai pot fi garantate de alții.
Comentează