EXCLUSIV Și-a cumpărat Microsoft bunăvoința vocilor anti-corupție?

În timp ce companiile românești au devenit inamici publici, cele de peste ocean par a fi scăpat de criticile vocilor anti-corupție deși dosarul care a bulversat România se referă, în principal, la licențele Microsoft. Microsoft a avut însă grijă să investească bani buni în perioada desfășurării contractelor sale în cele mai cunoscute voci anti-corupție. Așa se face că liderii de opinie care și-au construit o carieră din a tuna și fulgera împotriva incorectitudinii sunt cuprinși de o tăcere stranie când vine vorba de manevrele Microsoft în România.

Iată și una din cauze. ”Intelectualii lui Băsescu” au făcut parte din privilegiații sponsorizați de Microsoft România în perioada 2003-2006. Poate de aceea niciunul din numele participante la conferințele Microsoft nu s-a pronunțat public cu privire la … Microsoft. Printre ”fanii” Microsoft se numără nume grele precum Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu și H.R. Patapievici, Mircea Mihăeș sau actualul ambasador al României la Chișinău, Marius Lazurca. Maestrul de ceremonii și intermediarul legăturii intelectualilor cu Microsoft a fost Ioan T. Morar. O descriere a felului cum funcționa această operațiune scumpă de promovare a Microsoft o găsim chiar la unul din participanți, Mircea Mihăeș, într-un articol din România Literară nr. 47 din 2004:

Legătura Microsoft cu grupul de susținători al lui Traian Băsescu, cei mai importanți fiind răsplătiți ulterior cu funcții la Institutul Cultural Român sau în diplomație, s-a concretizat în conferințe ținute în toată țara și în cărți publicate de Humanitas, editura lui Liiceanu. Andrei Pleșu a fost cel care a dialogat efectiv despre rolul Microsoft în lume la conferința ”Despre inimă” din 8 decembrie 2006, fiind cea de-a 18-a conferință Microsoft. (textul integral poat fi găsit AICI. În cadrul acestei conferințe, Pleșu dialoghează cu CEO Microsoft România de la acea vreme, Silviu Hotăran.

Perioada desfășurării conferințelor Microsoft în care intelectualii cunoscuți ai țării făceau imagine publică pentru companie coincide cu perioada contractelor în care Microsoft are rolul principal în România. Tăcerea acelorași intelectuali pe această temă este, din acest punct de vedere, foarte grăitoare. Investiția în bunăvoința publică față de Microsoft a fost costisitoare și deocamdată nimeni nu a cercetat câți bani a cheltuit compania în a-și asigura o imagine bună sau protecția vizavi de activitățile sale.  Sau câți km de autostradă se puteau construi din acești bani. Rezultul însă este pe măsură: Dosarul Microsoft pare a fi despre oricine altcineva, numai despre Microsoft nu!