Singurul sondaj de tip exit-poll realizat la alegerile parlamentare arată PSD pe primul loc, la mică distanţă, însă fără să ia în calcul voturile din Diaspora. După anunţarea rezultatelor din sondajul exit-poll, liderii social-democraţi îşi menţin declaraţiile din ultimele zile: preşedintele Klaus Iohannis este obligat să desemneze un premier de la partidul câştigător. Situaţia este mai nuanţată, dacă privim la Constituţie şi la jurisprudenţa CCR.
Potrivit articolului 103, alin. (1) din Constituţie, "Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament. "
Cum este deja foarte clar că niciun partid nu a obţinut majoritatea absolută la alegerile parlamentare (50% plus 1), preşedintele nu nu este obligat să desemneze un premier de la un partid doar în virtutea acestor prevederi constituţionale.
PSD mai are însă şi alte mijloace de a forţa mâna preşedintelui. Primul pas ar fi ca PSD să obţină, prin negociere, susţinerea altor formaţiuni parlamentare. În cazul (aparent improbabil, dacă privim la datele exit-pol-ului) în care PSD poate face dovada că are susţinerea cel puţin 50% plus 1 dintre parlamentari, prin semnături sau alte mijloace, social-democraţii ar putea face apel la jurisprudenţa CCR.
Decizia nr. 80/2014 asupra propunerii legislative privind revizuirea Constituției României conţine câteva lămuriri cu privire la marja de apreciere de care beneficiază preşedintele în desemnarea candidatului pentru funcţia de prim-ministru:
"(...) Președintele României, neputând avea rol de decident în această procedură, ci de arbitru și mediator între forțele politice, are doar competența de a desemna drept candidat pe reprezentantul propus de alianța politică sau partidul politic care deține majoritatea absolută a mandatelor parlamentare sau, în cazul în care nu există o asemenea majoritate, pe reprezentantul propus de alianța politică sau partidul politic care poate asigura susținerea parlamentară necesară obținerii votului de încredere al Parlamentului." (paragraful 319)
"A reglementa (...) dreptul unei minorități parlamentare de a propune desemnarea, în mod invariabil, a candidatului pentru funcția de prim-ministru înseamnă a accepta că se poate învesti un Guvern fără legitimitate electorală. A nu ține cont de faptul că cetățenii au ales în favoarea unor competitori electorali care formează sau pot forma o majoritate absolută, de natură a asigura învestirea Guvernului, înseamnă a afecta în mod decisiv dreptul de vot, întrucât exprimarea dreptului de vot vizează, în mod direct, configurația politică a Parlamentului, iar, indirect, învestirea Guvernului." (paragraful 325)
Desigur, în acest moment, o alianţă de dreapta pare mult mai probabilă în Parlament, astfel că este greu de crezut că se va ajunge la o eventuală contestare la CCR a unei propuneri făcute de Klaus Iohannis. Declaraţiile liderilor PSD, în această situaţie, deşi nu sunt complet lipsite de temeiuri constituţionale, sunt simple declaraţii politice, neexistând obligaţia preşedintelui de a desemna premierul de la partidul care deţine cel mai mare număr de mandate dintre formaţiunile reprezentate în Parlament.
Comentează