Europarlamentara Diana Șoșoacă a fost dată afară din Parlamentul European, după ce a făcut circ în plen, în data de 18 iulie. Momentul – așa cum aflăm acum – a fost amplu discutat nu doar în presa internațională, ci și pe holurile instituțiilor europene. Gestul Dianei Șoșoacă a grăbit un vot clar pentru Ursula von der Leyen în fruntea Comisiei Europene, cu 401 voturi pentru, 284 împotrivă şi 15 abţineri, în condiţiile în care avea nevoie de minimum 361 de voturi pentru a trece, după cum arată din discuțiile de grup dezvăluite de europarlamentarul Vasile Dîncu (PSD).
Europarlamentarul Vasile Dîncu a explicat, pe larg, de ce a votat pentru Ursula von der Leyen în fruntea Comisiei Europene. El a detaliat și care au fost discuțiile de culise după scandalul făcut de Diana Șoșoacă.
Vasile Dîncu: „Paradoxul Șoșoacă - când dușmanul devine aliat”
„Evenimentul în care Diana Șoșoacă și-a făcut „numărul” a fost o surpriză și, oarecum, a căzut ca un trăsnet într-un hemiciclu aproape blazat, unde toată lumea știa că nu se poate face mare lucru, în afara unor efecte retorice.
Ieșirea primitivă a colegei mele din Parlamentul European a creat o surpriză și o contestare violentă. A fost fluierată și huiduită din toate părțile, inclusiv din zona ei de proximitate spațială si ideologică, acolo unde se știe că sunt plasați așa-numiții „patrioți” europeni. Această zonă nu a primit-o în niciun grup, dar a simțit că pierde la imagine dacă se asociază cu circul cu care Șoșoacă ne-a obișnuit deja. Admonestarea Ursulei de către Diana Șoșoacă a fost fluierată vehement și de colegii ei, dar și de noi, devenind astfel aliați de conjunctură, și nu a rămas fără efect. În toate grupurile s-a vorbit despre nevoia unui vot pentru Ursula, ca alternativă la violența și intoleranța extremei drepte. Asta ne așteaptă dacă nu votăm pentru Ursula, spuneau și cei care se îndoiau cu o zi înainte de necesitatea votului pentru von der Leyen sau care spuneau că ne mai putem gândi până în toamnă.
Paradoxul este că Diana Șoșoacă i-a dat o mână de ajutor Ursulei, nedorita ei expresivitate ajutând la o polarizare extremă, din care von der Leyen a câștigat voturi în plus”, a explicat Vasile Dîncu, pe pagina sa de Facebook.
De ce a votat Dîncu pentru Ursula von der Leyen?
„Un vot fără alternativă.
Dintru început trebuie să observăm că votul pentru Ursula von der Leyen la șefia Comisei Europene a fost un vot fără alternativă. Nu exista un contracandidat, iar un vot împotrivă însemna o victorie a extremiștilor antieuropeni de dreapta sau a celor din stânga extremă. Au existat multe rezerve despre care voi vorbi în cele ce urmează, dar a existat o singura cale: pro-europenismul. În fața mai multor tipuri de emoții sau păreri legate de cei cinci ani anteriori cu Ursula von der Leyen, singura pe care o puteam alege, era legată de ideea că ne unește atitudinea pro-europeană. Și chiar așa era!
A existat alternativa, proastă de altfel, de a amâna decizia până la toamnă, dacă votam o propunere făcută de grupul parlamentar The Left*, și, în tot acest timp, să mai negociem cu un PPE** orgolios și nedispus la prea multe concesii, dar această variantă ar fi dat muniție pentru extremiștii antieuropeni. Știm însă că cifrele majorității nu aveau cum să se schimbe nici până atunci, dar, în mod sigur, climatul ar fi fost mai prost. Chiar dacă a primit cu 31 mai multe voturi decât în urmă cu cinci ani, Ursula a avut emoții până în ultima clipă pentru că Manfred Weber, șeful PPE, aflat într-o anumită competiție internă cu von der Leyen, nu a vrut să semneze un protocol scris de colaborare cu Grupul S&D***, lăsând impresia că are de gând ca în viitor să valorifice potențialul unor extremiști de dreapta. Astfel, Ursula a fost lăsată singură. Multe dintre colegele noastre din S&D au discutat despre asta cu un fel de compasiune: să facem un pas în întâmpinarea ei, deoarece propriul partid nu o susține, ne-a spus un important deputat de centru-stânga // dacă votăm împotrivă, atunci pilonul social va avea de suferit, așa că mai bine consolidăm majoritatea pro-europeană.
Concesiile Ursulei
De fapt, candidatul PPE a venit cu o serie de concesii pe care le-a făcut stângii, de fapt Europei sociale, iar aceste lucruri nu o fac simpatică rigoriștilor din PPE. O analiză pe care am făcut-o înainte de vot a arătat că între 80 și 90 de procente dintre propunerile S&D se regăsesc în documentul numit „Orientări strategice pentru viitorul Comisiei europene”. Sigur, temele sociale sunt insuficient detaliate, se află la finalul documentului, arătând că Europa socială și coeziunea nu sunt priorități pentru mandatul care începe, dar efortul ei a fost apreciat. În plus, pe locul trei în lista priorităților a pus consolidarea modelului social, a vorbit, de asemenea, despre criza locuintelor și a propus un comisar pentru locuire, chiar dacă nu avem nicio garanție că vor exista fonduri pentru acest deziderat și că va deveni, cu adevărat, o prioritate. A vorbit și despre politica regională, abandonată de echipa lui Manfred Weber, dar și despre sprijinirea tinerilor, temă care, de asemenea, nu reprezintă o prioritate de dreapta. Tot ca o concesie pentru noi, cei de centru-stânga, candidata a menționat calitatea vieții și securitatea alimentară, unde agricultura este parte a modului nostru de viață și trebuie să rămână așa. Sigur, a menționat, în cele din urmă, și protejarea democrației și susținerea valorilor statului de drept, dar această temă este des vehiculată, fără să fie și simplu de a acționa; instituțional trebuie menținută permanent o vigilență crescută pentru că alunecarea spre autocrație, sub diferite forme, poate fi insesizabilă.
Sigur, încă nu știm dacă va exista un comisar pentru coeziune, așa cum nu cunoaștem informații despre alocările bugetare viitoare, dar am decis cu toții, în cadrul Grupului S&D, că este mai corect să facem parte din soluție, decât să ajungem să accentuăm problema greutății de a crea un proiect european coeziv și coerent.
Votul nostru a fost unul condiționat
Ursula von der Leyen s-a adaptat bine situației politice, iar noi, cei de centru-stânga, știam este că este un politician de dreapta și nu ne așteptam să prezinte proiect diferit față de cel cu care a venit. Știm că dreapta europeană vrea doar o distribuție a efortului colectiv spre complexul industrial și spre blocarea migrației. De altfel, au fost singurele teme amintite de Manfred Weber în discursul său, ignorând cu bună știință toate temele de stânga aduse de von der Leyen în proiect ei politic. De aceea, votul nostru a fost condiționat de îndeplinirea acestor promisiuni în perioada de constituire a comisiei și numire a comisarilor.
Va fi al doilea aliniament al luptei pe care va trebui să o dăm pentru o Europă socială. Acolo nu vor mai fi alegeri fără alternativă, acolo vom condiționa alegerea oamenilor de proiectele lor, de îndeplinirea promisiunilor și de expertiza celor aleși să pună în practică orientările strategice și acolo nu se va mai face concesia globală pe ideea că singurul lucru ce ne leagă este proeuropenismul. Acolo vom discuta despre programe, idei, mijloace și resurse.
*The left = Grupul Stângii din Parlamentul European
** PPE = Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) din Parlamentul European
*** S&D=Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European”, a concluzionat Dîncu.
Comentează