De aproape doi ani, peste 924.000 de seniori sunt condamnați să trăiască dintr-o pensie minimă de 1.281 de lei pe lună, o sumă care nu mai înseamnă trai, ci simplă supraviețuire. Indiferența statului român față de nevoile acestora le încalcă dreptul la un nivel de trai decent prevăzut la art. 47 din Constituția României și reprezintă un abuz prin care statul condamnă la sărăcie extremă unul din cinci vârstnici din România.
Statul român le alocă, în mod oficial, 43 de lei pe zi pentru hrană, medicamente, utilități și tot ce înseamnă o viață decentă. În realitate, pragul sărăciei impune cel puțin 63 de lei zilnic. Acești bani nu acoperă nici măcar strictul necesar. Potrivit celor mai recente date, coșul minim de consum pentru un adult a ajuns la 4.322 de lei lunar. Raportată la acest nivel, pensia minimă acoperă abia o pătrime din nevoile reale. În timp ce prețurile la alimente, energie și medicamente au explodat, statul a înghețat veniturile celor mai vulnerabili. Practic, sărăcia nu mai este un risc, ci o sentință pe termen nedeterminat.
Consecințele sunt dramatice: pentru sute de mii de vârstnici, mâncarea, tratamentul medical și plata facturilor au devenit opțiuni, nu drepturi. Fiecare lună este un calcul dureros: între pastile și hrană, între lumină și căldură. Aceasta este realitatea tăcută a României sociale din 2025.
Tabloul devine și mai dur când privim spre restul Europei. În timp ce România menține o pensie minimă de aproximativ 255 de euro, Bulgaria oferă peste 320 de euro, iar Polonia aproximativ 415 euro lunar. În vestul continentului, discrepanțele sunt dramatice: Italia - circa 600 de euro, Spania - peste 825 de euro, Franța - peste 1.000 de euro, iar în Germania, sprijinul social pentru seniorii cu venituri mici, împreună cu costurile locuinței, atinge niveluri similare.
Un bunic din România este, astfel, obligat să trăiască dintr-un venit de aproape patru ori mai mic decât un senior din statele europene dezvoltate.
În acest context, FACIAS solicită Guvernului majorarea imediată a pensiei minime în raport cu inflația și costurile actuale ale vieții, pentru a preveni transformarea acestei situații într-o criză socială de proporții. Pentru sute de mii de români seniori, fiecare lună de întârziere nu mai este o simplă problemă de politică publică.
Comentează