Premium
Câteva familii care trăiesc în Munții Cernei, în cătunele Ineleț și Scărișoara din județul Caraș-Severin, fără curent electric, fără tehnologie, fără drumuri și care merg patru ore pe jos până la primul magazin, au fost vizitate de Moș Nicolae, de jandarmi, care le-au dus cadouri surpriză, scrie Mediafax.
Câteva familii trăiesc, în munții Cernei, fără curent electric, fără tehnologie și fără drumuri
În munții Cernei, în Caraș-Severin, câteva familii din cătunele Ineleț și Scărișoara locuiesc în condiții greu de imaginat în anul 2019. N-au curent electric, iar autoturismele n-au ajuns niciodată în acele locuri. Cumpărături fac o dată la câteva săptămâni, vara, iar iarna, cu greu se mai încumetă cineva să iasă din localitate. Cel mai scurt drum de acces înseamnă câteva ore de mers pe jos și să escaladezi muntele pe o scară de lemn. Câțiva jandarmi de la Inspectoratul de Jandarmi Dolj, impresionați de situația locuitorilor, de Moș Nicolae, le-au dus alimente și obiecte de strictă necesitate pe care le-au cărat în spate
Cătunele Ineleț și Scărisoara se află la doar 20 de kilometri de Băile Herculane. Drumul până acolo este o adevărată aventură, iar dacă nu te-ai născut în acele locuri, trebuie să ai condiția fizică și îndemânarea unui alpinist.
Calea de acces este formată din patru scări de lemn fixate pe peretele muntelui, pe o porțiune de mai bine de o sută de metri.
Când plouă sau când îngheață, scările pot fi o adevărată „capcană a morții”, chiar și pentru cei mai experimentați cățărători, povește plt. adj. Leone Iordache, un jandarm craiovean, pasionat de munte.
A descoperit cătunul Ineleț în 2016, în timpul unei drumeții și s-a îndrăgostit de oamenii și peisajele din munții Cernei.
„În urmă cu aproximativ trei ani de zile, un coleg de-al meu iubitor de munte, m-a invitat și pe mine la o drumeție montană.Am ajuns cu această ocazie, prima dată, în localitatea Ineleț, pe valea Cernei. Acea localitate este un cătun cu nouă gospodării izolate, niște oameni gospodari , foarte muncitori și un peisaj cum îi spunem noi. Și atunci am rămas profund impresionat.(...) Legătura lor cu civilizația este destul de deficitară. Cătunul Ineleț se află la 20 km de la Băile Herculane către Baia de Aramă și de acolo, drumul până la cătun sunt două comunicări, ca să spun așa. Una este foarte anevoioasă, pe o distanță de 4-6 km în care se urcă niște scări cam pe o sută de metri, în număr de patru scări totalizând cam o sută de metri. E o urcare foarte dificilă. Aceste scări sunt prinse pe un petere abrupt, de calcar, al muntelui și sunt foarte anevoioase. Mai ales cu o greutate...cu atât mai mult. Oamenii aceștia sunt nevoiți, de multe ori, pentru a se aproviziona, undeva la două-trei ore distanță să meargă la un magazin apropiat, să efectueze deplasarea pe acest drum”, a declarat plt. adj.Leone Iordache de la IJJ Dolj.
Dacă nu reușesc să urce scările cu plasele cu cumpărături în spate, cea de-a doua variantă de acces către civilizație, mult mai lungă, este un drum forestier.
Citește și: Un copil a fost rănit grav, după ce a fost lovit de o mașină
Până la primul magazin, pe acest traseu, localnicii merg, pe jos sau cu caii, patru ore. Asta dacă vremea permite.
Iarna, cătunul rămâne izolat în nămeți, a povestit Nicușor Cionca, un tânăr de 28 de ani care s-a născut în Ineleț și care se întoarce aici periodic pentru a avea grijă de bunicii și părinții săi care n-au plecat din cătun.
„Ne-am aprovizionat din timp ca să nu avem probleme la iarnă. Coborâm la Herculane, luăm de acolo și urcăm înapoi. Pe scară sau pe drumul forestier mergem pe jos sau cu calul. Altă posibilitate nu e. Pe cal poți să pui 60-70 kg . Ne mai ajutăm între noi cu vecinii, suntem neamuri. Mai mult bătrâni. Tineri prea puțini mai sunt. Sunt plecați , doar de sărbători mai vin acasă. În rest, nu. Toți lucrează. Școala s-a închis anul trecut. Nu mai sunt copii”, a declarat Nicușor Cionca, locuitor al cătunului Ineleț.
În ajun de Moș Nicolae, locuitorii din Ineleț au avut musafiri surpriză. Câțiva jandarmi din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Dolj, încărcați cu alimente și obiecte de strictă necesitate, au mers pe jos, patru ore, pentru a le aduce oamenilor din inima muntelui câteva daruri de sărbători.
„A fost spectaculos. Cu toții am fost încântați și, pe de altă parte, observăm și alte suflete din țara noastră care locuiesc în alte condiții și considerăm și apreciem că au nevoie de prezența noastră.Niște oameni extraordinari. Când am ajuns la ei să le înmânăm și noi ajutorul acesta cu ocazia sărbătorilor, că acesta a fost scopul, să mergem să le aducem o bucurie în suflet cu ocazia sărbătorilor care urmează, ne-au deschis ușile foarte primitori, foarte încântați că le bate cineva la ușă să schimbe o vorbă, să mai afle informații din țară și noi despre ei, bineînțeles. Au avut o stare de bucurie extraordinară. Se vedea în ochii lor. Le sclipeau de bucurie, efectiv, pentru că le bate cineva la ușă”, a declarat plt. adj. Leone Iordache.
Deși traseul este extrem de dificil, peisajul este desprins parcă din povești. Sus, în inima muntelui, oamenii care locuiesc aici de când se știu trăiesc într-o armonie aproape perfectă cu natura. Curent electric n-a fost niciodată, și nici mașini care să polueze aerul tare, de munte.
În Ineleț mai sunt acum 6-7 familii. Puținii localnici care au mai rămas pe aceste meleaguri își luminează casele cu lămpi pe petrol. Doar câțiva și-au montat panouri solare și au adus generatoare care le dau curent electric, povestește plutonierul adjutant Leone Iordache.
„Este un peisaj, pot să spun, în care nu s-au adus multe modificări în ultimii ani. Gândiți-vă că nu au curent electric, ei noaptea aprind lămpile. Acum au început anumite gospodării să folosească panourile solare și trăiesc acolo, efectiv, ei sunt… Singura problemă a lor este că sunt izolați. Ei sunt foarte gospodari, nu se vaită de nimic și au bucuria comunicării cu oamenii”, a declarat plt. adj.Leone Iordache.
Vara, cătunele Ineleț-Scărișoara sunt des vizitate de turiști pasionați de drumețiile montane.
Iarna, în schimb, potrivit localnicilor, doar preotul ajunge aici. Vine săptămânal, din Caransebeș, pentru a ține slujbă în bisericuța din Ineleț.
