Premium
Istoria Iugoslaviei conţine un episod aproape incredibil, în care autorităţile comuniste şi poliţia au fost sfidate într-un mod nemaivăzut, de către un Porsche 911 Targa enigmatic, care apărea noapte de noapte pe străzile Belgradului, la acelaşi sens giratoriu, în derapări controlate, după care reuşea de fiecare dată să se facă nevăzut.
Maşina propriu-zisă aparţinuse unui jucător de tenis, Ivko Plecevic, despre care se spunea că ar fi câştigat-o la o competiţie internaţională. Pe atunci, Porsche avea obiceiul de a oferi drept premii câte un Porsche câştigătorilor competiţiilor internaţionale de tenis, notează piațaauto.md.
Ei bine, în vara lui 1979, un hoţ de maşini din Belgrad devenise notoriu în mediul criminal. Numele său era Vlada Vasilijevic, şi acesta avusese întâi porecla Vlada Opel, apoi Vlada Kljuc, cuvântul Kljuc însemnând cheie în sârbă. Porecla îi fusese dată pentru că acesta putea deschide şi porni în doar câteva secunde aproape orice maşină. Şi a făcut-o şi cu Porsche-ul 911 Targa al tenismenului Precevic. Într-o noapte din august 1979, hoţul a furat Porsche-ul şi s-a făcut nevăzut.
De obicei, acesta fura maşinile mai condimentate pe care le găsea şi dădea câteva ture în viteză cu ele, după care le părăsea. Hoţul devenise şi un şofer foarte bun, care putea stăpâni bine maşinile. Atunci când a furat Porsche-ul, acesta nu l-a mai abandonat, cum făcea de obicei. Deşi informaţiile despre versiunea şi puterea exactă a acelui Porsche sunt inexacte, acesta avea un motor de 2,7 litri şi livra minim 150 CP, accelerând de la 0 la 100 km/h în circa 6,5 secunde.
Tenismenul a raportat furtul la poliţie, dar Porsche-ul a apărut repede în vizorul public. Vlada a mers cu el în centrul Belgradului, în scuarul Slavija, care are un sens giratoriu mare, cu mult spaţiu alăturat. A făcut acolo cascadoriile sale de condus, apoi s-a făcut nevăzut. Poliţia a luat-o din start ca unul din furturile obişnuite din Belgrad.
Însă în următoarele două seri, episodul s-a repetat, la acelaşi sens giratoriu. Poliţiştii stăteau în aşteptare, după care, cu maşinile lor Zastava de 20 sau de 50 CP, pe care le aveau în dotare, nu aveau nici o şansă să prindă Porsche-ul fugar. A doua zi, colegii lor de muncă îi tachinau, în timp ce despre hoţul încă necunoscut la acea vreme se discuta deja cu o doză de admiraţie. Publicul începuse deja să se adune seara în aşteptarea Porsche-ului.
Situaţia a escaladat şi mai mult când hoţul a sunat la o staţie radio în direct şi a anunţat public unde şi când va apărea cu Porsche-ul său. În următoarea seară era aşteptat de mii de oameni acolo, dar şi de poliţie. Şi poliţia l-a scăpat din nou printre degete, neputincioasă şi disperată.
E interesant că în aceeaşi perioadă dictatorul Iugoslaviei, Iosip Broz Tito, era într-o vizită în Cuba. Acestuia i s-a raportat despre sfidarea poliţiei din Belgrad, iar ordinul a fost clar: până la revenirea sa din ţară, „problema” trebuia rezolvată. Poliţia a antrenat toate forţele sale în următoarea seară, când hoţul sunase din nou la radio, să anunţe unde va fi prezent. Dar şi atunci au eşuat.
Disperaţi că nu au cu ce să-l prindă, poliţia a delegat un investigator pe nume Dusan Zivkovic, cunoscut pentru abilităţile sale de condus, să ia un Ford Granada cu o putere comparabilă a Porsche-ului şi să-l prindă pe hoţ. Dusan avea porecla Fangio, după numele marelui pilot de Formula 1, deci era clar că avusese merite în trecut pentru care şi-a adjudecat-o. Însă în nopţile următoare nici măcar Fangio-ul iugoslav nu a putut prinde Porsche-ul fantomă. Mai mult ca atât, după câteva seri, Vlada încetinea uneori în urmăriri, pentru a aştepta Fordul din spatele său, după care accelera din nou, umilindu-l şi mai mult pe poliţist.
După o săptămână de ieşiri regulate ale Porsche-ului, în scuarul din Belgrad acesta era aşteptat deja de câte 10 mii oameni. Acţiunile lui căpătaseră o conotaţie politică, de rebel care sfidează autorităţile şi arată cât de incompetente pot fi. Porsche-ul fantomă era aşteptat şi de fotografi, care sperau să prindă imagini pentru ziare. Un fotograf, pe nume Ilja, a reuşit să surprindă faţa hoţului, la volan, cu o cameră ultra sensibilă. Însă, pentru că publicul îl adora atât de mult pe Vlada, fotograful a decis să nu publice imaginea şi să nu ajute poliţia să-l prindă astfel.
În cea de-a 10-a noapte în care Porsche-ul îşi anunţase ieşirea, poliţia de decis să facă tot pentru a-l prinde. A spălat strada cu puţin timp înainte, folosind un soi de şampon, iar când 911-ele a ajuns la sensul giratoriu, n-a mai putut fi controlat ca de obicei. Maşina a lovit un autobuz pus acolo special pentru a servi drept barieră. Maşina era distrusă, iar şoferul ieşise şi intrase în mulţime, unde fusese acoperit de cei zece mii de oameni de acolo.
Poliţia a început a aresta toţi hoţii cunoscuţi, pentru a-i interoga despre hoţul de Porsche. Într-un final, cineva le-a spus că e vorba de Vlada şi acesta a fost arestat. Acesta a primit 2 ani şi jumătate de închisoare. La doar 10 zile după ce a ieşit din închisoare, fiind pasager într-o Lada, acesta a ajuns într-un accident. De aici informaţiile devin neclare, unele menţionând că Vlada a decedat într-un accident împreună cu amicul său, altele spunând că acesta a decedat la spital, fără ca cineva să-l poată vedea. Lada fusese prinsă între două camioane, iar despre unul dintre ele se spune că ar fi fost condus de un poliţist pensionat. Prin urmare, decesul său e învăluit de multe presupuneri.
Totuşi, întreaga istorie a fost confirmată de un film documentar, realizat în 2009 în Serbia, în care autorii au reuşit să găsească atât tenismenul proprietar de Porsche, cât fotograful autor al legendarei imagini, precum şi câţiva din poliţiştii implicaţi, care au relatat din prima sursă detaliile acestei istorii incredibile din 1979. Se mai spune că, în memoria colectivă, Vlada ar fi dat un prim exemplu revoluţionar în Iugoslavia, că autoritatea ar putea fi sfidată, oricât de neclintită ar părea.
