Premium
Căutarea fericirii a condus, de-a lungul timpului, la scrierea unor opere care să imagineze societăţi ideale. “Utopia. Imaginarul social între proiecție și realitate” (aici), cartea Teodorei Prelipcean, apărută la Adenium, se ocupă tocmai de această chestiune.
Recursul la imaginaţie este subliniat de universitara ieşeană ca o caracteristică a utopiilor: “Însetați de cunoaștere și adevăr, dar dezamăgiți adesea de rezultatele științei, din cele mai vechi timpuri oamenii au apelat la imaginație ca singura modalitate de evadare din realitate, dar și ca revoltă împotriva imperfecțiunii acesteia.”
Autoarea întreprinde o inventariere a principalilor creatori de utopii, titlul de faţă poartă chiar numele celebrei lucrări a lui la Thomas Morus!, cu explicitări ale teoriilor şi consideraţii despre ele. Se observă că utopiile vin să în contradicţie cu afirmaţia lui Leibniz din „Eseuri de Teodicee”, care a spus că Dumnezeu „alege întotdeauna binele cel mai mare”, prin urmare nu e loc de perfectibilitate, lumea noastră e „cea mai perfectă dintre toate lumile posibile” și „cea mai bună din câte puteau fi alese”.
Prelipcean mărturiseşte că şi-a propus să ofere „o reconstituire și regândire sistematică, dar nu și exhaustivă, dată fiind varietatea ansamblului ideatic, a parcursului substanței utopiei din Antichitate și până în Epoca Contemporană, precum și o introducere în problematica acesteia. În speranța atingerii scopului major, primul pas vizează relevarea esenței utopiei și realizarea unui tablou, nu complet, dar care să cuprindă elemente specifice tuturor tipurilor de texte întâlnite în sfera utopiei, de la lucrările filosofico-politice ori literare, la proiectele social-politice elaborate de socialiștii utopici.”, iar „următorul pas îl constituie oferirea unor grile de lectură pentru două dintre utopiile tradiționale considerate reprezentative și evidențierea locului aparte pe care îl ocupă acestea în panorama utopiilor. Este vorba despre Utopia lui Thomas Morus, cel care a pus în circulație termenul (…) și Noua Atlantidă a lui Francis Bacon, continuator al seriei utopiilor renascentiste și deschizător de drumuri în ceea ce privește locul și rolul științei în ansamblul unei comunități.”
Conferenţiara completează: „Nu în ultimul rând, întrucât gândirea utopică a stat la baza socialismului utopic, una dintre orientările socialismului premarxist, în ultima parte a lucrării vom analiza multiplele concepții sociale, politice și economice specifice socialiștilor utopici și vom prezenta propunerile lor de reorganizare a societății în vederea instaurării unei noi ordini. Drept urmare, prezentăm viziunea lui Saint-Simon cu privire la calea prin care dreptatea și pacea între oameni pot fi instaurate și apologia noului „sistem industrial”, încercările lui Robert Owen de reformare și reorganizare a societății industriale engleze, dar mai ales descriem și analizăm felul în care Charles Fourier și unul dintre discipolii săi, Teodor Diamant, și-au conceput comunitățile utopice”
Teodora Prelipcean reaminteşte cititorilor despre eşecul punerii în practică a utopiilor și avertizează asupra greșelilor trecutului, ca să nu se mai repete.
Din ”Utopia. Imaginarul social între proiecție și realitate”, concluzia esențială este că natura umană e rebelă la încorsetări. Binele individual nu prea concordă cu binele general. Fericirea refuză să fie turnată în tipare.
