Iată cum ar putea energia neagră să valideze teoria corzilor!
Vorbim de o posibilă verigă lipsă între cele două mari teorii ale fizicii? Energia neagră ar putea oferi primul indiciu că teoria șirurilor are un corespondent în realitate. În acest sens, o echipă de fizicieni susține că ar fi identificat prima dovadă observațională ce ar putea susține controversata și ambițioasa teorie a șirurilor – printr-un fenomen cosmic la scară colosală: energia neagră.
Teoria șirurilor, dezvoltată încă din anii ’70, promite să împace două dintre cele mai importante și aparent ireconciliabile ramuri ale fizicii – relativitatea generală și mecanica cuantică. În acest model, particulele fundamentale nu mai sunt puncte fără dimensiuni, ci manifestări diferite ale unor „corzi” unidimensionale care vibrează în frecvențe distincte.
Problema majoră? Această teorie nu a fost niciodată testată direct – cere energii inaccesibile acceleratoarelor de particule și presupune dimensiuni suplimentare, invizibile pentru noi.
Însă o nouă serie de date, oferite de spectroscopul DESI (Dark Energy Spectroscopic Instrument), a venit cu o revelație: energia neagră, misteriosul motor al expansiunii accelerate a universului, nu este constantă în timp – contrar presupunerilor modelelor cosmologice clasice.
Aici intervine un model teoretic inspirat din teoria șirurilor: cercetătorii propun că spațiul-timp nu este continuu, ci un obiect cuantic, ale cărui coordonate nu urmează o ordine fixă. În această arhitectură a universului, energia neagră nu e o anomalie, ci o caracteristică emergentă și naturală a țesăturii cuantice a cosmosului.
Modelul prezice nu doar că energia neagră scade în timp – exact cum a arătat DESI – dar și că valoarea sa este proporțională cu dimensiunea universului și cu lungimea Planck, o constantă fundamentală în fizica cuantică.
Michael Kavic, coautor al studiului, numește această abordare „prima semnătură observabilă a unui efect prevăzut de teoria șirurilor”.
Echipa propune chiar și metode experimentale pentru validare, inclusiv detectarea interferenței cuantice în contexte gravitaționale – un potențial punct de cotitură în încercarea de a obține dovezi concrete despre gravitația cuantică și, indirect, despre teoria șirurilor.
Deși studiul nu a fost încă evaluat de colegi și istoria științei ne amintește de alte entuziasme premature, această convergență între predicțiile teoretice și datele observaționale ridică o întrebare fascinantă: dacă energia neagră ne oferă, de fapt, primul indiciu palpabil că universul este țesut din corzi?
Comentează