Premium
Duminica a debutat cu un anunț surpriză venit din partea premierului României și anume acela că va candida pentru șefia Partidului Național Liberal. Pentru unii este breaking news, pentru alții nu. Se cunoșteau intențiile acestuia de acum câteva săptămâni mai ales prin prisma declarațiilor unor personaje controversate din punct de vedere politic precum Rareș Bogdan.
Cum se face politic, în spatele celui care e trimis în joc se adună găști și gășculițe care urmăresc exclusiv interese personale. Analizând lista celor prezenți în fața sediului din Modrogan am ajuns la concluzia simplă că Florin Cîțu nu are absolut nicio șansă. De ce fac afirmația asta atât de vehementă?
Cine cunoaște Partidul Național Liberal știe clar astăzi cine sunt câștigătorii și cine sunt pierzătorii. Și din prisma ultimelor seturi de alegeri, dar și din evenimentele petrecute în istoria recentă. Florin Cîțu, cu sau fără știre, s-a înconjurat doar de pierzători. Marii „grei” ai partidului, pe care unii-alții de prin presa subterană îi consideră mașinăriile din umbră ale democrației românești, sunt astăzi o adunătură de oameni care trebuie să se reprofileze pentru că politic sunt niște pierzători, care toată viața lor au încercat jocuri defectuase atât pentru partid cât și pentru România. Amintesc doar câteva nume precum Emil Boc, cel pe care îl urăște toată România, mai puțin tinerii care merg la UNTOLD, probabil. Gheorghe Flutur, cel care aproape a trimis la ultimele alegeri județul Suceava în brațele populiștilor de la AUR. Mara Mareș, Stelian Bujduveanu, tineri de „mare perspectivă” care nu au făcut absolut nimic în viață pe propriile picioare ci tot timpul au fost trași de urechi în sus de familiile bogate sau de anumiți lideri de partid. Cristian Băcanu, un personaj devenit peste noapte liderul organizației PNL Sector 5 și deputat, dar care nu a făcut absolut nimic ca să ajungă acolo ci a primit totul de-a gata. Să nu îi uităm pe Alina Gorghiu, cea care a trimis PSD la peste 40% și care aproape a îngropat PNL și pe Cristian Bușoi, cel umilit acum 4 ani de Obran în Congres și a cărui echipă susținătoare este acum în funcții de conducere la PSD București. Florin Roman, Rareș Bogdan, Dan Vâlceanu Fenechiu, Dobre, Chițac, Ciucă sau alții care mai erau acolo reprezintă cantități neglijabile în cultura organizațională de partid. Ați auzit vreodată că ar fi înregistrat vreo victorie politică în vreo organizație de partid? Vă spun eu că nu. Sunt păpuși impuse de anumite grupuri de interese care nu au nici viziune, nici mind-set-ul de învingător și nici un plan serios pentru dezvoltarea României.
Din păcate Florin Cîțu s-a aruncat cu capul înainte într-o luptă pe care nu o poate duce la bun sfârșit. La fel cum a făcut Bușoi în 2017, încurajat de o mână de oameni complet nerealiști și care nu cunoșteau nevoile partidului, face și Cîțu, iar finalul va fi unul similar. Proiecția inițială „pe surse” aducea greutate oricărui candidtat intern. Dar, ce să vezi, bârfele nu au avut nicio legătură cu realitatea. În spatele actualului premier ar fi trebuit să mai fie lideri importanți ai partidului, adevărați învingători precum Ilie Bolojan, Iulian Dumitrescu sau Dan Motreanu. Dar nu au fost, iar „pe surse” se aude că nici nu vor fi.
Este dificil să vorbești despre un suflu nou fără să-l cunoști măcar puțin pe cel vechi. Teoria formelor fără fond este de mare actualitate în echipa Cîțu, iar populismul exterior (pentru că niciodată ei nu s-au adresat membrilor partidului ci mai degrabă maselor) este îmbrățișat cu mare căldură.
Disperarea unora de a pune mâna pe candidatura la Președinția din anul 2024 sub brandul PNL a transformat mai mulți oameni în aghiotanți politici. Dacă ei vor pierde acum, vor pierde tot. Și nu realizează că cei care i-au momit nu vor da nici 2 bani pe ei. Așa se întâmplă mereu când vrei să ajungi în vârf doar prin trădare și arzând etape.
