Premium
O declarație a premierului Florin Cîțu a produs nedumerire și multă îngrijorare în rândul autorităților locale: “Nu mai facem PNDL” (Programul Național de Dezvoltare Locală). În repetate rânduri, Prim-ministrul a dat de înțeles că nu va mai fi făcut PNDL, ci vor fi proiecte realizate prin CNI (Compania Națională de Investiții).
Este o declarație care poate fi încadrată între cele la care se referă motto-ul de mai sus, adică la un puseu nestăpânit de invidie al candidatului Florin Cîțu față de propunerea celuilalt candidat la șefia PNL, Ludovic Orban, actualul președinte al partidului și președinte al Camerei Deputaților. Sau, poate, o necunoaștere a PNDL din cauza lipsei de interes a premierului pentru comunitățile locale.
De cealaltă parte, Ludovic Orban declara: “Vom lansa anul viitor PNDL 3 în valoare de 40 de miliarde de lei”. PNDL este un program național de dezvoltare armonioasă a localităților, inclusiv a celor rurale, care sub diferite forme se derulează de ani de zile prin diferite programe. Acestea au fost adunate în 2013 într-un singur program național de dezvoltare regională, în sprijinul îmbunătățirii condițiilor de viață în orașele și comunele vitregite de soartă, fără apă, canalizare, drumuri, școli și unități medicale.
PNDL are la bază principiul conform căruia în fiecare localitate din țară trebuie să fie asigurat un set minim de servicii publice în domenii de bază precum sănătate, educație, apă-canalizare, energie termică și electrică, inclusiv iluminatul public, transport/drumuri, salubrizare și locuințe. Cea de-a doua etapă a programului PNDL 2 finanțează 9.500 de obiective, ceea ce dovedește necesitatea și succesul programului, dintre care 2.500 de creșe și grădinițe, 2.000 de școli și 5.000 de alte obiective din toate domeniile eligibile, pentru care sunt alocate fonduri în valoare de 30 de miliarde de lei credite de angajament.
Simțind că a făcut o gafă impardonabilă, domnul Cîțu încearcă s-o dreagă spunând că proiectele în derulare vor fi finalizate, iar cele viitoare vor fi preluate de CNI, care are deja o finanțare de 7 miliarde de lei. Pentru domnul economist Cîțu subiectul este închis, pentru că dânsul „discută pe cifre” și vorbind în numele Guvernului României, atât se va da pentru dezvoltarea localităților și regiunilor sărace.
De fapt acest buget al CNI, o companie de sub autoritatea guvernului care implementează cu multă dificultate proiecte de interes național, este alocat în cea mai mare parte pentru marile proiecte, precum stadioane, săli de sport, bazine de înot și cămine culturale, necesare și ele, dar în localități fără școli decente, fără dispensare, fără drumuri viabile, fără apă curentă și canalizare. Aceasta este “eficiența investițiilor” la CNI, clamată de domnul Cîțu. Iar capacitatea administrativă a CNI este și acum insuficientă și putem constata aceasta exemplificând cu deficiențele care se pot constata încă de la procedurile de achiziție, așa că preluarea proiectelor din PNDL ar înrăutății și mai mult situația.
Premierul Cîțu afirmă că este un om al cifrelor, dar este clar că jocul cifrelor îl depășește, cel puțin în acest caz, pentru că cele 40 de miliarde de lei propuse de Ludovic Orban pentru anul viitor sunt mai ușor de găsit decât cifrele avansate de Florin Cîțu: “60…80…90 de miliarde de lei”. Din păcate domnul Cîțu nu este nici măcar un politician, așa cum ar vrea să pară, pentru că aceasta însemnă a promite mai binele pentru cetățeni și a-ți respecta promisiunile, nicidecum a nu promite sau a te face că promiți și a nu face nimic. România nu mai are nevoie de politicieni imprevizibili, care fac totul după capul lor și care se cred infailibili pentru că tronează pe un scaun, fie el de Prim-ministru.
Lipsit de eleganță, Florin Cîțu își arogă meritele guvernului Orban spunând că anul trecut a acoperit toate datoriile moștenite de la PSD, dar acest argument este mai degrabă în favoarea continuării PNDL, dovadă portofoliul de 9.500 de proiecte pentru PNLD 2. Se pare că este greu pentru domnul Cîțu să găsească realizări care să-i confere motive de laudă și atunci recurge la subtile mistificări.
Se remarcă și o fractură logică: „nu avem, dar… dacă se vor depune mai multe proiecte bineînțeles că vom găsi surse de finanțare [la CNI]”, spune domnul Cîțu. Este evident că vor fi proiecte cu miile, pentru că programul dezvoltării locale nu este finalizat. Dar de ce la CNI și nu la PNDL? CNI a fost înființată in 2001 cu scopul implementării proiectelor și programelor de interes național, iar pentru dezvoltarea comunităților locale a fost înființat PNDL în 2013, un program dedicat implementării proiectelor locale. Nimeni, până la domnul F. Cîțu, nu s-a gândit să amestece cele două programe, care deși complementare sunt foarte diferite.
Nu este deloc eficient să transferăm bugetul și un portofoliu de mii de proiecte într-o companie de stat dedicată proiectelor de interes național, cu proceduri centralizate și un control absolut al guvernului asupra fondurilor bugetare. CNI este o companie care nu are capacitatea administrativă de a derula nici măcar propriul program de investiții, când putem aloca acești bani pentru PNDL 3 în bugetele locale, potrivit necesităților locale, conform posibilităților bugetului de stat și a priorităților României. Și este vorba de anul viitor nu de anul acesta.
Nu vrem să ne gândim că domnul Cîțu dorește să controleze sau să intervină, prin intermediul companiei de stat CNI, în repartizarea fondurilor bugetare, dar este evident că interesul și motivația sunt ale primarilor localităților, care sunt beneficiarii proiectelor și care pot gestiona mult mai bine acest program decât funcționarii din București. Iar aceasta nu exclude simplificarea procedurilor de accesare a acestor fonduri și acordarea de sprijin administrației locale, potențialilor beneficiari, prin asistență tehnică pentru pregătirea și prezentarea acestor proiecte.
Chiar și pentru actualul program al CNI, guvernul ar trebui să analizeze propunerea lui Ludovic Orban de „a transfera competența de organizare a licitațiilor, sub un anumit prag valoric, către UAT-uri [Unități de Administrare Teritorială], care într-adevăr au cel mai mare interes de a realiza proiectele respective...”. Altfel, spune domnul Orban, „astăzi, cu 2.900 de proiecte aprobate pe lista sinteză, câte dintre ele credeți că vor putea cu adevărat să fie realizate și să fie semnate contractele pentru a intra în execuție? Vă spun eu: 150-170 pe an, așa cum funcționează astăzi”.
Dacă Florin Cîțu nu este mulțumit de modul în care ministerul responsabil, MDLPA (Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației), gestionează implementarea proiectelor pentru comunitățile locale, nu are decât să schimbe reglementările legale și să îmbunătățească capacitatea administrativă pentru implementarea proiectelor din PNDL. Pentru că nu se poate renunța la civilizarea localităților rurale doar pentru că cineva, fie el Prim-ministru, a spus ceva pe negândite, fără o consultare cu cei implicați și o analiză economică și socială, într-un context care se referă la o competiție politică internă a unui partid și nu are nici o legătură cu cetățenii, direct afectați de aceste proiecte.
Așa că nu putem decât să preferăm oferta lui Ludovic Orban, care vrea să continue cu PNDL 3, pentru că mai sunt mii de proiecte pe plan local care trebuie finanțate. Și putem avea încredere pentru că domnul Orban și-a respectat angajamentul politic în ceea ce privește plata tuturor facturilor restante la preluarea mandatului său și putem fi optimiști atât timp cât PNDL este susținut politic de către Președintele partidului lider al coaliției de guvernare.
Până la urmă, este vorba de o decizie politică de împărțire a resurselor bugetare în conformitate cu prioritățile de guvernare. Iar sprijinirea dezvoltării comunităților locale a fost și este o prioritate până când se va ajunge la un standard de viață satisfăcător pentru toți cetățenii. Însă se dovedește, din păcate, că este riscant să se ia decizii sub imperiul impulsurilor de moment, fără studii și analize temeinice. Este o regulă de aur mai ales pentru politicieni. Cine nu respectă regula nu este un politician iar, noi, cetățenii, trebuie să fim atenți în astfel de situații pentru a nu fi prejudiciați de astfel de proaste decizii.
