Asociația Forumul Judecătorilor din România (AFJR) a transmis Curții Constituționale un amplu memoriu amicus curiae în care solicită admiterea obiecției de neconstituționalitate formulate de Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Legii pentru modificarea pensiilor de serviciu ale magistraților (PL-x nr. 522/2025). Asociația avertizează că noile modificări „elimină de facto pensia de serviciu a magistraților”, afectează în substanța lor independența justiției și pot declanșa o nouă criză de personal în sistemul judiciar.
AFJR amintește, încă din preambul, că nu are calitatea de parte în contenciosul constituțional, dar invocă practica Curții Constituționale de a primi memorii amicus curiae în cauze importante, inclusiv din partea organizațiilor profesionale sau a instituțiilor europene. „Depunem prezentul amicus curiae, instituție juridică distinctă de cea a intervenției și care este recunoscută ca atare (…) prin care persoanelor calificate într-un anumit domeniu li se permite să participe la procedură, observațiile fiind de natură să sprijine soluționarea corectă a cauzei”, arată asociația.
Potrivit documentului, sesizarea Înaltei Curți este „amplu motivată” și conține suficiente temeiuri pentru a fi admisă. AFJR declară că își propune doar să sublinieze anumite critici de neconstituționalitate, în special cele privind vârsta de pensionare, vechimea în muncă, baza de calcul a pensiei de serviciu și lipsa unor norme tranzitorii reale, care să asigure previzibilitatea statutului judecătorilor și procurorilor.
Critici la creșterea vârstei de pensionare și la stagiul de 35 de ani
Un prim plan de critici vizează creșterea vârstei de pensionare și introducerea unui stagiu minim de cotizare în muncă de 35 de ani pentru a beneficia de pensia de serviciu. AFJR arată că, după ce statul a garantat magistraților acest drept, legiuitorul introduce acum „elemente noi”, care fac ca unii judecători și procurori să piardă complet accesul la pensia de serviciu. „O asemenea reglementare reprezintă o intervenție disproporționată și intolerabilă care aduce atingere substanței însăși a dreptului la pensie de serviciu, ca parte a principiului independenței justiției”, se afirmă în memoriu.
Asociația subliniază că, matematic, o persoană care nu a fost angajată în câmpul muncii anterior împlinirii vârstei de 31 de ani – de exemplu din cauza unor studii prelungite sau a unor dizabilități – „va atinge vârsta standard de pensionare înainte de a împlini stadiul minim de cotizare impus de modificările legislative”. Pentru a nu ajunge în această situație, „persoanele care doresc să acceadă în profesia de magistrat trebuie să o facă până la vârsta de 30 de ani”, ca auditori de justiție, pentru a mai putea spera la pensia de serviciu.
„Astfel, pentru generațiile viitoare de magistrați care intră în profesie fără vechime anterioară în muncă, pensia de serviciu devine inaccesibilă sau chiar inferioară pensiei din sistemul public – o situație calificată de ÎCCJ drept «eliminare de facto a pensiei de serviciu» pentru magistrați”, arată AFJR, reamintind că magistrații reprezintă singura categorie profesională cu protecție constituțională expresă prin art. 124 alin. (3) din Constituție. În plus, dacă în prezent singura situație în care un fost magistrat nu beneficiază de pensie de serviciu este cea a excluderii din magistratură, noua reglementare ajunge la concluzia absurdă că „fie că și-a îndeplinit activitatea cu onoare și demnitate, fie că a fost exclus, fostul magistrat nu va beneficia de pensie de serviciu”.
Jurisprudența Curții Constituționale și standardele europene invocate de AFJR
Memoriul citează pe larg jurisprudența Curții Constituționale, care a statuat că pensia de serviciu face parte din garanțiile independenței justiției și ale statului de drept. AFJR amintește Decizia nr. 467/2023, în care Curtea a reținut că „principiul independenţei justiţiei apără pensia de serviciu a magistraţilor, ca parte integrantă a stabilităţii financiare a acestora, în aceeaşi măsură în care apără celelalte garanţii ale acestui principiu”. De asemenea, sunt invocate deciziile CCR nr. 900/2020, 873/2020 și 20/2000, care au subliniat că statutul special al magistraților presupune incompatibilități și interdicții care justifică un regim diferențiat de pensionare.
Potrivit AFJR, „statutul judecătorilor și procurorilor trebuie să fie unul previzibil, iar nu modificat de zeci de ori în câțiva ani, în scopuri electorale sau pentru a determina crize de personal”. Asociația reamintește că, în Decizia nr. 467/2023, Curtea a stabilit că introducerea unui criteriu de vârstă ridicat impune legiuitorului obligația de a crea o tranziție reală, „fără să fie afectate securitatea juridică și previzibilitatea normativă”. „Creșterea etapizată a vârstei de pensionare trebuie să pornească de la 47 de ani și să avanseze treptat până la vârsta standard de pensionare stabilită de legiuitor”, citându-se pasajele în care CCR insistă ca vârsta să fie corelată cu vechimea efectivă în funcție.
AFJR arată că aceste cerințe au fost deja transpuse prin Legea nr. 282/2023, care modifică Legea nr. 303/2022 și prevede creșterea etapizată a vârstei de pensionare până la 60 de ani, cu o vârstă minimă de 47 de ani și 4 luni, majorată cu câte 4 luni pe an. „Apare nejustificată măsura modificării din nou, după doar doi ani, a vârstei de pensionare și a vechimii în muncă, în condițiile în care dezechilibrele care au condus la adoptarea Legii nr. 282/2023 au fost reglementate și corectate”, se arată în document. AFJR subliniază că, după Decizia CCR nr. 724/2024, „nu există informații potrivit cărora Comisia Europeană ar fi solicitat Guvernului României să mărească din nou vârsta și vechimea de pensionare” sau să coboare cuantumul pensiei la 55% din media ultimelor 60 de luni.
Riscul unei crize de personal și efectele bugetare
Un alt argument major ține de impactul noilor condiții asupra corpului magistraților. AFJR arată că, prin cumularea celor trei condiții – vârstă eșalonată, vechime de 25 de ani în magistratură și vechime totală de 35 de ani – „45% dintre magistrații în funcție în decembrie 2025 vor avea vârsta de pensionare crescută brusc la 65 de ani, iar alți 21% la 60–64 de ani”, ceea ce reprezintă „o modificare abruptă, fără tranziție reală, contrar Deciziei CCR nr. 467/2023”. În aceste condiții, asociația avertizează asupra unui val de pensionări sau demisii imediate.
„Modificarea condiţiilor de vechime minimă ori a condiţiilor de vârstă necesare pensionării pe viitor a magistraților reprezintă o afectare a independenței și a încrederii legitime a persoanelor în cauză (…) și ar putea determina pensionarea sau demisia imediată a peste 1.000 de magistrați, în special acei judecători și procurori care au apărat independența justiției în ultimii ani, în fața unor atacuri nemaiîntâlnite”, susține AFJR. Asociația amintește că instanțele cu deficit cronic de personal (peste 1.000 de posturi vacante) sunt exact cele de unde provin masiv judecătorii care aleg să se pensioneze la vârste reduse, în contextul refuzului de organizare a concursurilor de admitere pe motiv de resurse bugetare insuficiente.
În ceea ce privește impactul bugetar, AFJR atrage atenția că singura marjă de apreciere lăsată de CCR vizează „acele pensii ale unor magistrați stabilite anterior anului 2024, al căror calcul a condus la venituri mult mai mari decât ultima remunerație primită (aproximativ 4.500 din peste 5.000 de pensionari)”. Comisia Europeană a criticat aceste diferențe, iar Consiliul Superior al Magistraturii a propus, la rândul său, impozitarea lor. „O atare soluție ar aduce imediat sute de milioane de lei la buget”, afirmă asociația, care reproșează Guvernului că proiectul actual nu corectează aceste inechități, ci lovește în magistrații viitori și în cei aflați în funcție. „Propunerea legislativă prezentată nu generează imediat vreo economie bugetară, scopul afirmat de inițiatori nefiind atins prin modificările legislative avansate. Efectul principal va fi acela că magistrații pensionați după intrarea în vigoare a noii legi vor avea pensia de două ori mai mică decât magistrații cu pensia stabilită până la 31.12.2023, (…) generând o discriminare istorică”, se mai arată în memoriu.
Baza de calcul: 55% din media pe 5 ani, contrar CCR și CJUE
AFJR critică dur și noua bază de calcul propusă: pensia de serviciu ar urma să fie de 55% din media indemnizațiilor brute și a sporurilor permanente din ultimele 60 de luni, dar plafonată la 70% din venitul net din ultima lună de activitate. „Noua bază de calcul este net inferioară tuturor celorlalte categorii de pensii de serviciu (militari 65–85%, diplomați 65%, judecători CCR 80%) și încalcă flagrant principiul enunțat de CJUE în cauza C-762/23 (…) și de CCR în deciziile 900/2020, 467/2023 și 724/2024: pensia magistratului trebuie să fie «cât mai apropiată posibil de ultima remunerație primită pentru activitatea jurisdicțională»”, susține asociația.
Memoriul reproduce paragrafele esențiale din hotărârea CJUE din 5 iunie 2025, cauza C-762/23, în care Curtea de la Luxemburg, invocând Recomandarea Comitetului de Miniștri din 2010 și Carta europeană privind statutul judecătorilor, arată că statutul judecătorului trebuie să garanteze „plata unei pensii al cărei nivel trebuie să fie cât mai apropiat posibil de acela al ultimei remunerații primite pentru activitatea jurisdicțională”. AFJR adaugă că exact același principiu a fost preluat și de CCR, care a stabilit că baza de calcul trebuie raportată la venitul brut de la momentul deschiderii dreptului la pensie, astfel încât cuantumul să fie cât mai apropiat de indemnizația aferentă funcției, gradului profesional și vechimii la data pensionării.
„Atunci când Curtea a stabilit că valoarea pensiei de serviciu trebuie să fie cât mai apropiată de «cuantumul venitului ce reprezintă indemnizația pentru activitatea desfășurată în calitate de magistrat» (…) nu a avut în vedere o diluare a bazei de calcul”, reamintește AFJR din Decizia nr. 467/2023. Asociația notează că CCR a respins deja ideea unei medii pe 25 de ani, considerând-o „lipsită de raționalitate”, iar actualul proiect, deși reduce intervalul la 5 ani, păstrează aceeași logică de diminuare artificială: „în realitate, reprezintă o modalitate de reducere a bazei de calcul, care nu poate conduce, în mod obiectiv, la un cuantum al pensiei cât mai apropiat de cel al venitului ce reprezintă indemnizația pentru activitatea desfășurată în calitate de magistrat”.
Argumente de discriminare și încălcarea egalității în drepturi
O secțiune importantă a memoriului este dedicată art. 16 din Constituție, privind egalitatea în drepturi. AFJR arată că doar magistrații sunt supuși unui „regim triplu condiționat” – vârstă, 25 de ani în magistratură, 35 de ani vechime totală – coroborat cu o plafonare drastică la 70% din net și cu penalizări de 2% pe an pentru lipsa vechimii, în timp ce militarii sau alte categorii beneficiază de procente minime de 65% din brut și plafoane superioare sau inexistente, cu penalizări de doar 1% pe an.
Asociația insistă și asupra discriminării generate de stagiul de 35 de ani în muncă. Pentru magistrații de carieră care au început la 23–25 de ani, vechimea în muncă se suprapune cu vechimea în magistratură. „Pentru această categorie, stagiul de cotizare de 35 de ani se încheie la vârsta de 60 de ani, însă nu va beneficia de o pensie de serviciu în cuantum complet, aceasta fiind diminuată, conform legii, cu 2% (…) pentru fiecare an care lipsește până la împlinirea vârstei standard de pensionare”, explică AFJR, apreciind că în practică se ajunge la un stagiu de 40 de ani pentru pensia integrală. În schimb, „o persoană care și-a început cariera de magistrat la 40 de ani beneficiază de un cuantum complet al pensiei de serviciu la împlinirea vârstei standard de pensionare”, cu 25 de ani în funcție și vechime totală completată în alte profesii.
Memoriul invocă și Directiva 2000/78/CE, precum și cauza CJUE C-258/17, prin care Curtea a stabilit că pensia de serviciu care depinde de perioada lucrată și este calculată pe baza ultimului salariu reprezintă „remunerație” în sensul dreptului european. „Aplicând criteriile stabilite de CJUE, rezultă că pensia de serviciu reglementată de art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 este o remuneraţie (…) Prin urmare, beneficiarii acestei pensii de serviciu nu pot fi supuşi vreunei discriminări”, arată AFJR, conchizând că soluția legislativă propusă introduce o discriminare evidentă pe criteriu de vârstă și de parcurs profesional între magistrații de carieră și cei intrați tardiv în profesie.
Critici de tehnică legislativă și securitate juridică
În plus față de chestiunile de fond, AFJR atacă și calitatea tehnică a unor dispoziții tranzitorii, în special art. V alin. (3) din proiect, care prevede, în funcție de perioada „datei pensionării”, posibilitatea valorificării eșalonate a unei vechimi de până la 5 ani în alte profesii juridice (avocat, notar, consilier juridic, grefier cu studii superioare, judecător financiar etc.). Asociația consideră că textul este „redactat deficitar” și nu explică limpede cum se stabilește „data pensionării”, ceea ce permite „două variante de calcul”, cu consecințe radical diferite pentru aceeași persoană.
Memoriul oferă exemplul unui judecător intrat în magistratură în 2007, după cinci ani de avocatură. Dacă „data pensionării” se consideră momentul atingerii celor 20 de ani doar ca judecător (pentru a beneficia de 5 ani asimilați), rezultatul este un scenariu, iar dacă se consideră anul în care se împlinesc 25 de ani vechime generală, rezultatul este altul. „În consecință, această persoană s-ar putea pensiona fie, în temeiul lit. b), în anul 2028, cu o vechime de 4 ani ca avocat și de 21 de ani doar ca judecător, fie, în temeiul lit. d), în anul 2030, cu o vechime de 2 ani ca avocat și de 23 de ani doar ca judecător”, arată AFJR, subliniind că astfel se ajunge la incoerență și insecuritate juridică.
Asociația arată, de asemenea, că în una dintre interpretările posibile, prevederea se adresează exact unei categorii de magistrați care deja îndeplineau condițiile de pensionare în temeiul legii în vigoare și care sunt oricum protejați prin alte dispoziții ale proiectului. „Perioada pentru care se eșalonează eliminarea vechimii asimilate e, nejustificat, mai scurtă decât cea în care se eșalonează creșterea vârstei de pensionare, deși nu există niciun motiv pentru care eliminarea vechimii asimilate să fie tratată într-un mod mai defavorabil”, se mai arată în text.
Forumul Judecătorilor invocă tradiția jurisprudențială din 1932
În susținerea ideii că inamovibilitatea și stabilitatea carierei judiciare includ și componenta duratei funcției, AFJR face un excurs istoric și reia argumentele unei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiuni Unite, din 26 mai 1932. Atunci, instanța supremă a declarat neconstituțională o lege care reducea vârsta de pensionare a consilierilor de Casație de la 70 la 68 de ani, apreciind că legiuitorul ordinar nu poate micșora limita de vârstă după ce a majorat-o, fără a „viola principiul inamovibilității consacrat de Constituție”.
Memoriul include fragmente ample din relatarea de presă a vremii, intitulată „Palatul Justiţiei – Legea prin care se reduce limita de vârstă a membrilor Casaţiei este neconstituţională”, publicată în 1932. În acea cauză, procurorul general sublinia că „limita de vârstă este un element esenţial al inamovibilităţii, căci dacă s’ar putea scădea mereu prin legi ordinare, s’ar ajunge la distrugerea ei”. El descria inamovibilitatea magistraturii – și mai ales a celei mai înalte curți – drept „un patrimoniu naţional, este temelia însăşi a justiţiei, de care nu se poate atinge”.
În finalul memoriului, AFJR reia chiar formulările de atunci, adaptate contextului actual: „Justiţia trebue servită de preoţi cari n’au a se teme de nimic – şi aceasta nu se poate fără ca garanţia inamovibilităţii să fie reală”. Asociația susține că, în condițiile în care pensia de serviciu a magistraților a fost consacrată atât de jurisprudența CCR, cât și de standardele europene, ca element al independenței justiției, „modificarea intempestivă și radicală a condițiilor de pensionare, a bazei de calcul și a normelor tranzitorii” nu poate fi acceptată. AFJR solicită Curții Constituționale ca, atunci când se va pronunța asupra obiecției de neconstituționalitate formulate de Înalta Curte de Casație și Justiție, să țină seama atât de aceste argumente, cât și de riscul unei noi crize majore de personal în sistemul judiciar.
CONTEXT
Guvernul condus de Ilie Bolojan și-a angajat răspunderea în Parlament, în ședință comună a Camerelor, la 2 decembrie 2025, pe proiectul care modifică regimul pensiilor de serviciu ale magistraților, premierul invocând atât componenta de “inechitate” percepută public, cât și nevoia de sustenabilitate și deblocarea fondurilor europene, în contextul jalonelor din PNRR.
Textul (PL-x 522/2025) schimbă atât condițiile de pensionare, cât și formula de calcul: stabilește o raportare a vârstei de pensionare la vârsta standard din sistemul public, introduce un prag de vârstă minimă, condiția de vechime totală în muncă de minimum 35 de ani și o creștere eșalonată în mod fals a vârstei pe generații până la 65 de ani; în paralel, cuantumul propus este de 55% din baza de calcul reprezentată de media indemnizațiilor brute și a sporurilor din ultimele 60 de luni, cu plafonarea pensiei nete la 70% din venitul net din ultima lună de activitate.
Înalta Curte de Casație și Justiție a anunțat pe 4 decembrie intenția de sesizare, iar pe 5 decembrie 2025 Secțiile Unite au decis în unanimitate (102 judecători prezenți din 102) trimiterea obiecției de neconstituționalitate la CCR, control înainte de promulgare. Curtea Constituțională a comunicat că va dezbate sesizarea pe 10 decembrie 2025.
Comentează