Premium
Palatul Maurice Blank din strada Tudor Arghezi nr. 9, reşedinţă a unuia dintre cei mai importanţi bancheri ai României moderne, celebru pentru că a fost timp de peste 70 de ani sediul Ambasadei Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, nu şi-a găsit cumpărător de aproape un an de când a fost scos la licitaţie de Artmark Historical Estate, potrivt news.ro.
Clădirea a fost pusă în vânzare, anul trecut, chiar de Ziua Naţională a SUA. Preţul de pornire a rămas acelaşi, 5,5 milioane de euro, valoarea sa fiind stabilită între 6,5 şi 7,5 milioane de euro.
Clădirea de la intersecţia străzilor Tudor Arghezi şi Blânduziei a luat fiinţă în 1891, sub viziunea primului ei proprietar, din mâna şi proiectul celebrului arhitect elveţian Louis Pierre Blanc (1860 - 1903).
Proiectant al unor importante clădiri publice româneşti, ca Palatul Ministerului Agriculturii, Palatul Facultăţii de Medicină, Sediul Universităţii din Iaşi sau Institutul Victor Babeş, Louis Blanc a lăsat în urmă şi o serie importantă de reşedinţe private, transformând definitiv imaginea Bucureştiului de la 1900.
Lucrând doar 20 de ani în România, şi în special în Bucureşti, Louis Blanc a ajuns în capitală în 1884, adus de prietenia cu Ion Mincu, dar şi de mediul propice dezvoltării unei cariere excepţionale. Stilul său aminteşte de neoclasicismul francez, în special în construcţiile monumentale, iar în cazul reşedinţelor private avem de a face cu un arhitect pasionat tot de gustul francez, de la neorenaştere până la stilul beaux-arts.
Louis Blanc a reuşit în decurs de 5-10 ani să devină unul dintre cei mai importanţi arhitecţi şi "decoratori" ai Bucureştiului de la sfârşitul secolului al XIX-lea, relaţiile create prin intermediul celor două căsătorii (cu Elena Şuţu şi ulterior Irina Berindei) oferindu-i contracte şi contacte cu înalta societate românească.
Astfel, în primăvara lui 1891, Louis Blanc, alături de asociatul Luigi Scolari, începeau lucrul la palatul lui Maurice Blank, cofondator al băncii Marmorosch Blank & Co (1864) împreună cu Iacob Marmorosch, şi totodată unul dintre cei mai importanţi bancheri ai sfârşitului de secol XIX.
Cu un plan proiectat în forma literei "L", cu 2.500 metri pătraţi construiţi în cele 50 de camere şi cu o grădină generoasă decorată cu pini şi fântână arteziană, Palatul Maurice Blank a devenit un reper arhitectural al reşedinţelor particulare din preajma Universităţii. În anul 1934, palatul a fost cumpărat de avocatul şi omul politic Eduard Mirto, cel care avea să fie ultimul proprietar de drept până la instalarea comunismului.
Eduard Mirto a fost cel care a iniţiat legăturile între Palatul Blank şi Ambasada Statelor Unite, închiriind imobilul în cursul anului 1939, după efectuarea unor lucrări autorizate de renovare şi consolidare ("reparaţiuni radicale") , modernizare (introducerea încălzirii centrale, instalaţii sanitare) şi extindere în zona faţadei secundare, chiar în pragul izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, acesta avea să rămână până în 2011 drept celebrul sediu al Ambasadei SUA, reintrând astăzi în circuitul privat drept una din capodoperele arhitecturale ale Bucureştiului.
