Astăzi, Parcul Operei pare doar un colț de verdeață uitat între bulevarde: copaci înalți acoperiți de iederă, pământ moale și frunzos, locuri de joacă pentru copii și câțiva stejari tineri. Însă sub frunzele care cad, a existat odată primul gazon de fotbal din România. Aici s-a ridicat Stadionul Venus, primul teren adevărat al Capitalei, locul unde oamenii se adunau în duminicile interbelice pentru a urmări meciuri de fotbal în alb și negru.
Bucureștiul de atunci era un oraș efervescent: tramvaiele electrice traversau Calea Victoriei, cinematografele și teatrele erau pline, iar cafenelele din jurul Universității și al Bulevardului Elisabeta adunau scriitori, ziariști și politicieni. Fotbalul, în special, devenea tot mai popular.
Fotbalul, spectacol al noii burghezii
Echipe precum Venus București, Ripensia Timișoara sau Unirea Tricolor nu erau doar cluburi sportive, ci adevărate branduri ale modernității. Stadionul Venus, construit în 1931, simboliza ambiția orașului: fotbalul era mai mult decât un joc — era o afirmație a stilului și eleganței. Publicul venea la meciuri îmbrăcat sobru, iar tribunele adunau comercianți, funcționari, ofițeri, studenți și doamne cu pălării elegante, potrivit gsp.ro.
Bucureștiul dorea să țină pasul cu marile capitale europene: pe Venus s-a jucat primul meci oficial în nocturnă, în 1935, iar aceeași arenă a găzduit și primul „cuplaj” în istoria fotbalului românesc, pe 22 septembrie 1935. Stadionul avea tribune din beton, vestiare moderne, pistă de zgură și o capacitate de aproximativ 15.000 de locuri — o performanță impresionantă pentru perioada interbelică. În complex existau și terenuri anexe, sală de recuperare și un cabinet medical.
Potrivit istoricilor Radu Cosașu și Mircea Tudoran, primul meci în nocturnă ar fi avut loc însă în 1929, pe terenul Romcomit, cu o instalație experimentală importată din Italia. Lumina era slabă și becurile se stricau frecvent, dar evenimentul a reprezentat o premieră tehnică: „Un lucru să nu uitați: pe Romcomit exista nocturnă! Primitivă, însă exista. Lumina era slabă, becurile agățate pe sârme. Se spărgeau des, mai ales la degajările portarilor. Se înălța o scară de zugrav, becurile ardeau din nou”, povestește Ioan Chirilă în „Glasul roților de tren”.
Venus București, aristocrata fotbalului românesc
Fondată în 1915, Venus București era supranumită „aristocrata fotbalului românesc”, echipă a elitelor, cu culori negru-alb și jucători în echipamente elegante. Clubul a câștigat de opt ori campionatul României și a participat în premieră într-o competiție europeană, Cupa Europei Centrale, în 1937. Rivalele sale erau Unirea Tricolor, Juventus București și Ripensia Timișoara.
Steaua (ASA) a fost ultima echipă importantă care a jucat pe Venus, înainte ca stadionul să fie demolat în 1953. La fondarea sa în 1947, ASA nu avea încă un stadion propriu, construcția bazei sportive din Ghencea urmând să înceapă abia în anii ’60.
Odată cu instaurarea regimului comunist, cluburile considerate „burgheze” au fost desființate sau colectivizate. În 1949, Venus București a fost dizolvat, iar stadionul demolat în 1953, terenul fiind transformat ulterior într-un parc, Parcul Venus, cunoscut astăzi ca Parcul Operei. Fundația arenei a rămas vizibilă până în 2011, când ultimele urme au fost șterse de lucrările de modernizare.
Astăzi, greu de imaginat că aici s-a ridicat odinioară un stadion, dar dacă te oprești, dacă asculți orașul în liniștea parcului, poți simți încă ecoul unui meci trecut: mingea care lovește bara, strigătele spectatorilor și pasiunea unui fotbal care a definit o epocă.
Comentează