Fragmentarea dreptei revine în prim-plan înainte de alegerile pentru Primăria Capitalei, iar tema reînvie discuțiile despre o posibilă fuziune între PNL și USR – așa cum, în trecut, PNL și PDL au decis să se unească pentru a evita pierderea electoratului în fața PSD. Istoria arată însă că rețeta nu a funcționat așa cum sperau arhitecții politici ai momentului.
După formarea Alianței Creștin-Liberale, PNL și PDL au fuzionat în noiembrie 2014, păstrând numele liberalilor. Motivația oficială: două partide de centru-dreapta „de același calibru” riscau să își împartă voturile, ceea ce ar fi lăsat câmp liber PSD. O logică folosită și în 2007, când fuziunea PD–PLD a fost justificată drept o „clarificare necesară pe scena politică”. Raluca Turcan afirma atunci că „trebuie să se formeze două forţe politice puternice, una pe dreapta şi una pe stânga”. Însă în culise, miza reală era cu totul alta: crearea unui partid prezidențial pentru Traian Băsescu, capabil să-l susțină în Parlament. Ludovic Orban rezuma situația într-o formulare rămasă celebră: „Băsescu a ordonat, Boc și Stolojan au executat.”
Astăzi, tabloul este complet diferit. Președintele Nicușor Dan se află într-o poziție politică vulnerabilă, explică politologul Cristian Pîrvulescu pentru „Adevărul”. „Președintele n-are instrumente, dacă nu are sprijinul Parlamentului. Poate să aibă el prerogative constituționale puternice (...). Dacă n-are majoritate în Parlament, este o situație foarte complicată”, susține profesorul.
În acest context, cine câștigă Primăria Capitalei poate seta direcția dreptei pe termen mediu, inclusiv o eventuală fuziune.
„Cine câștigă primăria Bucureștiului, poate să aspire la o fuziune în jurul acelui partid”, a declarat politologul Cristian Pîrvulescu pentru „Adevărul”.
PNL vs. USR: cine devine „partidul mare” al dreptei?
USR și PNL sunt astăzi în aceeași situație în care PDL și PNL se aflau înainte de fuziune: două partide cu electorat suprapus, ambele prea slabe separat, dar reticente la unificare. USR a susținut candidatura lui Nicușor Dan în 2020, 2024 și la prezidențiale, iar PNL a oscilat între alianțe tactice și competiție directă. În 2025, însă, miza este mult mai mare, și anume viitorul dreptei.
Cristian Pîrvulescu explică: „Întrebarea e în jurul cui se va face fuziunea, în jurul PNL sau în jurul USR? Cele două partide în sondajele de opinie nu sunt foarte departe. (...) Ori USR nu este foarte entuziasmat de ideea de a fuziona cu PNL.”
Scandalul recent din jurul fostului ministru Moșteanu, care a afectat USR, ar putea însă avantaja PNL. Politologul subliniază explicit: „Fuziunea PNL-PDL n-a făcut altceva decât să incorporeze un PDL laminat. (...) PDL-ul a fost transformat într-un partid personalizat și nu avea niciun viitor.” USR nu se află în aceeași situație: „PDL s-a evaporat. Nu e cazul USR-ului.” Totuși, dacă Drulă pierde alegerile la Primăria Capitalei, USR ar putea fi împins într-un moment de slăbiciune, exploatat politic de PNL.
O potențială fuziune ar putea avea loc doar în jurul unui partid puternic la nivel local. Astăzi, acest rol poate fi obținut doar prin câștigarea Capitalei, spune Pîrvulescu. Totuși, el subliniază un obstacol major. „PNL nu este partidul președintelui și nu va fi, este partidul care l-a contestat când era primar”, spune Pîrvulescu.
Prin urmare, chiar dacă PNL ar dori preluarea USR-ului, fuziunea nu ar crea automat un „partid prezidențial” pentru Nicușor Dan.
O analiză sociologică din 2016 arăta că sistemul politic românesc nu s-a transformat într-unul bipartidist după fuziunea PNL–PDL. Dimpotrivă, PSD și PNL controlau 70% din voturi, iar restul era împărțit de partidele mici, fără consolidarea unei drepte unitare.
Situația se repetă și în 2025. PNL și USR împart același electorat, iar un candidat unic la Primăria Capitalei este singura modalitate de a evita un nou „efect al împărțirii voturilor”.
Comentează