Frauda alimentară rămâne, în mare parte, neraportată, ceea ce face dificilă evaluarea dimensiunii reale a fenomenului la nivel global. Aceasta poate include diluarea sau înlocuirea ingredientelor, falsificarea documentelor ori utilizarea unor procese neaprobate. O estimare din 2025 arată că frauda alimentară costă economia globală aproximativ 81 de miliarde de lire sterline (110 miliarde de dolari) pe an.
Escrocii vizează în special alimente consumate frecvent, precum produsele lactate, dar și produse cu valoare ridicată, cum ar fi uleiul de măsline. Alături de alcool, fructe de mare și uleiuri comestibile, mierea se numără adesea printre cele mai falsificate alimente, în special din cauza diferenței mari de preț dintre produsul autentic și înlocuitorii săi, conform BBC.
De ce este mierea atât de ușor de falsificat
Siropurile pe bază de plante, precum siropul de glucoză obținut din trestie de zahăr, pot costa jumătate din prețul mierii autentice sau chiar mai puțin. Complexitatea mierii face însă detectarea falsurilor extrem de dificilă.
Pe lângă faptul că deține cinci stupi, dr. Juraj Majtán conduce un laborator care studiază albinele și produsele apicole la Institutul de Biologie Moleculară, parte a Academiei Slovace de Științe. El subliniază că mierea este un produs biologic extrem de complex, care conține sute de compuși și provine din surse foarte diverse.
Această diversitate face dificil de stabilit dacă mierea dintr-un borcan provine cu adevărat de la albine dintr-o anumită zonă sau dacă a fost amestecată cu siropuri obținute din orez, grâu, porumb sau sfeclă de zahăr. Situația este complicată și de faptul că nu există nici măcar o definiție acceptată la nivel internațional a mierii.
Deși mierea falsă este uneori mai fluidă și mai slab aromată, falsurile sofisticate pot arăta, mirosi și avea gust identic cu cel al produsului autentic, reușind să păcălească inclusiv analizele chimice.
Metode de testare insuficiente
Există mai multe metode de testare a mierii suspecte, de la analiza legăturilor chimice până la studiul izotopilor pentru determinarea originii. Cu toate acestea, rezultatele nu sunt decisive.
„în prezent nu există o metodă unică… care să poată spune că această miere este falsă”, explică dr. Majtán, care atrage atenția asupra nevoii urgente de noi metode de detectare.
Daunele provocate de mierea falsificată afectează în principal mijloacele de trai ale apicultorilor, însă frauda alimentară poate avea și consecințe grave asupra sănătății publice.
Riscuri majore pentru sănătate
Infracțiunile alimentare pot introduce în produse alergeni sau substanțe chimice toxice. Un exemplu extrem este scandalul formulei de lapte pentru sugari contaminate cu melamină din China, din 2008, când cel puțin șase bebeluși au murit din cauza leziunilor renale asociate substanței chimice.
Dr. Selvarani Elahi, chimist-șef adjunct al guvernului britanic, nu putea să creadă că fraudatorii alimentari ar viza copii. Două persoane implicate în contaminare au fost executate.
„Nici măcar riscul acesta nu îi oprește pe oameni să comită fraude”, a remarcat Elahi.
Condimentele și noile tipuri de alimente, sub lupa autorităților
După decenii de activitate în domeniul standardelor alimentare, Elahi avertizează că frauda se poate infiltra și în alte tipuri de produse. LGC consiliază guvernul britanic și lucrează la metode ADN pentru identificarea alimentelor care conțin cele patru specii de insecte permise pentru consumul uman.
Fraudatorii ar putea încerca să prezinte alte specii drept unele permise, ceea ce ar putea declanșa reacții alergice severe, în special la persoanele alergice la crustacee.
În paralel, condimentele contaminate rămân o problemă globală. Fraudatorii adaugă adesea coloranți industriali în boia sau cromat de plumb în scorțișoară pentru a obține o culoare mai intensă. În SUA, în 2023, sute de copii au fost intoxicați cu plumb provenit din scorțișoară importată care a ajuns în piure de mere.
Potrivit lui Elahi, metodele de detectare există, însă „problema este supravegherea inegală realizată de autorități insuficient finanțate”.
Tehnologie avansată, dar soluții limitate
Pentru dr. Karen Everstine, plumbul din scorțișoară arată importanța unui sistem de sănătate publică bine funcțional, „care să sprijine siguranța alimentară și să detecteze anomaliile”. Datele FoodChain ID indică frecvent fraude care implică înlocuirea unei specii cu alta și o creștere a fraudelor de etichetare, inclusiv ulei de măsline etichetat fals ca extravirgin.
Deși soluțiile tehnologice precum blockchain-ul, codurile QR sau microcipurile sunt tot mai discutate, acestea nu sunt eficiente dacă nu sunt verificate de consumatori sau dacă sunt prea costisitoare.
„Oamenii credeau că blockchain-ul aplicat industriei alimentare va rezolva toate problemele noastre. Nu a făcut-o”, observă Elahi.
Cele mai simple soluții, uneori cele mai eficiente
În ciuda progreselor tehnologice, specialiștii spun că unele dintre cele mai eficiente măsuri rămân cele simple. În cazul mierii, Majtán recomandă: „cea mai bună soluție este pur și simplu să cumperi de la apicultori locali”.
O altă regulă de bază este prudența față de prețuri neobișnuit de mici. Everstine avertizează că „dacă prețul pare prea bun ca să fie adevărat, acesta ar trebui să fie un semnal de alarmă”, dând exemplul unei sticle de miere sau ulei de măsline vândute la prețuri mult sub media pieței.
Comentează