Premium
România Liberă:
Ridicat din neant, fără să se fi remarcat ca un elev eminent, plimbat o vreme prin eșalonul doi al politicii, folosit ca un plasture prin tot felul de guverne care stăteau să plesneacă în lipsa unei majorități confortabile, Gabriel Oprea își încheie cariera politică pentru că a acumulat un număr de vulnerabilități atât de mare încât nici o conjuctură politică, oricât de nefericită, nu îl mai poate reșapa. Să nu uităm că Oprea a fost ministru de Interne timp de aproape doi ani și ministrul al Apărării Naționale pentru doi ani și jumătate în guverne conduse de Victor Ponta, respectiv Emil Boc, rivali de moarte în politică. Din acest moment, doar un miracol sau un caz de amnezie colectivă a populației i-ar mai putea aduce președintelui UNPR o funcție la vârf în politică... În timpul carierei sale politice fulminante din ultimii ani, Gabriel Oprea nu a înțeles că există două fețe ale monedei. El a încercat să profite, la maxim, de rolul său de manta de vreme rea pentru guvernele Boc sau Ponta (pe care le-a ajutat să supraviețuiască oferindu-le sprijin politic, trădând pe unul în favoarea altuia, rupând politicieni dintr-o formațiune pentru a-i atrage în alta). Dar a uitat că, din exterior, lumea îl percepe cât se poate de corect: ca pe un șef partid de care te poți folosi până trece vremea rea, gata să intre în tot felul de combinații politice controversate. O imagine neatrăgătoare pentru opinia publică, lucru care explică stagnarea partidului său la 1-3% în sondaje. Un alt aspect pe care Gabriel Oprea nu l-a înțeles este faptul că cv-ul său nu îi permitea să țintească atât de sus în politică. Prea multe semne de întrebare, prietenii politice împotriva firii, suspiciuni de fraudă... Cazul Gabriel Oprea este edificator pentru modul în care este promovat, domnește, își pierde mințile și se prăbușește un om politic în România. El ajunge la finalul carierei sale politice măcinat de toate bolile și, mai trist, după ce a fost lăsat, ani de zile, să ni le arate în toată splendoarea lor (studii mediocre, o carieră controversată, pivilegii de care a abuzat, duplicități și trădări politice, titluri obținute prin fraudă academică). De tot eșafodajul politic a lui Gabriel Oprea se va alege praful după ce doi dintre vectorii săi politici, extrem de populari până de curând s-au prăbușit la rândul lor. Cristian Popescu-Piedone, edilul Sectorului 4 ales cu 89% din voturi, era anunțat drept candidat cu șanse reale la primăria Capitalei. A demisionat și s-a retras din politică după ce a fost trimis în judecată, fiind suspectat că a avut un rol major în tragedia de la Colectiv. Primarul de la sectorul 2, Neculai Onțanu, este în pierdere de viteză și imagine, după ce a devenit suspect de plagiat în redactarea lucrării sale de doctorat. Partidul fondat de Oprea se va desumfla la fel de rapid, după ce parlamentarii oportuniști pe care i-a înregimentat în ultimii ani vor simți că UNPR nu le mai poate asigura încă un mandat. Pe 17 septembrie 2015, Gabriel Oprea declara că se vede o soluție pentru funcția de premier în locul lui Ponta. La 9 noiembrie 2015 anunța că și-a dat demisia din guvern. Gabriel Oprea va pleca din politică de parcă nu ar fi fost niciodată. Nu îl va regreta nimeni. Toți acești ani de Oprea în politică au fost decontați de clasa politică și se văd în sondajele care evidențiază încrederea din ce în ce mai scăzută pe care guvernul și parlamentarii o au în rândul populației.
Adevărul:
Cinismul domnului Gabriel Biriş, numit de curând secretar de stat în Ministerul de Finanţe, nu poate fi ameliorat de scuzele oficiale personale sau ale instituţiei din care face parte. Este adevărat că măsura plăţii contribuţiei pentru sănătate la salariul minim sau impusă persoanelor fără venit a fost luată de guvernul Ponta, dar modul în care Biriş a explicat aplicarea ei dovedeşte că nu trăieşte în realitate şi, în consecinţă, nu e potrivit pentru funcţia publică pe care o ocupă. În plus, s-a dovedit că acest Robespierre al taxelor eludează sistemul pe care vrea să-l impună, cu dispreţ, săracilor, ca acţionar într-un offshore. Ce legitimitate mai are Gabriel Biriş, în aceste condiţii? Niciuna. Gabriel Biriş, consultant pe taxe şi impozite pentru companiile care încearcă să găsească soluţii de optimizare fiscală, concept care se traduce prin evitarea taxelor şi impozitelor, face parte din categoria celor pentru care sărăcia nu există pentru că nu o vede. Şi asta i se întâmplă nu doar lui ci tuturor celor din pătura de sus a clasei mijlocii care trăiesc în Nord, în cartiere în care nu intri decât însoţit de un riveran, iar Parcul Herestrău este graniţa pe care nu o depăşesc niciodată mergând pe jos. Iar în Herăstrău probabil că Biriş nu a văzut oameni săpând după rădăcini ca să se hrănească. Gabriel Biriş este obligat să demisioneze pentru opinia exprimată, care mai e şi ipocrită pe deasupra din moment ce el însuşi e evazionist. Declaraţia lui se înscrie în seria opiniilor cinice exprimate şi de alţi demnitari în trecut, care au dus la demiteri şi demisii.
Ziarul Financiar:
