Gabriel Oprea și UNPR se află în plină ofensivă mediatică și de imagine. Chiar dacă ghiolbănește executată. Un fel de Cîntare a României cu Salam și Sorin Necunoscutul în rol de Păunescu.
Așa cum scriam acum o lună, UNPR are cîteva puncte tari:
- este în guvern și administrația centrală și locală, are parlamentari, structuri bine organizate, politicieni cu experiență și relații, are acces la resurse economice, rețele teritoriale și din administrație.
și cîteva puncte slabe:
- e o construcție artificială, nu are brand, nu are o poveste vandabilă electoratului, nu are corespondent în mintea electoratului, nu reprezintă vreo dorință, orientare, speranță, nu se regăsește în vreo categorie de public și nu are nici lideri charismatici la centru.
Gabriel Oprea și UNPR au nevoie de o poveste. UNPR e o structură, nu un partid în mințile și imaginația electoratului. Imagistic nu există. Are tot atîta succes electoral cît Administrația Străzilor din Fetești sau Biroul Urbanizare din Tîrgoviște. E o organizație birocratică fără imagine.
Mai noul cult al personalității Generalului Gabriel ”Arsenieboca” Oprea nu e doar rezultatul orgoliului marelui tactician napoleonian. Are un scop mult mai pragmatic: intrarea UNPR în conștiința și imaginația publicului.
UNPR are nevoie de scor electoral în sondaje ca să poată negocia cu PSD (și chiar cu PNL, deși e greu de crezut că PNL va accepta vreodată o alianță electorală cu UNPR). Momentan jocul de imagine se face, repet, mai din topor, cu un cult al personalității grețos și care n-ar merge nici la navetiștii beți din autogara Țăndărei. Dar e un început.
Mîine poimîine nu m-ar mira ca UNPR să se mute pe zona populist-naționalist-dacopată, cu Zalmoxe, ungurii cu ochi mici și răi, sirienii sataniști, corporațiile iudeo-masonice, microcipurile americane și alte drăcovenii. Însă aici are un concurent de anvergură, pe Băsescu, cel care pare să ia locul lui Vadim pe scena politică. Jocul de-a populismul xenofob și zalmoxian cu Arsenie Boca ieșind din tort în desuuri roș-galben-albastre s-ar putea să ofere surprize celor care îl joacă și să n-aducă cine știe ce cîștig electoral. Pînă acum n-a reușit, deși a fost încercat de mulți, inclusiv și mai ales de Ponta în 2014.
Rămîne de văzut ce se va întîmpla cu Oprescu la alegerile locale din 2016. Dacă generalul reușește să-l transfere, UNPR, cu Piedone, Onțanu și Oprescu, ar putea face o figură frumoasă pe prima scenă politică a țării, cum ar spune concitadinul Ioanițoaia.
PS. În poza care însoțește articolul e marele general rus (georgian, de fapt) Piotr Bagration, care, sper, să mă ierte pentru asociere.
Comentează