Premium
"Teama a generat egoism, de la nivelul individului, la nivelul statelor. Pandemia nu va putea fi gestionată decât atunci când se vor depăși aceste stări. Atunci când statele vor colabora și vor institui măsuri comune", spune generalul Ștefan Dănilă, fost Șef al Statului Major al Armatei, anunță MEDIAFAX.
Pericolul unei pandemii se regăsește în aproape toate Strategiile de Securitate Națională elaborate după 2009. Pandemia provocată de H1N1, un virus gripal A, descoperit în primăvara anului 2009, care a fost o variație a Influenzavirus A, cu gene de la viruşii gripei porcine, aviare şi umane a determinat OMS să declare nivelul 6 de alertă (pandemie în curs) în iunie 2009. Sfârșitul pandemiei a fost anunțat abia pe 10 august 2010, după 14 luni, după ce a fost infectat un procent semnificativ de populație (între 11 și 21 %, deoarece unele date au fost estimate și nu înregistrate efectiv).
Citește și: Ultimă oră! CEC Bank, decizie pentru românii cu credite, pe fondul răspândirii coronavirusului: Se amână cu 30 de zile! .
Virusul nu a avut o rată de mortalitate foarte mare, totuși numărul de victime a fost între 150.000 și 575.000.
În 2014 un virus mult mai periculos, EBOLA, a produs alertă în întreaga lume, chiar dacă virusul era cunoscut. Rapiditatea cu care s-a răspândit în localitățile foarte sărace din Africa Centrală și de Vest, rata mare de mortalitate (aproximativ 50%), precum și precaritatea infrastructurii și lipsa personalului calificat pentru lupta cu boala au făcut ca această epidemie să producă peste 11.000 de victime. Întrucât fluxul de persoane dinspre Africa a fost relativ ușor de gestionat în condițiile unei alerte la nivel internațional, răspândirea epidemiei în Europa a fost stopată cu măsuri care nu au implicat costuri foarte ridicate.
Aceste evenimente au determinat apariția publică și distribuirea de mesaje de atenționare din partea personalităților lumii, unul dintre acestea, viral pe rețelele de socializare din aceste zile fiind cel al lui Bill Gates, în cadrul unui eveniment TED, din 2015. În România, după măsurile luate în cazul EBOLA, prin instalarea Spitalului militar de campanie pentru primirea, izolarea și tratarea posibilelor cazuri venite din alte state, a fost elaborată „Procedura de sistem privind gestionarea situațiilor de urgență determinate de producerea unei epidemii – cod PS-24-CON”, s-au făcut exerciții simulate, cu implicarea principalelor autorități ale statului, în special de la nivelul administrației centrale.
În Strategia Națională de Apărare a Țării din 2015 este menționat riscul unei pandemii, la subcapitolul 3.2, „Riscuri”, la poziția 64, ca „risc cu probabilitate redusă, dar cu impact major”.
În 2019, în urmă cu aproximativ un an, era invocat pericolul unei pandemii pe un post TV, într-o emisiune de știri care circulă pe internet în aceste zile. Viralitatea știrii este dată de potențialul conspirațional al știrii, nu de știrea în sine. În fapt, un eveniment la care ne așteptam, chiar s-a întâmplat. Și bineînțeles, ne-a surprins nepregătiți! Nu doar pe noi, întreaga omenire.
Unele state au înțeles că este o luptă în care trebuie folosite toate resursele disponibile, în special cele de înaltă tehnologie. Așa s-au câștigat majoritatea războaielor, prin tehnologie, prin utilizarea celor mai noi descoperiri, unele realizate chiar pentru acele situații. China a demonstrat, după unele erori grave, în special de raportare/informare, generate de limitele sistemului autoritarist, că își poate mobiliza resursele pentru construirea de facilități medicale moderne, în timp record.
A folosit tehnologia informației în monitorizarea fluxului de persoane, al tranzitării zonelor cu potențial de risc ridicat, a folosit termoscanere, pe care le-a modernizat astfel încât să intre în echipamentul individual al forțelor de ordine, a făcut și face dezinfectarea unor zone folosind drone, pentru a nu pune în pericol oamenii și pentru a accesa în timp scurt zone dificile.
Citește și: Florin Cîțu anunță schimbări majore, în contextul pandemiei de coronavirus! Ce măsuri se vor lua
La fel se întâmplă în Singapore sau în Coreea de Sud.
Alte state au luat măsuri de izolare cvasi-totală, cum ar fi Iranul, Coreea de Nord și chiar Federația Rusă, atât prin limitarea circulației persoanelor, într-un mod autoritar, dar și prin limitarea fluxului de informații. În România nu sunt, încă, persoane decedate, iar numărul de cazuri confirmate este redus, dar aceste date sunt determinate de numărul redus de testări și de teama unor persoane de a declara că au sosit sau au avut contact cu cineva venit dintr-o zonă cu risc ridicat.
Teama poate fi un foarte bun adjuvant pentru limitarea răspândirii virusului. Măsurile luate, considerate de unii prea dure, de alții prea soft au fost pe măsura posibilităților proprii, dar și în limitele permise de situația politică, cea mai gravă de până acum, din anul 1990.
Deși omenirea se află în plină globalizare prin noile tehnologii, conectată prin internet și comunicații satelitare, zboruri transcontinentale și companii multinaționale, apariția epidemiei a generat izolări succesive, măsuri interne diferite, lipsă de coordonare internațională și, mai ales, o diminuare a empatiei în favoarea grijii pentru propria persoană. Teama a generat egoism, de la nivelul individului, la nivelul statelor. Mai mult partidele politice sau candidații la conducerea statelor democratice folosesc la maximum orice ocazie pentru a-și valoriza acțiunile și pentru a-și lovi adversarii.
Pandemia nu va putea fi gestionată decât atunci când se vor depăși aceste stări. Atunci când statele vor colabora și vor institui măsuri comune, când vor folosi împreună resursele pentru a lupta cu același inamic, atunci va câștiga omenirea. Deocamdată, unii au descoperit că este o oportunitate de câștig, ba chiar de reașezare în balanța de putere.
Uniunea Europeană are avantajul de a putea dispune măsuri coordonate, în folosul întregii comunități europene. Dar populismul liderilor naționali conjugat cu „timiditatea” Comisiei Europene au subminat credibilitatea unei construcții extraordinare. Încă afectată de șocul BREXIT-ului, Uniunea încă nu își găsește liderii responsabili care să o mobilizeze. Evoluția pandemiei va fi decisivă pentru soarta UE – ori o Uniune mai puternică, gata să acționeze coordonat și eficient, ori destrămarea și prăbușirea în timp scurt a nivelului de trai al cetățenilor din majoritatea statelor comunitare.
Dintr-o perspectivă optimistă, am putea spune că această pandemie este o bună ocazie pentru a utiliza întreaga capacitate tehnologică a omenirii, indiferent de statul/compania deținătoare pentru salvarea vieții oamenilor, într-un efort comun, prin coordonare. Este oportunitatea pentru realizarea unui centru de comandă mondial, la nivelul ONU, cu funcțiuni clare, acceptate de toate statele. Toate resursele ar putea fi folosite conjugat și eficient, după realizarea unei baze de date comune, centralizată, cu conexiuni pe întreg globul, se pot realiza aplicații utilizabile de către majoritatea cetățenilor lumii, prin telefoanele mobile, se pot utiliza și valida tehnologii 5G, „internetul lucrurilor”, etc.
Citește și: RCS&RDS, mesaj pentru toți clienții săi! Recomandarea făcută luni, în plină criză declanșată de coronavirus
Acțiunile se pot coordona și se pot lua măsuri cu impact major într-o perioadă de timp optim pentru stoparea răspândirii. Laboratoarele și centrele de dezvoltare își pot împărtăși informațiile astfel încât să scurteze timpul necesar experimentelor multiple, precum și pentru validarea unor rezultate pozitive. Obținerea unui vaccin/antidot la acest virus ar trebui să fie și o lecție învățată/procedură pentru orice altă situație similară.
Dar problemele generate de acest virus nu sunt doar cele privind sănătatea cetățeanului, ci și cel care afectează nivelul său de trai și modul de viață. Economia este grav afectată, iar fluxul de capital necesită intervenții pentru a nu se bloca. Există acțiuni speculative care pot îmbogăți persoane sau grupuri de persoane, dar posibilul colaps la nivelul multor companii îngrijorează liderii statelor. La nivelul G7 deja au fost anunțate consultări. Avem șansa de a putea comunica de la distanță, fără a fi necesar contactul direct. Școlile și manifestările culturale trebuie să se adapteze noii situații, iar bunele practici ar trebui preluate la nivel mondial. Un centru de coordonare a activităților educaționale ar trebui să existe în fiecare stat, conectat cu celelalte, din întreaga lume.
Logistica necesară vieții ar putea fi realizată mult mai eficient prin interconectare. La ce prag al crizei ar trebui să ajungă omenirea pentru a înțelege că este posibil și să o facă?
Așadar, această pandemie ar putea fi privită ca un exercițiu pentru rezolvarea unei situații internaționale, în timp real, cu jucători reali, care ar trebui să se mobilizeze ca și cum pericolul ar fi mult mai mare, întrucât nu rata mortalității contează acum, ci capacitatea noastră de a răspunde unei amenințări care ar putea pune în pericol însăși omenirea.
