Senatorul Mircea Geoana il desfiinteaza pe Victor Ponta intr-un articol pentru Social Europe Journal. In comentariul sau fostul lider al PSD sustine ca cel mai vinovat de pierderea alegerilor prezidentiale ete chiar candidatul care a dus "una din cele mai urate si mai triviale campanii din ultimii 25 de ani".
El sustine ca si alianta cu extremistul Corneliul Vadim Tudor a fost tot o greseala strategica, cum si guvernarea haotica care au dus la senzatia de partid-stat sufocat de coruptie au taiat orice sansa candidatului PSD.
Iata articolul scris de Mircea Geoană pentru Social Europe Journal - "Where Now For Romania’s Social Democrats?"
Mai jos puteți găsi articolul în varianta în limba română:
Social-democrații din România încotro?
Pe 22 decembrie, România va sărbători două momente simbolice: 25 de ani de la Revoluția românească din 1989 și învestirea unui nou președinte, Klaus Werner Iohannis. Ce coincidență uimitoare! Un etnic neamț din Transilvania, descendent direct al coloniștilor saxoni (și apoi șvabi), care au venit în România începând cu secolul al XII-lea devine președinte chiar de ziua căderii sângeroase a comunismului în România, acum 25 de ani.
Nimic mai izbitor și mai contra-intuitiv de la Ceaușescu încoace: este oare moștenirea național-comunismului agresiv și a ideologiei etno-centriste de înainte de 1989 răscumpărată prin alegerea domnului Iohannis, un luteran într-o țară dominant creștin-ortodoxă? Într-o Europă în care populismul și întoarcerea la naționalism și xenofobie au început să devină regulă, este oare alegerea categorică a unui președinte cu un asemenea trecut un semn al unei Românii tolerante, incluzive, sau este doar un alt vot negativ, cum s-a întâmplat de atâtea ori în țara mea și în împrejurimi? Probabil puțin din amândouă.
Din perspectiva unui social-democrat, victoria unui Iohannis de centru-dreapta, reprezintă, de asemenea, o înfrângere strategică a Stângii în România. Victor Ponta, prim-ministrul și liderul partidului PSD are 42 de ani și întruchipează generația tânără a politicienilor din țară. Totodată, Dreapta este în dezordine și fragmentată, după domnia de 10 ani a președintelui Traian Băsescu, controversată și axată pe dezbinare. Mai mult decât atât, trebuie menționat că în primul tur domnul Ponta a obținut 40% din voturi, spre deosebire de domnul Iohannis, care a obținut doar 30%. Două săptămâni mai târziu, situația s-a schimbat într-un mod fără precedent: Klaus Johannis a câștigat în fața lui Victor Ponta cu un scor uriaș de 55% la 45%.
Ce s-a întâmplat? A fost acest tsunami împotriva lui Victor Ponta, împotriva PSD-ului sau o combinație din ambele? De ce PSD-ul nu a reușit să câștige alegerile prezidențiale a treia oară la rând? Care este starea Stângii în statul din Europa Centrală și de Est unde social-democrații reprezintă în mod constant cea mai mare forță politică?
Să aruncăm o privire la campania lui Victor Ponta, considerată în general ca fiind una dintre cele mai urâte și mai triviale campanii în ultimii 25 de ani de alegeri democratice în România. Sacrificând valorile fundamentale ale Stângii, Ponta a ales să își atace contra-candidatul cu aceleași arme folosite de propaganda lui Ceaușescu: rădăcinile lui germane, religia, părinții (hărțuiți în orășelul din Germania unde locuiesc acum) și, pentru a face lucrurile chiar mai odioase, i-a adus acuzații de adopții ilegale și trafic de organe lui Klaus Johannis, în anii ’90 un tânăr inspector școlar!
Mai mult, susținerea oficială a domnului Ponta de către extremistul de dreapta Corneliu Vadim Tudor (cu 4% din voturile din primul tur) a făcut ca minoritatea maghiară din România (cu doi candidați în primul tur) să voteze masiv (85%) cu Johannis, în ciuda coaliției oficiale de guvern pe care PSD-ul o are cu UDMR-ul, partidul maghiarilor.
Dar cel mai dramatic și emoțional moment al campaniei a fost declanșat de slaba organizare (în mod deliberat, spun unii) a votului pentru masiva diaspora românească din Europa. În primul tur, zeci de mii de cetățeni români, așteptând la cozi lungi în fața ambasadelor și consulatelor românești, nu și-au putut exercita dreptul la vot. Pentru a înrăutăți lucrurile, pentru al doilea tur de vot de pe 16 noiembrie, guvernul domnului Ponta nu a făcut nimic (în afară de niște îmbunătățiri cosmetice) pentru a-i permite diasporei românești (numărul de votanți s-a dublat în al doilea tur) să aibă condiții optime pentru a vota. Cozi lungi, așteptări de până la 9 ore, au declanșat o emoție foarte mare și o furie în toată țara, care s-a unit cu cei aproximativ 2,5 milioane de cetățeni din diaspora. Demonstrațiile în masă împotriva domnului Ponta și a guvernului său au erupt în marile orașe ale României, amplificate în mod inteligent de PNL, partidul de centru-dreapta care îl susținea pe domnul Johannis. O anchetă penală este în curs de desfășurare investigând obstrucționarea, percepută ca fiind deliberată, a dreptului fundamental al cetățenilor români de a vota.
Dar sunt domnul Ponta și calitatea echipei sale de campanie de o performanță abisală, singurii vinovați pentru această înfrângere catastrofică? Există ceva cu PSD, care să afecteze șansele oricărui candidat al partidului?
“Partidul-stat” este o acuzație standard adusă PSD-ului. Tendințele autocrate ale domnului Ponta ca lider de partid au amplificat această îngrijorare. Pentru a înrăutăți lucrurile, acuzațiile subtile, dar credibile, făcute de către președintele Băsescu, potrivit cărora Ponta ar fi fost un agent sub acoperire pentru una dintre serviciile de informații în timp ce îndeplinea funcția de procuror între 1997 și 2001, au reînnoit teama că o președinție a lui Ponta ar reînvia tradițiile autoritare mult mai vechi decât cu era Ceaușescu. De asemenea, duetul Victor și Viktor din România și Ungaria nu a fost o perspectivă plăcută pentru mulți din interiorul și exteriorul țării.
Corupția a fost un alt principal subiect al campaniei. Ponta, cu mulți dintre liderii locali și naționali ai PSD, făcând o presiune puternică pentru a modifica legislația sau a amâna ridicarea imunității a unui număr proeminent de parlamentari (de la toate partidele), a mers împotriva sentimentului popular. Prezentând, în mod regulat, avalanșa de inculpări drept o vânătoare de vrăjitoare oficialilor din justiție, orchestrați politic de loialii președintelui Băsescu, Ponta a confirmat o percepție mai veche despre PSD, ca partid care protejează politicienii corupți.
Modul haotic și, adeseori, incompetent de a guvernare a fost o altă linie de atac. Relațiile și accesul priviliegiat la contractele de achiziții publice ale unui cerc interior și mogulii media apropiați de premier au fost acuzații răspândite într-o țară în nevoie disperată de investiții publice și crearea de locuri de muncă.
Este PSD incapabil să câștige alegerile prezidențiale cu o participare mare?
Acuzații de comunism, aroganță și corupție au abundat împotriva PSD-ului în ultimii 25 de ani. Venirea minerilor la București și violența asociată acestui lucru din 1990-1991 cu președintele Iliescu, fondatorul și președintele onorific al PSD, a trecut de la o generație la alta. Puternic influențat de gândirea celei de-a Treia Căi (Dl. Blair este consultantul oficial al dlui. Ponta), guvernele succesive ale PSD s-au mutat agresiv spre Centru (unii spun către Dreapta), cu scopul (dovedit total greșit de către rezultatele votului) de a câștiga mai multe voturi liberale. Rezultatul a fost o confuzie ideologică neatractivă pentru publicul tânăr, urban și cu studii superioare, fără a mai menționa diaspora. Ca rezultantă, votantul de bază al PSD este reprezentat în principal de populația în vârstă, din mediul rural și mai puțin educată și o masivă rețea de primari și președinți de consilii județene (așa-numiții “baroni locali”). Eficiența și credibilitatea acestui grup de cadre de partid sunt în multe cazuri anulate de valul de trimiteri în judecată, acuzații de corupție și conflict de interese. Cu alegerile locale și parlamentare care vin în 2016 și cu noul președinte care stă foarte bine în sondaje, viitorul arată sumbru pentru PSD.
Cum se poate ca Stânga să nu fie forța politică dominantă într-o țară cu astfel de condiții dramatice din punct de vedere social și economic precum România?
În primul rând, ar trebui să ne uităm la eticheta nedreaptă de ,,foști comuniști’’ pusă tuturor partidelor socialiste și social - democrate din Europa Centrală și de Est. În ciuda unui număr crescut de cetățeni nostalgici pentru vremurile mai puțin nesigure ale regimului anterior, majoritatea populației respinge categoric oricăre formă de asociere, indiferent cât de exagerată, cu trecutul comunist.
În al doilea rând, PSD este considerat principalul contributor al realizării unei forme extrem de inechitabile de capitalism ,,cocktail’’ construit în ultimul sfert de secol în România. Nimeni nu poate accepta realitatea, văzută ca o scuză firavă, că dogma neo-liberală propovăduind reglementarea excesivă, privatizarea și dezmembrarea statului este ceva la care social-democrații români nu ar fi putut să se opună. Mai mult, mulți dintre membrii mai tehnocratici ai succesivelor guverne Ponta din ultimii trei ani se laudă public cu privire la afinitatea lor ultra-liberală. Nevoia electorală de a trece de la baza tradițională a partidului la un public mai divers a condus la o schimbare „de facto” a elementelor fundamentale ale dreptății sociale de către ,,cel mai pro-business guvern’’ din România.
În al treilea rând, partidul în sine a devenit din ce în ce mai decuplat de la imensa transformare din societate, incluzând condițiile care au generat și consecințele migrației a milioanelor de români în ultimul deceniu. În prezent la 7%, rata șomajului în România ar fi la 30%, în cazul în care migrarea economică a forței de muncă nu ar fi fost oferită de integrarea în UE. Diaspora contribuie cu aproximativ 6 miliarde euro/an la economia națională. Cu suficiente locuri de muncă și serviciile publice corecte acasă, pentru a nu pleca sau a se întoarce în țară, contribuția lor anuală la PIB ar fi în jur de 50 miliarde Euro, la un PIB de 150 de miliarde. Criza prelungită a făcut schimbări suplimentare în psihicul public, reflectat într-o implicare mai activă în mediile civic și de rețele sociale. În ceea ce privește alegerile și noile tehnici de campanie, PSD pare demodat și depășit, în ciuda mașinii sale de organizare încă formidabile.
PSD nu este la primul moment dificil după o importantă pierdere electorală. Dar, în prezent, vechile și noile fracturi și stereotipuri din jurul candidatului și partidului tind să creeze un real val popular anti-Ponta și anti-PSD. Tensiuni, excluderi și reproșuri abundente sunt agravate de o lipsă de orice formă a unei auto-analize în partid asupra cauzelor profunde ale situației în care ne aflăm. Autist la protestele publice, Victor Ponta rămâne în poziția de premier și de lider al partidului, în ciuda unei nemulțumiri crescânde la adresa sa. Ponta ia partidul prizonier pentru supraviețuirea sa politică. Există posibilitatea să se scufunde împreună.
Ce se poate face într-o asemenea situație? Nu ar mai fi suficientă o simplă schimbare de brand sau de leadership de data aceasta. O introspecție profundă și sinceră este indispensabilă. O reîntoarcere la valorile de bază ale oportunităților egale și dreptății sociale ale Stângii secolului XXI este absolut necesară. Completarea resurselor umane în partid, dublată de o separare clară de oamenii corupți și practicile trecutului nu au voie să lipsească din pachet. Faptul că Centru-Dreapta a spectrului politic românesc se confruntă cu probleme similare nu ar trebui să fie o invitație pentru auto-mulțumire și amânare a analizei și soluțiilor reale.
Competența, integritatea și curajul intelectual pentru a proiecta o economie mai puțin dependentă și o bună societate în contextual global și european ar trebui să devină norma și nu excepția pentru social - democrații români. Poate PSD-ul să fie radical transformat? Poate el deveni o adevărată forță progresistă? Poate el să atragă intelectualii de la stânga? Sau o nouă (sau mai multe) forțe politice și civice vor schimba monopolul reprezentării politice a stângii pe care PSD-ul a profesat-o în ultimii ani? Juriul încă deliberează. Deciziile și acțiunile din următoarele luni ne vor spune care este starea Stângii în România. Dacă ea va fi din nou puternică sau fragmentată.
La 25 de ani după căderea comunismului și a execuției cuplului Ceaușescu, România începe un nou ciclu politic, istoric și strategic. Scăparea de la periferia Europei și de blestemul sărăciei, corupției și proastei guvernări este posibilă. Forțele progresiste trebuie să fie printre campionii noii Românii.
Comentează