Washingtonul nu înțelege că, chiar și cu Benjamin Netanyahu debarcat, succesorii lui vor vrea și ei să-i nimicească pe teroriști, scrie The Telegraph, conform Rador Radio România.
Președintele american Joe Biden a adoptat încă de la început o poziție neobișnuit de clară referitor la conflictul din Israel și Gaza. Deși unii republicani sperau că el va călca strâmb, Biden a fost de la bun început un aliat loial și vocal al Israelului. El și-a declarat susținerea pentru războiul purtat de Israel pentru a-și elibera ostaticii și a înfrânge Hamas. Tot el i-a furnizat țării armamentul de care avea mare nevoie, uneori sub forma unor pachete de urgență, ceea ce i-a permis să ocolească Senatul ori Congresul.
Toate acestea în ciuda faptului că, încă de la început, facțiunea de extrema stângă a partidului său a încercat să-l tragă într-o altă direcție. Răspunsul Israelului la atrocitățile Hamasului au iscat bombăneli în Partidul Democrat, cum că un război prelungit în Orientul Mijlociu ar putea afecta perspectivele electorale ale partidului la scrutinul din acest an. Într-un an electoral totul cade sub incidența ciclului electoral - chiar și chestiunile care ar trebui să fie deasupra ciclului electoral.
Inițial Biden a respins aceste îndemnuri venite de la extrema propriului partid. Era conștient că, deși există o minoritate gălăgioasă de americani opusă fervent Israelului, majoritatea americanilor își mențin sprijinul puternic pentru statul evreiesc și înțeleg că el este cel mai bun aliat pe care-l au SUA într-o regiune problematică.
O glumă amară
Dacă ne-am lua după retorica lui Biden, am putea crede că sprijinul lui e puternic și cu adevărat neclintit. Apoi, pe măsură ce lunile au trecut, acea fermitate a început să se clatine. În ultimele săptămâni a început să spună că războiul durează prea mult sau că nu e bine gestionat. O glumă care circulă la Washington spune că Biden e în favoarea soluției celor două state: cele două state în cauză fiind Minnesota și Michigan (state cu un electorat musulman relativ numeros, comparativ cu restul țării). Și e adevărat că un număr tot mai mare de democrați au început să se teamă că sprijinul deplin al lui Biden pentru Israel ar putea însemna pentru partid pierderea celor două state în noiembrie.
Dar, chiar și așa, Biden a continuat livrările de armament. Câteva săptămâni a părut că strategia lui e să combată discursul extremei stângi din partidul său și să continue să înarmeze Israelul ca de obicei.
Apoi, săptămâna trecută, ceva s-a schimbat. Marți a ținut un discurs în care și-a proclamat iar sprijinul neclintit pentru Israel, doar pentru ca apoi, în aceeași seară, să blocheze două transporturi cu muniție către Israel. A fost pentru prima oară de la izbucnirea conflictului când Israelul s-a confruntat cu adevărat cu o problemă în aprovizionarea cu armament. Biden a trecut de la a critica Israelul în timp ce-l susținea la a lăuda Israelul în timp ce-l abandonează.
Motivul aparent e că Biden nu vrea ca armata israeliană să intre în Rafah. Or, în termeni militari și strategici, așa ceva nu are logică. Campania pentru eliberarea ostaticilor israelieni rămași în viață și de a nimici conducerea Hamasului nu poate fi dusă la bun sfârșit fără ca Israelul să intre în Rafah. Pentru a împrumuta o expresie de la ministrul israelian de centru Benny Gantz: nu are sens să stingi trei sferturi dintr-un incendiu. A distruge trei sferturi din conducerea Hamasului nu e suficient. Dacă o parte din Hamas ar rămâne intactă, atunci nu va însemna doar că acest război nu va fi fost câștigat de către Israel, ci și că focul va izbucni pur și simplu din nou, undeva în viitorul foarte apropiat.
Calcule de politică internă
Din partea comunității internaționale s-au formulat critici cum că războiul afectează în prea mare măsură populația civilă din Gaza. Dar acest lucru era inevitabil. Hamas operează dintr-o zonă dens populată și și-a implantat în mod deliberat infrastructura militară în clădiri civile, inclusiv moschei, spitale și alte situri care conform legilor războiului nu ar trebui să fie utilizate militar. Însă Israelul a rămas prins în situația de a fi nevoit să intre oricum în aceste zone dens populate. Dacă se va opri la periferia Rafahului, o mare parte a războiului purtat până acum, dacă nu tot, va fi fost purtat degeaba.
Și atunci, de ce face Biden acest lucru acum? Un motiv îl reprezintă o simplă chestiune de politică electorală internă. Dar un altul îl constituie aparenta dorință a democraților de la Washington de a schimba structura puterii în Israel. Anul acesta senatorul democrat Chuck Schumer - considerat cel mai important lider evreu al democraților - a declarat că Benjamin Netanyahu ar trebui să fie îndepărtat din funcție.
A fost o intervenție extraordinară în trebuirile interne ale Israelului. Netanyahu e conducător ales al unei țări democratice. Aliații și prietenii țării sale pot să nu fie de acord cu el, dar în politică nu e considerat normal să-i ceri unui aliat să-și înlocuiască conducătorul ales democratic. Faptul că Schumer a cerut schimbarea conducerii din Israel e la fel de scandalos cum ar fi o solicitare a lui Netanyahu ca Chuck Schumer să plece de la Washington. E o intervenție intolerabilă în afacerile interne ale unei țări democratice.
Un scenariu greșit?
Însă ideea aceasta, că o schimbare a conducerii Israelului va schimba și realitatea din teren, inclusiv modul în care e purtat războiul, pare să prindă teren în Partidul Democrat. Poate că mutarea lui Biden contra Israelului e menită să mute piesele de șah ale coaliției de guvernare din Israel.
Dar dacă într-adevăr așa stau lucrurile, atunci e o greșeală de calcul colosală. Cred că am vorbit personal cu cei mai mulți - dacă nu cu toți - politicienii de toate culorile care într-o bună zi l-ar putea înlocui pe Netanyahu, și pot afirma cu o certitudine considerabilă că nu există vreun personaj important la stânga, centru ori dreapta care ar purta acest război vădit diferit de Netanyahu. Cu toții sunt de acord în privința obiectivelor. Toți conștientizează importanța eliberării oricărui ostatic care va mai fi supraviețuit, cât și a înfrângerii militare a Hamasului.
Poate că Biden speră că Netanyahu va face o mutare greșită. Dar, din motive meschine de politică internă și din cauza interferenței politicianismului în politica externă, Biden este cel care a greșit grav. A-ți trăda un aliat e una. A-ți încălca cuvântul e o alta. În doar o singură săptămână Biden a reușit să le comită pe ambele.
Comentează