Premium
Ovidiu Puţura, fost secretar de stat la Ministerul Justiţiei în mai multe Guverne Ponta ar fi cerut unei judecătoare o soluţie favorabilă soţiei sale, Alina Puţura, într-un dosarul civil, finalizat ulterior cu admitea acţiunii acesteia şi obligarea recunoaşterii dreptul de proprietate asupra unei porţiuni de teren în suprafaţă de 916 mp.
Dosarul respectiv era în recurs la Tribunalul Bistriţa, după ce în fond Judecătoria Bistriţa îi respinsese acţiunea.
În EXCLUSIVITATE, STIRIPESURSE.RO vă prezintă stenograme de-a dreptul halucinante. Cel care putea ajunge ministrul Justiție a făcut amenințări la adresa judecătorilor și a dat dovadă de un limbaj de infractor de drept comun.
IACOB CORINA – judecător la Tribunalul Bistriţa – Secţia civilă, în data de 04.11.2014, în timp ce se afla la un seminar organizat de Institutul Naţional de Magistratură, urmare a solicitării inculpatului Puţura Ovidiu, s-a întâlnit cu acesta în restaurantul Hotelului Hotelul Yesterday din Bucureşti. Au discutat despre nemulţumitrea ei faţă de modul în care s-au derulat exemenele pentru dobândirea calităţii de notar stagiar din luna septembrie 2014, Puţura i-a promis că o ajută, iar PUŢURA OVIDIU la rândul său a adus în discuţie problema dosarului în care recurent reclamant era soţia sa Puţura Alina Ofelia.
Puţura Ovidiu şi numita Puţura Alina Ofelia au oferit suspectei Iacob Corina cadouri pentru fiul său.
La percheziția domiciliară efectuată la locuința inculpatului Puțura Ovidiu din mun. București, a fost ridicată suma de 80.970 EURO ȘI 966 USD, precum și un costum de vânătoare.
Fapta de trafic de influenţă, constând în aceea că a primi de la Ţăranu Laurenţiu foloase necuvenite în cuantum de circa 30.000 de euro, constând în suportarea cheltuielilor aferente unor partide de vânătoare, suportarea cheltuielilor aferente unor sejururi la mare, un costum de vânătoare şi suma de circa 30.000 de lei pentru a interveni la judecătorii din dosarul 10792/118/2010 aflat în apel la Curtea de Apel Constanţa şi în care Ţăranu Laurenţiu avea calitatea de inculpat, în vederea obţinerii unei hotărâri favorabile acestuia, iar puţura i-a promis să stea liniştită pentru că va lua achitarea.
Puţura Ovidiu a promis că va face tot ce poate pentru rezolvarea dosarului inculpatului.
Puţura Ovidiu a adresat ameninţări la adresa unor magistraţi pe motiv că ar intenţiona să pronunţe o hotărâre nefavorabilă în cauza în care este interesat.
„(…)P.O.: Şi ce mă de nu îi dau doi pumni în gură în Tribunal, de îi rup picioarele, o calc cu maşina… deci.. nu am mai auzit treburi din astea…este vorba de discutia cu suspecta care ii spunea că nu crede ca poate convinge macar o colega de complet să dea soluţia dorită de Puţura pentru soţia sa( deci trebuia să o convingă măcar pe una din judecătoare căci a treia ar fi rămas în opinie separată…)
CI.: Auzi… să nu cumva să vorbeşti ceva că ştii de la mine… că una, că alta…
P.O.: Nu, îţi dai seama că am… mi-o zis Alina că…
(…)
P.O.: Deci oricum lucrurile sunt foarte simple.
C.I.: Ţi-ai făcut cerere de strămutare?
P.O.: Nu… Nici nu o fac. O calc cu maşina după aia şi gătăm…
C.I.: Măi în ce situaţie mă pui…
P.O.: Stai liniştită, deci nu că o calc eu, îi pun pe doi din ăştia cu.
C.I.: Ce faci?
P.O.: Îi pun pe doi, o calcă cu maşină, stai liniştită, o vezi în spital cu picioarele rupte. N-are rost, nu mă mai stresez, simplu. O calcă ăştia.
C.I.: Te rog frumos… şi eu ce să fac acum…
P.O.: Să te uiţi în dosar şi să faci cum îi… ce rezultă din dosar.
C.I.: Să fac opinie separată?
P.O.: Da. Păi, tu vezi ce rezultă din dosar, apăi lucrurile sunt foarte clare. Socrul meu o cumpărat acest teren cred că în anul 1990 şi ceva, nu mai ţin minte exact, înainte de 2000 oricum. Socrul voia să îşi vândă casa din Beclean şi să se mute în Bistriţa, pentru că fetele erau în Bistriţa… după ce să stea în Beclean. Asta-i adevărat că eu l-am îndrumat, mă de ce nu te duci să cumperi un teren - că atunci nu aveau valoare terenurile, nu avea bani, ştii – cumpără un teren, du-te la o licitaţie, cumpără un teren. El şi l-a ales, ăsta e, OK. Mi l-a arătat şi mie, uite-l. Bineînţeles că pe mine nu m-a interesat, nu m-am dus pe acolo. Dar nu are importanţă asta. El a fost proprietar.
