HARTĂ - Mutare EXTRAORDINARĂ în lumea arabă: Israelul lasă Egiptul să controleze zona Rafah; revin militarii pe teren

Cooperare rară între Israel și armata egipteană: eșalonul politic din Israel a confirmat prezența egipteană militară crescută în zona Rafah (oraș palestinian din sudul Gaza și singura „poartă” către lumea exterioară necontrolată de Israel).

În urma unei întâlniri între prim-ministrul Bennett și președintele al-Sisi în urmă cu două luni, în care președintele a căutat să aducă mari forțe militare în Sinai și să elimine ISIS, aseară a fost semnat un amendament la un acord care reglementează prezența forțelor de gardă în peninsulă.

Prezența militară egipteană în Sinai va fi așadar aceeași ca înainte de războiul de la Yom Kippur din 1973.

De ce e important războiul din 1973?

Războiul din 1973 a fost un conflict armat dintre Israel și o coaliție de națiuni arabe condusă de Egipt și Siria, care a durat între 6 octombrie și 26 octombrie 1973. Războiul a izbucnit de ziua de Iom Kipur (Ziua Ispășirii, cea mai importantă zi de post evreiască), printr-un atac surpriză conjugat egipteano-sirian, forțele atacatoare traversând liniile de încetare a focului din Peninsula Sinai și respectiv, de pe platoul Golan, teritorii cucerite de Israel în Războiul de Șase Zile (1967).

Egiptenii și sirienii au avansat în primele 24 – 48 de ore, după care situația militară a început să se schimbe în favoarea israelienilor. După a doua săptămână de lupte, sirienii fuseseră scoși definitiv din zona platoului Golan. În sud, în peninsula Sinai, israelienii au lovit la punctul de joncțiune a două corpuri de armată egiptene, (Armata a II-a și Armata a III-a) traversând canalul Suez, (vechea linie de încetare a focului), încercuind o întreagă armată egipteană, chiar în momentul în care intra în acțiune rezoluția de încetarea a focului a ONU.

Războiul a avut numeroase implicații pentru multe națiuni. Lumea arabă, care fusese umilită de înfrângerea categorică a coaliției egipteano-siriano-iordaniene din timpul Războiului de șase zile, s-a simțit răzbunată de seria de victorii de la începutul războiului. Același sentiment a deschis calea către procesul de pace care avea să urmeze, ca și spre liberalizările care au urmat, precum așa-numita infitah, "politica egipteană a porților deschise". Acordurile de la Camp David, care au fost semnate la scurtă vreme după aceea, au dus la normalizarea relațiilor dintre Egipt și Israel și la recunoașterea, pentru prima oară de către un stat arab, a Israelului. Egiptul, care se distanțase deja de Uniunea Sovietică, a părăsit după acest moment definitiv sfera de influența sovietică.