Reorganizarea administrativ-teritorială este o urgență pentru România, dar aceasta a tot fost amânată. În schimb, în Republica Moldova această reorganizare administrativ-teritorială va începe în cel mai scurt timp și trebuie să fie finalizată până în anul 2027. Această reformă este susținută de către liderul PAS și președinte al Parlamentului, Igor Grosu, fiind una dintre reformele care vor ajuta țara să adere la Uniunea Europeană, iar mai apoi să faciliteze atragerea de fonduri europene.
Organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova se efectuează pe două niveluri: satele (comunele) și orașele (municipiile) constituie nivelul întâi, raioanele constituie nivelul al doilea.
Țara a revenit în anul 2003 la sistemul sovietic de împărțire administrativă în raioane. Astăzi, statul este împărțit de jure în 32 de raioane, 13 municipii (Chișinău, Tiraspol, Bălți, Bender, Comrat, Cahul, Ungheni, Soroca, Orhei, Ceadîr-Lunga, Edineț, Hîncești și Strășeni) și două Unități teritoriale autonome recunoscute: UTA Găgăuzia (U.T.A.G.) și Unitățile Administrativ-Teritoriale din Stânga Nistrului (U.T.A.N.).
„Ultima dată când am discutat despre această reformă, am spus că este foarte complexă și că nu poate fi realizată în întregime în mandatul actual. Însă trebuie să luăm o decizie clară: dacă vrem să aplicăm reforma, trebuie să o facem înainte de alegerea următorilor primari și consilieri. Altfel, după alegeri, va fi practic imposibil. Este un calcul pragmatic, legat de realitățile electorale și administrative.
Nu contează denumirile exacte, ci să organizăm localitățile eficient, ținând cont de realitățile demografice. Avem sate cu primării de doar 20 de locuitori și trebuie să luăm decizii pragmatice, pentru ca oamenii să beneficieze de servicii mai bune. Reforma trebuie asumată politic și discutată responsabil”, a explicat Igor Grosu.
Reforma teritorial-administrativă prevede reorganizarea localităților în unități administrative mai mari (amalgamare), capabile să gestioneze mai multe competențe și resurse financiare. În același timp, raioanele ar urma să fie înlocuite de 8–10 regiuni cu atribuții extinse și acces direct la fonduri.
Schimbările ar urma să se desfășoare etapizat – prin comasări voluntare, proiecte-pilot și, ulterior, reorganizări obligatorii.
Istoria Moldovei este plină de reorganizări administrativ-teritoriale
Teritoriul Republicii Moldova are o istorie extrem de zbuciumată, cu foarte multe schimbări de organizare administrativ-teritorială, în funcție de cine controla acest teritoriu.
Moldova era împărțită în ținuturi, împărțite în ocoluri, ele însele împărțite în ienorii. Astfel, teritoriul dintre Prut și Nistru era format până în 1812 din ținuturile Greceni, Codru, Hotărniceni, Orhei, Iași și Soroca. De asemenea, existau raialele turcești Hotin, Bender, Akkerman, Chilia, Ismail și Reni, precum și Tătărlîcul din Bugeac.
Sub administrarea țaristă, Basarabia a fost o regiune împărțită în 12 ținuturi: Hotin, Soroca, Iași, Orhei, Lăpușna, Hotărniceni, Tighina, Cetatea Albă, Chilia, Ismail, Greceni și Codru.
Prin Așezământul obrazovaniei oblastiei Basarabia din 29 aprilie 1818, teritoriul era împărțit în 6 județe: Hotin, Iași, Orhei, Bender, Akkerman și Ismail.
În urma Războiului Crimeii (1856), Rusia a fost nevoită să restituie Moldovei Basarabia sudică cu târgurile Cahul, Bolgrad și Ismail.
În 1871, Basarabia pierde dreptul de a fi o regiune privilegiată devenind o simplă gubernie, adică provincie, administrată ca și celelate provincii rusești.
După încheierea războiului ruso-turc (1877-1878), au revendicat și obținut retrocedarea ținuturilor moldovene înapoiate Moldovei în 1856.
Sub administrarea românească, după 14 iunie 1925, era împărțită în județe: Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Cahul, Tighina, Chilia și Cetatea-Albă. Aceste județe erau împărțite în plăși, ele însele împărțite în comune.
Sub numele de RSS Moldovenească, ca parte a Uniunii Sovietice, țara a fost organizată în raioane, împărțite în soviete sătești. Astfel, începând cu data de 11 noiembrie 1940 existau raioanele: Călărași, Căușeni, Cimișlia, Edineț, Fălești, Florești, Kotovsc, Leova, Orhei, Rezina, Rîșcani, Lazovsc și Vulcănești.
Legea 306-XIII/1994 păstra orânduirea sovietică, dar readuce în Moldova noțiunea de comună (în locul sovietului sătesc).
Legea 191-XIV/1998 reînființează nouă județe, dar nu identice cu cele din vremea administrării românești : Edineț, Soroca, Bălți, Ungheni, Orhei, Chișinău, Lăpușna, Cahul și Tighina, la care se adaugă municipalitatea Chișinău și cele două unități teritoriale autonome, anume Găgăuzia și Transnistria (în cea mai mare parte ocupată de facto, împreună cu orașul Tighina și câteva teritorii limitrofe aflate pe malul drept al Nistrului, de Republica Moldovenească Nistreană, entitate autoproclamată, nerecunoscută de guvernul republican).
Legea 764-XV/27.12.2001 este aproape aidoma cu cea care poate fi găsită în "RSS Moldovenească. Orânduire administrativ-teritorială" care instituia 1.658 localități, 829 soviete sătești, 49 așezări de tip orășenesc, 40 raioane și 21 orașe dintre care 10 erau de subordonare republicană și 11 - raională. Cu ultimele modificări din 24 aprilie 2008[ reînființează raioanele. Tot conform legii, satul în care își are sediul consiliul sătesc (comunal) este numit sat-reședință, iar orașul în care își are sediul consiliul raional este numit oraș-reședință.
Legea 438-XVI/28.12.2006 definește regiunile de dezvoltare funcționale pe teritoriul Republicii Moldova. Sunt astfel înființate 6 regiuni de dezvoltare: Nord (cu reședința stabilită la Bălți), Centru (reședință Ialoveni), Sud (reședință Cimișlia), Găgăuzia, Municipiul Chișinău și Transnistria.
Comentează