Nu se întâmplă peste noapte și nu începe cu tancuri pe străzi. Dictatura se instalează lent, prin foame, frică și oboseală colectivă. „Îi jupoi pe toți, îi faci să sufere, pleacă milioane și apoi se lasă bezna”, spune Radu Păltineanu, un român care a traversat Venezuela pe bicicletă și a văzut din interior cum o societate întreagă se rupe, bucată cu bucată. La nouă ani distanță între cele două vizite ale sale, țara nu mai trăia în haos, ci într-o liniște apăsătoare – semnul că dictatura nu mai luptă cu oamenii, ci i-a învins.
Românul a străbătut Venezuela cu bicicleta, în două momente-cheie – 2016 și 2025 – și descrie, într-un interviu acordat HotNews, o societate dezintegrată de socialism, în care frica, sărăcia și resemnarea au devenit stare de fapt. Radu Păltineanu, aventurier care a traversat Americile de la un capăt la altul, spune că diferența dintre cele două vizite nu este una de fond, ci doar de suprafață: violența a fost înlocuită de o „acalmie specifică regimurilor dictatoriale”.
„Parcă se instalase acea acalmie a tuturor regimurilor dictatoriale. La început e greu până îl instalezi, îi jupoi pe toți, îi faci pe toți să sufere, pleacă milioane și după aia se instalează o beznă a minții și o noapte a istoriei și aia e”, spune Păltineanu. Această frază, rostită la nouă ani distanță de prima vizită, rezumă transformarea Venezuelei mai bine decât orice statistică.
„Socialismul a dezintegrat societatea și straturile ei”
Ajuns în Venezuela în octombrie 2016, în plină criză economică și socială, românul povestește că a găsit o țară paralizată: cozi interminabile la magazine, produse raționalizate, jafuri la ordinea zilei și o populație împinsă la limită.
„Am văzut foarte multă tristețe”, spune el. „Contrastul era uluitor între natura extraordinară și dezastrul socio-economic. Țara era rău, rău, rău.”
În orașe, viața socială practic dispăruse. „Dacă cineva se punea la o cafea sau la o bere la terasă, putea fi jefuit instant”, își amintește. Pentru localnici, simpla ieșire în public devenise un risc.
Într-un oraș din centrul țării, Calabozo, Păltineanu a aflat că fusese căutat de o bandă de hoți. Motivul? Era străin. „Probabil aveam 20 de dolari, dar pentru ăia riscam să fiu omorât.”
Clădiri neterminate și proiecte abandonate: urmele „revoluției”
Pe lângă violență și sărăcie, românul a observat o altă marcă a regimului Chavez–Maduro: ruinele grandorii socialiste. Blocuri, infrastructură, proiecte începute și abandonate.
„Vedeai clădiri neterminate, din zvâcul lui Hugo Chavez de la început, când erau bani din petrol. Multe n-au fost niciodată duse la bun sfârșit”, spune el. „E o societate care s-a pus pe socialism și a eșuat total.”
2025: violența s-a domolit, dar speranța a dispărut
Revenit în Venezuela în noiembrie 2025, de această dată ca turist într-un grup organizat, Păltineanu spune că frica directă a fost înlocuită de resemnare.
„Nu mai simțeai aceeași tensiune, aceeași frică de a fi jefuit. Dar asta nu înseamnă că societatea și-a revenit. Din contră.”
Diferența majoră este psihologică: „În 2016 era polarizare – chaviști și anti-chaviști. În 2025, nu mai era nimic. Doar resemnare.”
Oamenii au plecat – milioane. Cei rămași „au acceptat regimul”. Nu pentru că îl susțin, ci pentru că nu mai cred în schimbare.
O țară dolarizată, dar inaccesibilă propriilor cetățeni
Între timp, Venezuela s-a dolarizat. Prețurile sunt exprimate în dolari, produsele nu mai sunt subvenționate, iar contrabanda a devenit normă.
„Pentru un străin, o masă de 15 dolari pare banală. Pentru un venezuelean, e enorm”, explică românul. „Prețurile au sărit în aer.”
Statul pare preocupat mai degrabă de imagine externă decât de viața de zi cu zi a cetățenilor. „Se vedea o securitate mai mare în jurul străinilor. Probabil voiau să arate că fac ordine.”
„Plutea în aer ideea unei invazii americane”
În ultimele zile petrecute în țară, înainte ca Donald Trump să declare spațiul aerian venezuelean „închis complet”, subiectul unei intervenții americane era prezent, dar nerostit.
„Era o șușoteală. Nimeni nu vorbea tare. Așa e într-un regim aproape totalitar”, spune Păltineanu.
Localnicii păreau împăcați cu ideea schimbării, indiferent de forma ei. „După ani de lipsuri și suferință, arestarea lui Maduro e percepută ca o eliberare.”
Concluzia unui martor direct
Pentru Radu Păltineanu, Venezuela nu este doar un caz geopolitic, ci o lecție despre ce se întâmplă când un sistem distruge speranța.
„Socialismul nu a distrus doar economia. A dezintegrat societatea, relațiile dintre oameni, încrederea. Iar când asta se întâmplă, nu mai rămâne nimic de reconstruit ușor.”
Fraza care revine obsesiv, la nouă ani distanță, rămâne verdictul final:
„Bezna minții și noaptea istoriei.”
Comentează